Educația nu e în colaps, e pe butuci

A început reforma statului pe care Prigoană junior tocmai ce ne-a fluturat-o pe sub nas și noi nici măcar nu știm că a început. De unde am aflat totuși că reforma a debutat? Simplu: de la televizor. În România nu poți afla nimic corect și concret de nicăieri. Totul se reduce la televizor. Se transmite la știri că se vor concedia 15.000 de angajați din învățământ, știm. Nu se spune la televizor, nu știm.

Eu m-am grăbit să aflu de la sursă ce se va întâmpla exact cu cei 15.000 de OAMENI care, concret, vor fi dați afară, imediat ce am aflat știrea de la televizor. Dar…surpriză… Pe site-ul ministerului învățământului nu se afla nimic. Absolut nimic. M-am gândit că administratorul site-ului iar a greșit pagina și a pus această …noutate în cu totul altă parte decât la „News” sau „Noutăți”. Nu nu o postase nicăieri pentru că o astfel de pagină nu există iar cea care există (AGENDA) nu e actualizată cu săptămânile. De aceea citim agenda secretarului de stat din urmă cu două săptămâni întotdeauna și doar ceea ce a făcut ministrul, nu și ce face sau ce și-a propus să facă.

Așa că, deși există multe știri din domeniul învățământ/educație nimeni nu știe niciodată dacă ele sunt reale, dacă aparțin persoanei sau instituției din știre, dacă să fie crezute sau nu. Ca să nu mai vorbim de faptul că, actualul ministru al învățământului (Daniel Funeriu) s-a speriat atât de tare de reacția sindicatelor și de declarațiie președintelui Băsescu încât a ieșit pe post (de televiziune) cu o declarație rapidă cum că lucrurile nu stau chiar așa ca în ordonanța publicată în Monitorul Oficial și că se „lucrează” …negocieri. Eu, cetățean al României care îmi propusesem să cred în instituțiile și legile României, m-am trezit brusc (din nou) într-o Românie paralelă: nu e adevărat ceea ce e în Monitorul Oficial ci e adevărat ceea ce declară ministrul la televizor.

Ce am mai aflat studiind știrile că altceva nu am ce studia? Am aflat că se demarează negocieri cu sindicatele. Nu am aflat de ce.  Eu înțeleg așa. Tu, guvern te-ai așezat la masa rotundă cu toți miniștrii tăi și, având și partidul personal (PDL) în spate, ai elaborat un plan de reformare a statului.  Beton. Că nu Prigoană junior trebuia să facă asta. După ce ai elaborat planul ai făcut ceea ce face orice familie chibzuită: ai stabilit prioritățile, ai stabilit banii de cheltuială, ai stabilit dacă poți să faci economii, ai stabilit ce bani vor merge la datorii, etc. După ce ai stabilit toate astea încerci să faci față cheltuielilor lunare fără să depășești bugetul fiindcă știi că dacă-l depășești trebuie să te împrumuți și dacă te împrumuți s-ar putea să nu mai ai de unde da banii înapoi. Dar… nu, în România nu e așa.

În România lucrurile se petrec ca la începuturile …lumii pentru că nici în epoca socialistă nu se petreceau astfel. Mai concret. Guvernul nu elaborează planuri. Nici de guvernare, nici de ieșire din criză, nici de relansare a economiei, de nimic. Guvernul României are acum o singură grijă: Fondul Monetar Internațional i-a spus să taie. Să taie de la cheltuielile bugetare. Mult și drastic. Și guvernul nu a stat pe gânduri. S-a gândit doar o clipă și a zis: „Cine nu produce nimic ?” Răspunsul a venit imediat: „Bugetarii”. „Care bugetari?” „ Din învățământ. Preuniversitar”. „Tăiem!”

Mă întreb (retoric) de ce nu s-a tăiat nimic din marea masă a funcționarilor publici care umplu primăriile din toată țara și nu produc decât hârtii (mici adverințe birocratice cu ștampila fără de care nu poți intra pe poartă sau nu poti să stai la rând) ? Această tăiere era mult mai simplu de făcut fiindcă nu afecta și zecile de mii de copii sau elevi. Nu afecta decât cafeluța de dimineață sau  piața făcută în timpul programului. De ce s-a început cu învățământul fără ca acesta să aibă parte de o reformă și de o lege? (legea, deocamdată, e neconstituțională.)

Într-un articol publicat în Ziarul Financiar la 1 octombrie 2009, Alina Pahoncia dădea o primă statistică făcută personalului bugetar din România:

„Din cei 1,38 de milioane de bugetari, aproximativ 500.000 ocupa pozitii de sofer, grefier, secretara, referent sau arhivar.

Doar jumatate din salariatii bugetari sunt profesori, medici, politisti, militari sau magistrati, respectiv 680.000 de oameni, adica cei care livreaza efectiv un serviciu in Romania, restul angajatilor de la stat sustinandu-i pe acestia prin servicii de suport. (sublinierea îmi aparține)

Peste 36% din angajatii care lucreaza pentru stat sunt incadrati ca personal contractual, oferind servicii de suport pentru ceilalti bugetari, arata datele oferite Ziarului Financiar de Ministerul Muncii. Inca 12% sunt functionari, adica sefii personalului contractual.” 

Site-ul INS Bănuiesc că guvernul României nu știe că avem un Institut Național de Statistică și că treaba acestuia este să livreze statistici pe care să se bazeze viitoarele măsuri guvernamentale. Altfel nu-mi explic de ce nu se ia în considerare munca acestui Institut.

Sigur că situația este dezastruoasă în învățământ dar asta se datorează numai faptului că nimic nu s-a făcut de 20 de ani încoace, adică de la revoluție. Ba, mai mult, în toamna acestui an școlar toți cei pe care criza i-a alungat din alte sectoare de activitate și-au căutat un loc în învățământ. Mulți l-au și găsit și au acum un salariu. Pe de o parte asta e bine fiindca acei oameni nu mai sunt șomeri. Pe de altă parte e rău fiindcă experiența la catedră a acestora este pe aproape de zero și eficiența pe măsură. Probabil în foarte puține cazuri situația e alta. Dar… Cine a permis ca acești foști salariați să devină cadre didactice? Singura explicație valabilă: ALEGERILE. Tot așa s-a întâmplat și cu legea pensiilor și cu alte legi. Totul e bine și bun înainte de alegeri. După alegeri totul colapsează.

Când mă refer la situația dezastruoasă din învățământ o fac fiindcă, aproape fiecare dintre cei care muncesc la catedră știu cum stau lucrurile. De la încadrările pe opționale – obligatorii pentru elevi -  fiindcă unii profesori nu au destule ore (în liceu/școala) până la crearea de noi catedre fiindcă nepoata, fiica, ginerele, verișoara, etc. trebuie să ia salariu de undeva. De la mulți din cei care se fac că lucrează în Casele Corpului Didactic până la  clasele cu 10 -15 elevi sau chiar mai puțini fiindcă școala se află pe la marginea orașului sau într-un sat important(!). De la profesorul suplinitor, calificat sau nu, care funcționează la 4 școli cu câte 2-3 ore până la liceele care și-au creat (fiindcă legea are portițe, nu?) clase de gimnaziu (multe) ca să aibă catedre, posturi.  De la centrele bugetare care au folosit bugetele pentru a-și crea un ambient deosebit până la școlile care nu au primit aproape nimic fiindcă nu erau centre bugetare.  De la …enumerarea poate continua.

Nu cred o iotă din explicațiile guvernanților și nici nu cred că se vor reduce cheltuielile bugetare (doar cu cei 15.000 de concediați din învățământ) atâta timp cât alte sectoare, alimentate tot de la buget, au primit sume infinit mai mari decât cele pe care le-au avut până acum. Dacă înțeleg că Președinția poate primi mai mulți bani (pentru că ne reprezintă și oricum nu de 40,68 milioane lei ne împiedicăm), nu înțeleg de ce sănătatea nu poate avea un buget pe măsura Secretariatului general al guvernului, adică dublu.

Cifrele sunt date în milioane de lei. (sursa Capital.ro)

Buget 2010 publicat de Capital.ro

Sănătatea a primit 4100 milioane lei față de 4000 milioane lei în 2009 iar Secretariatul general al guvernului a primit 959,9 milioane lei față de 471,1 în 2009. Adică „Să ne facem o rezervă cât mai mare că e an de criză”.

 Poate ar fi cazul ca acest guvern să se apuce de muncă! Să stea mai mult cu „picioarele în apă” și mai puțin pe la televizor, să demonstreze că are o viziune asupra a ceea ce are  de făcut în  acest mandat și să lase tăierile fără noimă până după o analiză pertinentă. Mă gândesc de fapt că nimeni nu face nimic pe acolo pe la guvern fiindcă incompetența își spune și la ei cuvântul. Unul muncește și trei asigură servicii suport, proaste.

Întrebări: Cine a pus educația pe butuci? Cine vrea să o lase acolo? Există speranțe că vom avea un învățământ competitiv și un sistem educațional modern în mandatul actualului guvern? Sau vom avea doar concedieri fiindcă mai mult de atât nu se pricepe nimeni să facă?

 

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Din pacate aceasta este situatia in Romania si nu cred ca o sa se schimbe prea curand

    Apreciază

    • Asa este. Asta e situatia si mereu am spus ca oricine doreste sa o schimbe se lupta cu „morile de vant”. Totusi, nimic nu a realizat OMUL fara lupta. Asa ca mai incercam, mai „luptam”, mai….

      Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Didia Saint - Georges

Lisette Georgescu: „Nu pleci în umbră Didie dragă, muzica ta va lumina sufletele noastre îndurerate astăzi când ne despărțim de tine.”

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: