Compensația morală a celor 50%

ag00317_Citesc tot felul de articole în care se analizează precum despicarea firului în 4 sau teoria chibritului ceaușist, de ce nu se dau cei 50% profesorilor, sau  ce s-ar întâmpla dacă s-ar da. Povestea cu aruncarea în aer a economiei românești poate ar trebui scrisă pentru că mie deja îmi sună a „terorism infantil”. Cei drept unul de carton (ca și miliardarii noștri) care nu  poate speria nici un copil dacă ar fi  pusă pe post de Bau-bau. Toate analizele uită însă în acestă complicată ecuație un „fapt” aparent minor: oamenii din educație.

Oamenii din educație sunt oamenii care fac educația copiilor noștri azi, au făcut-o și ieri și o vor face probabil și mâine pentru că nu s-a inventat încă reforma peste noapte. Și nu faptul că există oameni și aici, în educație, s-a uitat ci faptul că, acei/acești oameni, nu sunt diferiți de restul societății românești. Unii sunt produsul(nu găsesc alt termen)  societății anilor de după revoluție. Ani grei pentru oricine dar mai ales ani de o confuzie totală, de o răsturnare a valorilor și de o bulversare a moralei și principiilor. Alții (mulți) au trăit în societatea comunistă și, după revoluție, n-au avut prea multe alternative (probabil deloc). Cei adaptabili s-au adaptat din mers, ceilalți și-au continuat viața și profesia așa cum au învățat. Nimeni nu i-a dat afară din învățământ și nici n-ar fi putut s-o facă. De ce ? Fiindcă an de an elevii noștri ar fi stat singuri în clase încercând zadarnic să se autoeduce (nici autoeducația nu s-a inventat la vârste atât de fragede). Și asta pentru că cei aleși să conducă acestă țară sunt la fel ca profesorii: au trăit în societatea amalgamată de după revoluție sau au trăit și au fost educați (mulți) în societatea comunistă. Și asta nu se uită ușor. Poate deloc, poate niciodată.

Cum să schimbi asta? Prin lecții de morală date de miniștrii? Prin analize și strategii date de Președintele țării? Prin disprețul cu care, de la Parlament în jos, oamenii tratează alți oameni?

Schimbarea ar fi trebuit să vină deja. Oamenii din învățământ și educație au așteptat-o și, se pare, s-au plictisit. De-asta par surzi și orbi la toate apelurile disperate  ale Primului-Ministru, ale (mai nou) Președintelui, ale guvernatorului Băncii Naționale, ale altor oameni care se pretind sau poate chiar sunt analiști politici.

De ce i-ar mai asculta oamenii din educație? Acesta este marele DE CE ? Disprețul cu care au fost tratați ani de zile (aproape 20), minciunile ce le-au fost servite de fiecare guvernare, creșterile salariale de mizerie, investițiile făcute în al 12-lea ceas în școli, asmuțirea altor categorii sociale  asupra lor, viețile de nababi ale unor funcționari (sau ce-or fi)  pentru care s-au găsit bani pe la guvern, și nu mai pot să enumăr fiindcă simt un fel de scârbă, nu cred că au avut darul să-i facă să privescă cu realism orice le-ar spune cineva. Și trebuie să recunosc au mare dreptate.

Nu poți să duci ani de zile o politică a mizeriei pentru unii și altă politică a favorurilor pentru alții și să te aștepți ca, tocmai cei pe care i-ai tratat cu dispreț, să te asculte.

Concluzia ar fi că, în acest moment, profesorii nu se luptă pentru cei 50% ci că aceștia reprezintă în ochii lor, acea fărâmă de compensație pe care o merită după ce au fost tratați mizerabil atâția ani. Și nimeni nu spune că asta ar face dreptate. Suntem însă ca la tribunal: după ce a stat după gratii, omul condamnat deși nu era vinovat, vrea ceva. Și singurul lucru care i se poate da sunt sunt banii. Nici asta nu este însă dreptate. Doar compensație.

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

Educatie

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: