De ce funcționează sistemul american

De câte ori constatăm că ceva nu merge bine în România facem imediat referire la ceea ce se întâmplă în Occident sau în America. Până și Boc ne-a dat de curând exemplu de justiție care funcționează, ce-i drept luat din filmele americane, dar care exprimă o realitate ce se regăsește concret în aproape 90 -95% din cazuri.

Nici în Occident sau în America nu merg toate ca pe roate dar, acolo, momentele în care nu merg așa cum ar trebui sunt excepțiile și nu regula.

De ce oare funcționează sistemul american, ca să luăm doar acest exemplu? Răspunsuri sunt destule începând cu: America nu a avut o breșă de 50 de ani de comunism care să-i pervertească valorile; America e o țară pragmatică și nu face 10 ședințe lungi până ia o măsură ci face una bună și scurtă și decide măsura cu cea mai mare  eficiență; în America educația în spiritul sistemului începe de la grădiniță dacă nu cumva mai devreme.

Aici ar fi calea care a dus America așa de departe  și aici ar fi și motivul pentru care nu orice român se poate adapta acolo. În America principiul „Time is money” nu-și va încheia probabil niciodată carierea.

Să revenim la educație. În America totul se construiește în jurul a ceea ce statul dorește. Dorește statul niște, hai să zicem, funcționari de nădejde? Atunci statul îndreaptă educația acestora către această componentă. Americanul, copilul  de azi, care va deveni funcționarul de nădejde de mâine  este educat special pentru asta. Nu numai că este patriot dar i se sugerează (e puțin spus sugerează) permanent că statul se bazează pe loialitatea lui, pe cinstea lui, pe capacitatea lui de a lua decizii care să nu fie împotriva statului, care să fie legale, care să nu-i aducă prejudicii, etc. Și funcționarul își face un  titlu de mândrie din asta și îl afișează fără falsă modestie fiindcă, prin el, statul funcționează.

Prin comparație vedem clar, zi de zi,  că România nu-i America și nici nu va fi vreodată. Fiecare dintre noi a auzit sau văzut chiar, nu odată, cum oameni sănătoși se pensionează de boală fiindcă nu mai vor să muncească; cum alții devin peste noapte handicapați fiindcă „munca-i grea”; cum părinții aduc scutiri medicale elevilor la școală deși aceștia au chiulit; cum funcționarul își ia concediu medical fiindcă trebuie să …culeagă părinții via; cum pacienții cu boli închipuite beneficiază de medicamente scumpe fiindcă sunt gratis, etc. Unii chiar ne-am înfuriat pe tema asta dar nu ne-a folosit la nimic fiindcă dacă te-ai (fi) dus undeva să reclami ai ( fi )  fost luat de prost: Comisia l-a pensionat și ea știe ce face, medicul și-a pus parafa și asta-i mai ceva ca LEGEA, etc.

Și toate astea fiindcă în România nu ne educăm viitorii cetățeni în spirit cetățenesc. Îndopăm copiii, elevii și chiar studenții cu…informații. Care informații nu se încheagă într-o conduită de viață. Copilul are pile chiar de la grădiniță. Un pat mai bun, o îngrijitoare care se ocupă mai mult de el, o educatoare care îl favorizează, etc.

La școală lucrurile stau cam la fel. În România cei 4 ani petrecuți în ciclul primar devin un fel de a doua casă a elevului iar învățătoarea (rareori învățătorul) a doua mamă. Așa se face că la începutul clasei a V – a   elevii fac un fel de „salt mortal” iar părinții, cei mai mulți, devin disperați când copilul ia un 9. Dacă  ia un 5 situația se apropie de dezastru. La liceu  elevii devin mici (oare?) teroriști: chiulesc nestingheriți, fumează prin toalete, își bat joc mai pe față, mai pe ascuns de profesori, își ignoră părinții etc.

Nimic nu se concentrează în jurul ideii de a crea un cetățean dedicat societății, un om care să-și valorifice potențialul propriu, un copil care să fie mândru de posibilitățile lui, de capacitățile lui, de calitățile lui. A luat fetița doctorului X  un 10 la biologie? Răspunsul părintelui cu copil de 5 la biologie vine imediat: „Tatăl e medic ”. Rareori părinții privesc în ochi realitatea: copilul meu atât poate sau nu-i place biologia. Ce-i drept nici sistemul de învățământ nu-i ajută. Nu există nimic care să-i dea părintelui sau copilului încredere că el va deveni, nu medic fiindcă  nu-i place biologia sau IQ-ul lui nu-i permite, ci funcționar model. Cum să aspire copilul sau părintele la a deveni funcționar model când de vreo câțiva ani buni (să tot fie 10) toții liceenii care iau Bac-ul devin aproape automat studenți și în 3-4 ani sunt deja cu diploma în buzunar? Urmează masteratele și mai știu eu ce studii care le permit să „ingurgiteze” calupuri și mai mari de informații dar îi lasă absolut repetenți la capitolul: morală, etică, comportament, civilizație, cultură, loialitate, comunicare, etc.

Cu ce rămân românii din noianul  de informații s-a văzut din recentul studiu despre cultura științifică a românilor.

Statul a încurajat, cel puțin până acum, nemunca. A dat la liber ajutoare, pensii îndemnizații, alocații,etc. Suntem o țară de asistați. Acum s-a trezit că i se scurg șuvoaiele de bani printre degete și începe să ia măsuri. Nu va ajunge însă prea departe fiindcă educația nu se schimbă prin legi. Ca să schimbi ceva ai nevoie de acei oameni care, din convingere, să aplice legile și să nu se mai lase momiți să le ocolească. Noi nu avem încă așa ceva (acei oameni) fiindcă noi nu suntem  America. Și nu spun asta fiindcă aș fi o admiratoare a Americii. Sunt însă o admiratoare a educației pe care trebuie să o începi de la cea mai fragedă vârstă.

Vrei ca cetățeanul de mâine să fie devotat statului din care face parte? Atunci trebuie să-i demonstrezi timp de vreo 18 – 20 de ani că: dacă învață poate deveni orice își dorește ținând cont de posibilitățile sale dar, probabil, nu va deveni medic; la școală va obține notele pe meritul lui și se va bucura de nota 7 fiindcă a muncit pentru ea; munca îi va aduce satisfacții și nu pensia obținută nemeritat; nu va dori ajutor de handicap pentru că nu va dori să fie în locul celui cu handicap și pentru că acela are mai multă nevoie de bani decât el care poate munci.

Cred că ar trebui să coborâm cu educația până la nivelul gunoierilor, vânzătoarelor, șoferilor. Adică să facem, măcar acum, ceea ce n-am făcut în 20  de ani. Educație pentru cetățenii noștri. Educația este ceva ce nu se vinde la colț de stradă dar dacă aș fi patronul unui mic magazin cu, să zicem vreo 3 vânzătoare, primul lucru pe care l-aș face ar fi: cursuri de bună purtare, de politețe, de comunicare, de …cum să te îmbraci și chiar cum să te speli. Cine nu le-ar „absolvi” ar trebui concediat imediat. Același lucru ar trebui făcut cam în fiecare sector pe care îl gestionează (prost) statul.

Și toate astea sigur ar crește vânzările  și mi-ar aduce clienți noi ca să numesc doar 2 efecte vizibile. Poți să vinzi oricât de ieftin dacă nu știi cum să o faci totul se reduce la iau marfa, dau banii și altă dată  nu mai vin.

Concluzia tristă și albastră ar fi că: România nu-și educă proprii cetățeni. Lasă asta pe seama televiziunilor, a tabloidelor, a emisiunilor deocheate, a maneliștilor, a site-urilor dubioase dând exemple proaste în fiecare zi de la cel mai înalt nivel. Un Președinte care nu știe să vorbească, un prim – ministru care se contrazice de la o zi la alta, partide care promit una și fac alta,  oameni de afaceri prosperi care conduc  țara mai prost decât un cizmar, membrii de partid care nu-și pun problema principiilor când migrează de la un partid la altul, parlamentari care dorm la serviciu, primari analfabeți, etc.

P.S.

”Art. 3 din actuala lege a învățământului românesc:

(1) Învățământul urmărește realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești, și contribuie la păstrarea identității naționale.

(2) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.”

Nu-i așa că idealul educațional propus de lege nu rămâne decât un ideal? Omul real, „educat” în sistem, devine cu totul altceva.

 

 

 

5 Răspunsuri

  1. Ma deranjeaza cind se mentioneaza ca de 20 de ani invatamintul se prabuseste. Invatamintul se prabuseste de cind statul a monopolizat invatamintul, deci de cind sint comunistii la putere.

    Apoi, titlul postului nu este corect. Sistemul public educational american nu functioneaza. Uita-te in ce hal sint „educati” oamenii.

    Apreciază

  2. Deci daca statul sintem noi, de ce trebuie sa ne supunem unui standard hotarit de un minister/guvern? Fiecare familie trebuie si are dreptul sa isi hotarasca standardul la care vrea sa ajunga copiii. Pe mine nu ma intereseaza ce vrea societatea de la copiii mei, pe mine nu ma intereseaza daca guvernul are nevoie de 10,000 de ingineri si astfel copiii sa fie manipulati catre aceasta meserie.

    In primul si-n primul rind, daca vrem o societate educata, statul, adica guvernul, cei de la putere, ar trebui sa iasa din educatie. Guvernul, prin ministerul sau, nu are dreptul sa monopolizeze educatia.

    PS. Acel ideal citat este poate idealul statului, nu si al meu. Dar intr-o tara in care se incalca drepturile omului, dreptul meu de a oferi copiilor mei ce educatie doresc imi este incalcat.

    Apreciază

    • Sunt de acord dar…să rămânem în zona realistă. România nu-i America și nici românii nu sunt americani. Poate doar cei care au devenit americani fiindcă și-au dorit asta. Nu cred să vedem vreodată în România „bătălii” de principii pentru impunerea vreunui amendament la, să zicem, Constituție așa cum știu că s-au purtat în America. De 20 de ani învățământul nostru se prăbușește și noi (țara, poporul), odată cu el. Nimeni nu s-ar gândi măcar în actualele condiții să pornească o „luptă” pentru învățământ. Guvernanții sunt corupți, liderii de sindicat sunt depășiți, cadrele didactice sunt total umilite după ultimele măsuri. Pe ici pe colo mai există câte un blogger care încearcă imposibilul.

      Apreciază

  3. Nu-mi vine sa cred! De cind copilul trebuie educat in functie de ceea ce doreste statul? Nu conteaza ce vrea copilul?

    Nu stiu care e mai rau, sa nu fi educat deloc sau sa fi indoctrinat de stat…. Parca in prima situatie ti se da macar sansa sa te educi singur. In cea de-a doua esti arestat de stat. Si asta este considerat mai bine?

    Apreciază

    • Aceste cuvinte nu trebuie luate „mot a mot”. Se presupune că statul (oricare stat) fixează un ideal educațional în conformitate cu evoluția societății la un moment dat și cu normele morale, etice, de comportament, conduită etc. Adică acel ideal educațional pe care-l regăsim exprimat (foarte frumos de altfel) în articolul citat de mine din actuala lege a învățământului. Păcat că acel articol rămâne doar pe hârtie și nu se regăsește ca o constantă în sistemul nostru educațional, în finalitățile lui. Este normal să fie așa ținând cont de faptul că „statul” suntem noi toți. Și dacă noi, toți, dorim ceea ce este mai bine pentru copiii noștri înseamnă că dorim ceea ce este mai bine pentru societatea prezentă dar, mai ales, viitoare. Și ca să răspund și la întrebarea a doua: Da, este normal să conteze ce vrea copilul.
      Problema se complică abia când copilul capătă, prin sistemul nostru de învățământ, o tonă de informații care nu-l ajută de loc să facă ceea ce-și dorește sau să descopere ceea ce-și dorește să facă. Și asta se poate observa cu ochiul liber atunci când sute, mii de elevi, absolvenți ai clasei a VIII -a, ajung la licee prin repartizare computerizată și la profiluri pentru care nu au nici o înclinație și foarte mulți nici nu doresc să fie acolo. Rezultatul: vezi Bac-ul de anul acesta și alte mii de absolvenți de facultăți, șomeri. În această statistică nu intră acei părinți și copii, procentual puțini la număr, care chiar știu ce vor face și care chiar ajung să facă ce-și doresc.

      Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

Educatie

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: