Muzica noastră cea de fiecare zi

           

xmas_1

Am plecat sa colindam...

         “În făurirea omului este important mai întâi nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dacă ajunge doar o carte care merge; este nevoie să fie crescut, educat, pentru a-l duce la înălţimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile născute din modul divin care leagă lucrurile. Căci nu este nimic de aşteptat de la lucruri dacă nu răsună unele în altele aceasta fiind singura muzică pentru inimă” (Antoine de Saint-Exupery -  “Citadela”)

              Şi pentru a “făuri” astăzi, în şcoală, oameni şi nu doar “cărţi mergătoare”, este necesar să trecem dincolo de zădărnicia timpului prezent care-l aşează pe “a avea” înaintea lui “a fi” cu mult prea mare uşurinţă. Acesta este însă rolul educaţiei, al unei educaţii în care arta (oricare artă) îşi găseşte locul cuvenit. Printre ele, una este specială: MUZICA. De ce este muzica specială? Fiindcă, în sfera frumosului artistic, ea şi-a câştigat, printr-o istorie seculară, dreptul de a figura în educaţia copiilor. Heinrich Heine spunea:”Muzica este cea care, printre arte, are ultimul cuvânt”, iar Ludwig van Beethoven trecea graniţa afirmând: “Cine pătrunde sensul muzicii va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni. Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în spiritul omenesc”

             “În făurirea omului este important mai întâi nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dacă ajunge doar o carte care merge; este nevoie să fie crescut, educat, pentru a-l duce la înălţimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile născute din modul divin care leagă lucrurile. Căci nu este nimic de aşteptat de la lucruri dacă nu răsună unele în altele aceasta fiind singura muzică pentru inimă” (Antoine de Saint-Exupery -  “Citadela”)

           Ca artă care se desfăşoară în timp muzica pare că are  un caracter paradoxal:orice creaţie muzicală cântată se pierde iremediabil în veşnicie şi aproape nicăieri nu rămâne urma ei. Undeva se regăseşte însă acel farmec inefabil pentru că   muzica acoperă prin puterea şi vraja ei acel spaţiu nedefinit al afectivităţii, declanşând resorturi interioare puţin sau deloc cunoscute.

Importanţa ce se acordă în şcoală disciplinelor cu caracter ştiinţific, nu trebuie să capete dimensiuni exagerate. Copilul nu este nici obiect, dar nici un adult în miniatură, ci este o fiinţă care vede realitatea înconjurătoare prin prisma unei minime experienţe şi a ceea ce învaţă permanent. De ceea ce va primi şi de modul cum va primi de la societatea de azi, depinde într-o mare măsură, modul cum va arăta societatea de mâine. Neglijarea acelei părţi numită emoţie, sentiment, afectivitate (spirit şi suflet) nu poate decât să influenţeze negativ copilul, tânărul, adultul, OMUL şi chiar viitoarea societate, care nu este un concept abstract, aşa cum pare, ci un sistem de relaţii interumane. 

            Afectivitatea, emoţiile, sentimentele sunt proprii domeniului artistic şi cu ele “lucrează” la modelarea sufletului şi spiritului, muzica.  Ea”spune” ceea ce cuvintele nici nu pot exprima. Şi nu fiindcă există prea puţine cuvinte, ci pentru că  muzica apelează la acele resorturi la care cuvintele nu au acces, pentru că “deschide porţi” pentru care ar trebui inventate cuvinte.

            Minunatul Mozart a fost o combinaţie unică de talent şi geniu. Aptitudinile ieşite din comun ale “copilului minune” al muzicii n-ar fi ajuns poate niciodată la lumină dacă n-ar fi existat şi un talentat pedagog: Leopold Mozart-tatăl său. Mediul în care a crescut, cald şi afectuos, impregnat de muzică  dar mai ales educaţia primită au desăvârşit ceea ce mama natură i-a dăruit.

            Nu oricine poate fi Mozart ! Dar, poate că în fiecare zi se naşte un Mozart ce rămâne nedescoperit fiindcă nu a fost căutat sau poate că în fiecare copil există acel Mozart şi noi trebuie să-l scoatem la lumină. Altfel, am ajunge să-i dăm dreptate lui Antoine de Saint-Exupery: “Când ia naştere, prin mutaţie, un nou trandafir în grădină, grădinarii sunt cuprinşi de emoţii. Trandafirul este izolat trandafirul este îngrijit, i se dă toată atenţia. Dar pentru oameni nu există grădinar. Un Mozart copil va fi presat, la fel ca ceilalţi copii de aceeaşi maşină de fasonat (….)  Ceea ce mă tulbură este faptul că, întrucâtva, în fiecare din oamenii de aici zace un Mozart asasinat”. (“Pământ al oamenilor”)

            Aşadar acum dăm copiilor în şcoală,  minunile muzicii şi libertatea de a alege: celor talentaţi le deschidem porţile fermecate în care muzica devine o profesie, un hobby sau chiar o carieră mai târziu, celorlalţi le dăm argumente s-o descopere, să le fie aproape, s-o caute în clipele de răgaz, s-o iubească în clipele de linişte, să se bucure când o găsesc.

            Prin muzică învaţă să fie mai buni, mai disciplinaţi, mai răbdători, mai atenţi, mai umani, mai calzi fiindcă: “Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândului, farmec tristeţii şi tuturor lucrurilor, veselie şi viaţă. Ea este temelia ordinii, ea înalţă pe om spre tot ce e bun, drept şi frumos.” – Platon

 

About these ads

Scrie comentariul tău!

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 196 other followers