Explicația în loc de responsabilitate

 

În căutarea responsabilității pierdute.

În căutarea responsabilității pierdute.

De curând am răspuns întrebărilor postate pe un blog referitoare la: De ce strategia de modernizare a învățământului a apărut abia acum? De ce profesorii cer doar salarii și nu solicită și performanță în domeniul lor? De ce nimeni nu fixează mecanisme care să monitorizeze performanța în acea strategie.

1. Nimeni nu urmărește performanța pentru că nimeni nu a dorit și încă nu dorește asta. Reforma învățământului asta ar fi presupus și nu de ieri de azi, ci de acum 20 de ani, adică imediat după revoluție. De ce nu s-a dorit asta? Simplu răspuns. Un sistem de învățământ (și educație) performant ar fi ajuns deja la înțelegerea forței sale și nu ar mai acceptat măriri și indexări de genul pomenilor electorale ci salarii motivante pentru munca performantă.

2. PNL -ul a făcut parte din alianța aflată la guvernare încă de la început și, cu toate astea, abia acum d-nul Tăriceanu dorește un sistem unic de salarizare în învățământ și chiar în sistemul bugetar. De ce? Iarăși răspunsul e simplu. Sume enorme și importante s-au dus din buzunarele sparte ale bugetului României în buzunarele lărgite și elastice a fel și fel de instituții, autorități, agenții și ce-or mai fi. Acum, la final, vrea sistem unic de salarizare.

3. Mecanismele monitorizării (și ale evaluării) nu funcționează în nici o instituție din România. Chiar dacă strategia ar avea prevederi în acest sens ele ar putea fi ocolite cu ușurință.  Acest fapt nu ar trebui să împiedice punerea ei în practică dar este clar că obiectivele nu vor fi atinse. Pentru asta trebuie să treacă cel puțin o generație de elevi și profesorii să devină (brusc ?) automat: profund responsabili, excepționali pedagogi, oameni cu viziune realistă, etc. Și ar mai fi nevoie de nașterea peste noapte a câtorva mii de profesori buni și foarte buni care să preia posturile vacante de ani de zile prin țară.

4. În fond învățământul, ca orice alt domeniu românesc, are boli grave. De sistem. Cum spuneam deja într-o postare de acum câteva zile.

Una dintre ele este boală cronică deja. Are o simptomatologie foarte clară și stereotipuri după care poate fi ușor recunoscută. Forma de manifestare frecventă: a nu recunoaște nimic, a nu-ți asuma nici o responsabilitate, a da o mulțime de explicații pentru a justifica ceva ce trebuia să faci dar nu ai făcut pentru că….Privită din afară această boală a căpătat sens. Nici o personalitate marcantă, nici un ministru, nici un responsabil de instituție nu se simte niciodată, dar niciodată, responsabil de nerealizări de la înălțimea postului pe care-l ocupă. Toți și fiecare aruncă vina pe alții, sau pe împrejurări, sau pe legi făcute prost, sau pe timpul care niciodată nu le ajunge să facă ce și-ar dori, sau pe …orice. În fond nu contează decât devierea atenției de la responsabilitatea pe care o aveau și pe care nu și-au asumat-o din start. Și trebuie să recunoaștem că ei nu sunt singurii vinovați de această boală de sistem.

Așa se petrec lucrurile și în învățământ: părinții acuză profesorii, profesorii dau vina pe elevi și pe părinți, directorii de școli se găsesc de multe ori între ciocan și nicovală, inspectorii școlari generali sunt puși pe criterii politice, ministerul cu cei aproape 400 de angajați ai săi nu reușeșete să dirijeze nimic eficient, etc. Și din toată acestă înșiruire ficare om responsabil de ceva încearcă din răsputeri să evite asumarea totală sau parțială a acelei responsabilități. De ce? Pentru că legea îl lasă să facă asta, pentru că toți fac asta, pentru că atunci când îți asumi ceva începi să devii răspunzător și imediat tot ce nu merge bine ți se reproșează ție. Poți deveni urgent țapul ispășitor sau acarul Păun. (Vezi cazul din perioada bacalaureatului când profesorul de română ce și-a asumat responsabilitatea încercând să responsabilizeze și pe alții a devenit imediat acel acar Păun.)

Aceasta ar fi imaginea globală și sigur că acele cazuri în care lucrurile nu se petrec așa sunt cu atât mai relevante.

Anunțuri

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: