Elevul ideal există. S-a născut în România.

 j02830022                                  Zilele trecute o colegă de școală care în prezent urmează o a doua facultate m-a solicitat să-i  răspund la câteva întrebări. Un fel de interviu. Răspunsurile urmau să întregească ideile și statisticile dintr-o lucrare pe care o avea de predat la facultate.

Una dintre întrebări era următoarea: „Cum vedeți dumneavoastră elevul ideal?”  Cred că aproape nu am stat pe gânduri. Elevul ideal există. Și i-am răspuns că nici nu e nevoie să căutăm elevul ideal. Îl avem deja. Este elevul din școala unde predau eu, este elevul din școala unde predă colega mea, este elevul dintr-o școală din București sau elevul dintr-o școală rurală unde n-a ajuns căldura fiindcă primăria nu are lemne. Profesia mea presupune să existe  elevul. Ideal ar fi ca acesta să aibă la finalul școlii acele deprinderi și cunoștințe care să-i fie utile sau care să-l îndrume să-și valorifice timpul liber sau doar să știe să și-l petreacă. Și nu spun asta fiindcă n-aș cunoaște conceptele pedagogice sau „idealul educațional” din legea învățământului românesc.

Așa ar trebui să fie. Nu să-l obligăm pe elev să învețe noțiuni de fizică atomică în clasa a VII – a sau nu știu ce ecuații complicate în clasele de gimnaziu, mulțimi intesectate în clasa I și latina în clasa a VIII -a. Sau să – l învățăm că fizica și chimia nu înseamnă de fapt a experimenta, a aplica, a practica ci că acestea sunt niște materii …groaznice fiindcă, „dacă nu știi probleme, nu știi nimic” (expresia îi aparține unui elev). La noi în țară fizica și chimia, indiferent că sunt predate la gimnaziu sau liceu, suferă de aceeași boală: sunt abstracte pentru mulți  elevi. N-am văzut încă nici un laborator de fizică sau de chimie cu adevărat funcțional. Ori nu avem instrumente, ori nu avem substanțe, ori nu merge gazul, ori e prea periculos pentru elevi să umble cu aparatele fiindcă asta presupune curent electric, ori, pur și simplu, nu avem laboranți (nefiind angajați) și profesorii nu au timp pentru pregătirea tuturor orelor.

De ce-am avea nevoie de un elev ideal? Nu este el ideal prin faptul că învață câte 4 – 6 – 8 ore la școală? Nu este el ideal fiindcă, indiferent de câte ore stă la școală, trebuie să aibă și timp să mai facă vreo 5 ore de pregătire acasă. Pentru școala românească trebuie să te pregătești, nu glumă. De la clasa I unde numai părinții pot căra ghiozdanele fiindcă elevii nu reușesc, până la clasa a VIII -a unde elevii trebuie să „lupte” pentru note mari, pentru medie și chiar și la liceu unde devii (ca elev) muncitor cu normă întreagă: 8 ore în fiecare zi la școală, vreo 5-6 acasă, etc. Dacă elevul mai face și naveta de acasă la liceul pe care îl urmează programul său nu și l-ar dori nici cel ce lucrează într-o firmă privată și este plătit foarte bine.

Nu este el ideal prin faptul că încă mai stă la școală? Auzim de la un timp încoace de adulți care se îmbolnăvesc sau  mor de epuizare fiindcă slujbele pe care le au îi solicită prea mult. Oare ne-am pus serios întrebarea: Cum fac față unui program copiii noștri când ajung, pe la 3 ani, la grădiniță? Dar cum fac față pe la 4 ani când, tot la grădiniță, educatoarea (dintr-o excesivă grijă ca viitorii elevi să nu rămână în urma celorlalți) începe să-i învețe scrisul cu litere de tipar? Și scriu teme (nu, nu e o greșeală) ce au cel puțin o pagină sau două cu bastonașe, liniuțe, litere, cifre… Și cum, cei ce nu au rezultate cel puțin satisfăcătoare, primesc cartonașul negru? Grădinița nu mai e …de joacă.

Dar în clasa I când intervin manualele de abecedar alternative (ce aberație!) și elevul ajunge în fiecare zi plângând acasă fiindcă nu mai știe cum se desenează litera „A”. Educatoarea l-a învățat vreo 2 ani cu buclă și acum învățătoarea aproape îl somează să-l facă pe „A” fără buclă și cu partea de sus ascuțită.

Dacă ar fi să ne luăm după statistici foarte mulți copii sunt diagnosticați prin clasele mici cu ADHD. Dar… ne-am întrebat cu adevărat cum e să stai, la 6 -7 ani, câte 4 ore la cursuri în bancă și să fii atent, să – ți faci toate temele (ce implică vreo 3 ore de studiu, cel puțin, acasă), să fii răbdător (calitate pe care nu o cultivă aproape nimeni în anii de grădiniță), să fii independent (altă calitate care li se pare tuturor de prisos), etc.?

Drept să vă spun eu constat că adulții nu au nici pe departe răbdarea pe care noi o solicităm unor copii de 7-10 ani sau chiar mai mari. În nenumărate situații, după vreo oră – două de stat la vreun curs, ședință, seminar nici un adult aproape nu mai e în stare să se concentreze. Și se apelează la pauze. Lungi și dese. Și atunci elevul ce ar trebui să facă?

De ce n-ar fi elevul român elevul ideal dacă a suportat învățământul comunist (după care tot oftează zeci de părinți, profesori, bunici etc.) și pe cel din ultimii 19 ani? Adică a trecut de la admiterea cu exame, la examenul de capacitate, de la bacalaureatul simplu la cel complicat, de la teste la teze, de la subiecte învățate pe dinafară la subiecte pe internet. A mai avut de suportat și degringolada numită bombastic „reforma învățământului” și pusă în aplicare pe oricare generație de elevi. Între timp unii elevi s-au luptat cu lipsuri materiale, cu probleme de sănătate, cu dorul de părinții plecați, cu o mulțime de alte lucruri pe care orice om de bun simț le cunoaște. Cu alte cuvinte a  fost supus tuturor experimentelor și a ieșit victorios.  Dovada? Suntem țara cu cei mai mulți studenți din Europa raportat la numărul de locuitori.

Și poate nici nu contează prea mult cum anume și în ce condiții sunt ei studenți. Pentru că nu ei sunt vinovați că, an de an, guvernele privesc spre educație doar când profesorii ies în stradă. Atunci când cer salarii mai mari sau investiții în învățământ, când fac grevă sau când li se spune „nu primiți nimic fiindcă economia ar sări în aer”.

Ultima dată când am verificat, actualul guvern se liniștise total în legătură cu educația. Probabil pentru următorii 4 ani. (După cum merg lucrurile „pupatul Pieței Independenței” s-a realizat deja. PDL și PNL și-au dat mâna în avans spre prosperitatea noastră viitoare). Profesorii l-au anunțat că renunță la grevă, nu mai solicită nici aplicarea legii fiindcă așteaptă noul/vechi guvern, s-au achiziționat calculatoarele pentru elevii claselor a IX -a și   a X -a, sănătatea și-a luat în serios atribuțiile și vaccinează elevele de clasa a IV -a împotriva cancerului de col uterin (deși nimeni în lume nu mai face asta), iar guvernul se poate ocupa serios de problemele cu adevărat importante: campania electorală, campania electorală, campania electorală, campania…

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. „Ăștia” se vor reinventa la modul …ideal în noua legislatură. Fiind atât de greu de „atins” și evoluând ân sfere atât de …înalte e foarte probabil că nu vom înțelege nimic din ceea ce vor face: reforme, legi, direcții, etc.

    Apreciază

  2. Ministrul ideal, secretarul de stat ideal, inspectorul ideal. Astia nu exista!

    Apreciază

  3. Oricare. Chiar și cel ce tocmai se alfabetizează fiindcă a ajuns la convingerea: „mai bine mai târziu decât niciodată”. În mod normal și într-o societate normală toți și la orice vârstă ar trebui să ne considerăm (puțin)elevi. Numai că această reprezentare li se pare multora ridicolă. Și nu luasem cuvântul „ideal” chiar la propriu ci în contextul societății noastre în care nu se întrevede sfârșitul nici unei reforme.

    Apreciază

  4. Care elev? Cel de clasa I, cel de clasa a VIII-a, cel de liceu? Sau tanarul de 21 de ani care invata in clasa I? Sau poate detinutii ce tocmai se alfabetizeaza?

    Avem o mare problema… Noi, asa ca natiune, popor sau populatie, ce-om mai fi. Reprezentarile! Si, aproape intotdeauna ele sunt fie ideale, fie portrete indezirabile…

    Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: