Forța educației

„Peste tot unde educația a fost neglijată, statul a primit o lovitură funestă” spunea cu vreo 2400 de ani în urmă Aristotel. Nu e nevoie neapărat să constatăm că Aristotel are dreptate, mai important ar fi să constatăm că spusele lui Aristotel se aplică perfect statului român actual. În 2008 România se confruntă, din cauza neglijării totale a sistemului educațional și a celui de învățământ, cu fenomene extreme și violente la acest nivel. Eu așa le consider.

Să începem cu tinerii care au reușit să depășească bariera învățământului „înțepenit” în proiect (ca să-l parafrazăm pe d-nul Liiceanu) și și-au dorit o carieră.

Au terminat o facultate și au ajuns pe faimoasa „piață a muncii”. Șansele  să se realizeze profesional dar și personal în România s-au dovedit a fi aproape nule. Și atunci au căutat rapid alternative. Cei care nu s-au temut de schimbări și adaptare, cei care au învățat din mers cum trebuie să muncești, cei care și-au cunoscut potențialul și capacitățile nu au stat pe gânduri.  Au plecat rapid în afara țării, acolo unde munca lor este recunoscută la justa ei valoare și, mai ales, plătită.

Ei au fost curajoșii și încă mai sunt. Mulți.

Ce face în acest timp statul român? Nimic. Toate statisticile spun că nu avem destulă  forță de muncă cu studii superioare, miniștrii se întrec în a spune că nu-i adevărat. Ne pleacă medicii transmite mass-media, ministrul sănătății  nu se îngrijorează. Nu avem profesori, ministrul  Adomniței spune povești. Și nu numai copiilor ci și cadrelor didactice, cetățenilor , Parlamentului, etc. Inginerii cu specializări în domeniul informatic se duc să facă bani în alte țări europene și în Statele Unite. Până și studenții, din ce în ce mai mulți, acced prin concurs la universități din străinătate care le plătesc studiile acolo. Și, în continuare, statul român nu face nimic.

Dacă ar fi numai cei cu studii superioare ne-am gândi că e ceva trecător. Dar, și mai îngrijorător mi s-a părut faptul că, oameni de 35-40-45 de ani (cu profesii din cele mai diverse) pleacă să muncească afară, în alte țări. De cele mai multe ori nici nu practică meseria sau profesia pe care o au.  Acești oameni sunt cei care la revoluția din 89 aveau 15-20-25 de ani. Ei erau educați de un alt regim, cel comunist. De ce pleacă? Răspunsuri ar fi multe dar unul cred trebuie să ne îngrijoreze. Pleacă pentru că au ajuns la jumătatea vieții și România nu le-a oferit nimic. Nu au o casă, nu au un serviciu, nu au alte mijloace de subzistență, au copii, trebuie să trăiască.

Deși exemplele ar putea continua am vrut doar să atrag atenția că citatul de mai sus e la fel de valabil acum ca și atunci.

Am pornit să scriu aceste rânduri de la un articol din ziarul „Gardianul” care descria cu lux de amănunte un viol. Trei tineri, polițiști de frontieră, au violat-o pe prietena unuia dintre ei timp de 5 ore.

Faptele tinerilor m-au înspăimântat și oripilat în același timp. Tineri, aflați la început de viață și carieră, n-au avut nici un fel de reținere în a abuza de prietena unuia dintre ei. La 21-22 de ani, deși lucrau în Poliția de frontieră, aveau gândire de infractori. Nu s-au gândit nici un moment la consecințele faptelor lor, ba chiar și-au făcut un plan diabolic bazat pe o mentalitate care în alte cazuri se aplică: fata nu va fi crezută findcă ei sunt polițiști. Din păcate pentru ei nu aveau vârsta și ceva grade în ierarhie fiindcă altfel ar fi stat lucrurile după cum bine am văzut în alte cazuri.

Acei tineri trecuseră printr-o școală,  finalizaseră niște studii prin care se angajaseră să apere societatea și de astfel de fapte. Cu toate acestea n-au stat prea mult pe gânduri când au hotărât  să abuzeze de tânăra respectivă. Din scenariu n-au lipsit nici bătaia și nici  amenințările,  fapte care ne duc cu gândul că nu era prima dată când acționau în acest fel. Și nu mă refer la vreo altă faptă blamabilă ci doar la anii petrecuți în școală și la violențele ce se întâmplă între elevi. Puține dintre acestea ajung să fie cunoscute și, și mai puține, pot fi pedepsite în vreun fel.

Nici măcar relația de prietenie pe care unul dintre polițiși o avea cu fata n-a contat ci, din contra, a dus la viol. Mai precis tânărul a văzut în fată o pradă ușoară, în loc să „vadă”(simtă?) acele sentimente deosebite, respectul pentru celălat, frumusețea unei relații, etc.  În fond, asta nu trebuie să ne mire pentru că, mulți dintre copiii și tineri actuali nu înțeleg sentimentul prieteniei în adevăratul sens al cuvântului. Și nici nu este vina lor. O societate care îți arată zilnic doar forța banului nu are cum să te învețe ce forță extraordinară se ascunde într-un sentiment atât de generos cum e prietenia.

A ajuns deci la 21-22 de ani, și în conduita lui nu erau acele valori și atitudini pe care le propun toate programele școlare de liceu.  Vorbe/cuvinte fără acoperire, scopuri ce nu pot fi duse la îndeplinire, un ideal educațional care nu funcționează și care e doar o frază în Legea învățământului.  

Anunțuri

5 Răspunsuri

  1. Laudabila dar totodata grea sarcina. Sa schimbam ceva. Si eu vreau. Pentru copilul meu din clasa a saptea, care nu are cu cine sa faca schimb de carti pentru ca ai ei colegi stau pe mess seara. Pentru schimbarea societatii care acum promoveaza nonvalorile.
    Te felicit, draga Cristina, si voi fi si eu prezenta. Cu marturiile mele de parinte si de fost profesor.

    Apreciază

  2. Si eu ma bucur ca educatia este un subiect serios de discutie si …poate schimbam ceva. Toti. Voi incerca sa fiu cat mai prezenta pe blog si cat mai prompta.

    Apreciază

  3. în primul rând mă bucur că ai răspuns atât de promt şi mă bucur că eşti în sistem şi nu discutăm „degeaba”.

    1. este adevărat că în afară este greu. Nu am fost în afară, deci nu ştiu decât din auzite. Am auzit că în afară salariile sunt mai măricele. Probabil pentru viaţa de acolo nu sunt foarte mari însă cu banii respectivi poţi să trăieşti binişor dacă te întorci în ţară (mulţi trimit bani în ţară ca să-şi întreţină familiile sau să pornească o familie). În viziunea mea (probabil greşită sau bolnavă) mi se pare mai bine să porneşti o afacere în ţară, dacă se poate să ajuţi şi cu ceva ţara ta, decât să porneşti cu ideea că aici nu te respectă nimeni. Îi faci să te respecte, le arăţi că meriţi respectat. Cel puţin aşa gândesc eu şi alte câteva persoane cu care am mai stat de vorbă pe baza acestui subiect.
    2. dorinţa de a munci este evidentă. Trebuie să fie destui oameni care muncesc pentru a menţine sistemul cât de cât între limtele normalului. Totuşi, după părerea mea nu trebuie să lipsească curajul. Nu spune nimeni că dacă porneşti o afacere nu poţi munci. Dar dacă ai pretenţia să munceşti şi ştii că nu prea te respectă şeful, atunci nu trebuie să lipsească curajul şi nici că trebuie să te vaiţi că nu ai bani pentru familie. Deci curaj.
    3. şi azi sunt mulţi analfabeţi care termină liceul. Nu ştiu să se exprime, capată din mers (prin viaţă) tot felul de obiceiuri probabil proaste. Este uşor să treci peste liceu, fără să înveţi prea mult (să nu se înţeleagă că spun din propie experienţă) şi să ai impresia că diploma aia te ajută cu ceva. În viziunea mea un astfel de om, ale cărui rotiţe nu prea se mişcă într-o perioadă importantă, este un om vulnerabil, manipulabil. O societatea manipulabilă este o societatea uşor de condus. Deci să nu ne mai văităm.
    4.să lasăm deoparte aberaţiile (ştii la ce mă refer, la muzică). Observ că în facultăţi se pune prea mult accent pe învăţat brut, pe faptul că în viitor toţi (generalizarea e subiectivă) trebuie să urmeze meseria pe care o învaţă (deloc) în facultate şi aşa mai departe. În primul rând un profesor ar trebui să fie (cel puţin în viziunea mea) ca un părinte pentru elev,student. Probabil că nu toţi care fac profilul de matematică-informatică se pricep la aceste două materii. Unii ar putea s-o ia în alte părţi şi ar fi mai buni în sistem în acele părţi. Nu cred că este prostesc să-şi piardă cinci minute dintr-o oră discutând liber cu studenţi despre viitor şi alte lucruri necesare pentru o societate curată. Chiar dacă nu face parte din meseria lor şi ei trebuie doar să urmărească un curriculum. Şi aici vorbesc din punct de vedere psihologic căci şcoala are un foarte mare impact asupra societăţii. Atât timp cât studentului i se anulează şansa de a se exprima, de a evolua sau de a comunica, i se anulează viaţa. Sper că nu am aberat destul de rău, cel puţin eu aşa cred.
    5. În legătură cu salariul. Ştiu că a apărut mai demult prin ziare că o familie ar putea trăi excelent (atenţie la cuvântul ăsta) cu un salariu de 800-1000 RON sau cam pe aici. Mie mi se pare o formă de manipulare imbecilă din partea ălora care câştigă evident mult mai mult. Suntem oameni până la urmă şi nu putem doar să trăim ca să muncim şi să mai băgăm şi ceva în gură. Să nu vorbim de faptul că ar trebui ca măcar o dată la două săptămâni să ne permitem o plimbare pe undeva (aici vorbesc la general). Şi nu cred că exagerez, de asta cer curaj. Nu îţi oferă slujba respectivă banii de care ai nevoie, mergi mai departe. Pui piciorul în prag, porneşti o afacere, faci ceva. Nu văd sensul victimizării şi al grevelor fără sens care oricum nu schimbă mersul roţilor de tren (ale sistemului). Ştiu, salariile sunt mici, preţurile sunt enorme, dar asta este. Sper că nu am spus cu prea mare duritate ce am avut pe „suflet”.

    Apreciază

  4. Ca să răspund în ordine:
    1. poate ai dreptate cu cei curajoși deși eu m-am gândit ce presupune să o iei de la început în afară și mi-am dat seama că trebuie totuși să ai mult curaj. Fie și numai pentru că ești singur.
    2. Nici în țară nu-ți trebuie mai puțin curaj ci din contră. satisfacțiile cred că nu se copmară.Și apoi, ce să facă cei care chiar nu pot porni o afacere ci dor au dorința de a munci. Sunt și astfel de oameni nu?
    3. Eu sunt în sistem și am fost și în vechiul sistem. Știu ce vorbesc și niciodată acest sistem nu a funcționat foarte bine. Cei care oftează după sistemul de învățământ din comunism au doar nostalgia a ceva ce rămânea ani la rând la fel și, măcar știai ce ai de făcut:admitere, exemene, o medie mare etc. Dar îmi amintesc și faptul că repetenția nu exista (ordin de sus) dar nici nu se făcea nimisc pentru elevii care deveneau analfabeți cu diplome de liceu. Și erau mulți.
    4 . În facultăți lucrurile ar putea sta mai bine dar, în goana după studenți și taxe (mari) se face greșeli mari. Tineri profesori care nu cunosc noțiunea de curriculum sau care, deși au studiat materia pe care ar trebui s-o predea, nu cunosc multe din cerințele disciplinei. S-a ajuns și la aberații: se predă muzică prin învățământ la distanță. Mă întreb cum?
    5. Sigur că unii ar sta pe bani puțini dar problema e că nu-i ajung. Să privim la un salariu de 800-1000 de ron cum să-l împarți?În orice domeniu. De exemplu un medic rezident aflat în anul I are aproximativ acest salariu și a învățat pentru asta 6 ani de facultate. Chirie, utilități, mâncare, îmbrăcăminte, cărți de specialitate, etc.Ajung?

    Apreciază

  5. ce-mi vine mie în minte legat de subiect sunt următoarele: găştile de şmecheraşi de prin licee, discriminările, neimplicarea.

    lumea pleacă cu ideea că în România nu prea merge. Cam aşa este. Treaba merge, vin şi „ceva” (atenţie!) bani şi în rest treacă meargă. După părerea mea curajoşii nu sunt ăia de pleacă pe peste tot şi se vaită că n-au cu cine sta de vorbă, ci ăia care pornesc aici, în ţară, o afacere prosperă şi-şi folosesc creieraşul. Puţini, că deh, e mai greu.

    să nu se înţeleagă altceva. Prin licee (aici nu generalizez) profesorii nu prea mai au timp şi chef. Poate din cauza salariului, nu mă bag în acest domeniu că nu mă pricep. Degeaba are o idee de geniu copilul la vreo materie că-ţi dă cu bâta în cap la restul. Profesorii nu ştiu să-şi selecteze copii şi să-i ajute să facă ceva mai departe. Să înţeleagă mai bine sistemul sau ceva de genu. Unii predau citind dupa carte, alţii fac ceva de dragul mai ştiu eu cui. Nu generalizez.

    în facultăţi la fel. Lipsă totală de interes, tinerii caută să se angajeze să facă un ban şi să plece cu prietenii la mare, munte sau să bea un suc pe banii lor. Profesorii stau numa cu nasu în materia aia şi nu mai ajută şi ei studentul cu altceva. Poate că dacă l-ar ajuta şi nu l-ar limita doar la ce predau ei s-ar mai schimba ceva. Mi se pare aberant să-ţi pierzi anii de viaţă şi ani foarte importanţi în viaţa fiecărui om, dormind pe bancile de liceu, facultate că şi aşa nu te alegi cu ceva de folos. Când termini o facultate mai mai că te chinui să găseşti ceva de lucru şi oricât ai fi tu de bun şi creativ nu prea contează.

    de ce ar sta un om pe bani puţini, când afară poate să câştige mult mai mult ? Că doar omul nu trăieşte cu aer, are şi el nevoie de bani pentru familie, copii, etc. Văd că tocmai asta spui şi tu. Mi se pare absolut prostesc ca într-o ţară, la o vârstă destul de înaintată să trăieşti pe un salariu de cacao şi abia să-ţi permiţi rareori o excursie la mare, munte. Nu spun că unii nu câştigă şi bine, dar asta-i altă problemă. Nu spun că unii pot să pornească afaceri de unde să câştige şi bine şi să facă şi ceva cu ţara asta, dar asta-i altă problemă.

    Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: