„Somnul n(r)ațiunii naște monștri”

Goya ”Somnul rațiunii naște monștri”Mă gândesc cu groază că, în fiecare zi din anii ce vor veni, voi fi obligată să aflu prin intermendiul televiziunilor de orice fel (care nu au nici un fel de jenă în a transpune pe ecran cele mai intime gânduri, sentimente, organe sau declarații), noi întâmplări din lumea învățământului românesc. O lume care devine pe zi ce trece mai aberantă și din perspectiva mass-mediei, o lume în care nu se mai regăsește respectul, onoarea, cinstea, demnitatea, umanul.

Se vorbește/dezbate cu o ușurință criminală despre viol, dragoste interzisă, copii născuți de eleve de 11,12,13,14 ani, relații amicale sau sexuale între (teoretic) profesori și elevi, iubiri pătimașe sau chiar expunerea cu mândrie a trupurilor de genul „eleva sexi/porno” după caz, profesoara „porno”, etc. Și în final concluziile sunt că: parcă violul n-a fost viol, parcă victima nici nu era victimă, parcă profesorul violator are și el dreptul să iubească, parcă elevele care nasc la vârste fragede fac un bine națiunii fiindcă populația României crește, parcă totul e ceva mai gri (ba chiar roz acolo unde nici n-ar trebui) și nu atât de negru.

La cealaltă extremă se află știrile despre olimpicii români care mai fac rating în câte un jurnal, dar asta numai pe fondul lipsei știrilor considerate „grele”(vezi mai sus). În goana după atragerea telespectatorilor, televiziunile fac, în fond, o proastă educație acestui popor. Departe de mine gândul că aceste știri nu există sau aceste fapte n-ar trebui sancționate dar, bănuiesc că tot acest spectacol mizerabil se întâmplă fiindcă rațiunea și națiunea s-au pus de acord să dormă liniștitie în timp ce monștrii se tot nasc.

Nu mă număr printre cei care cred că presei ar trebui să i se pună pumnul în gură ci doar constat că învățământul românesc este zi de zi terfelit prin supralicitarea și exacerbarea faptelor unor oameni fără ținută morală.

Cum poți să-l scuzi pe profesorul de la „Jean Monnet” care declară nevinovat că nu a știut ce vârstă are eleva (minoră) când putea foarte bine să se uite în catalog? Câtă minte îți trebuie pentru asta? Pe de altă parte ar trebui să ne gândim cum a ajuns un profesor să îndrăznească a face sex cu o elevă? Ce relații mai puteau exista după asta în cadrul orelor? Urmau să-și facă „ochi dulci” unul altuia în timp ce făceau gimnastică sau alergări? Cum urmau să se comporte față de ceilalți elevi având o astfel de relație? Sau, la fel de bine, am putea să ne întrebăm cum de eleva a consimțit la relații care în alte circumstanțe (și timpuri) ar fi fost nu numai interzise ci chiar blamate?

Și mai grav mi se pare să dai publicității declarațiile despre viol și cum anume s-a petrecut el.  Bine că împachetăm revistele cu conținut sexual explicit în plastic dar nu ne gândim să „împachetăm” și televizoarele sau internetul, unde orice elev care a învățat să citească poate face lecturi mult mai deocheate decât în Playboy.

Toate astea se întâmplă fiindcă nimeni nu-și asumă în Parlamentul României (de 23 de ani) asanarea țării. Partidul aflat la putere e foarte preocupat să-și asume legi doar din dorința de a păstra puterea și nu pentru că națiunea are nevoie de ele.

Ce-i drept puterea poate face asta fiindcă națiunea a căzut într-o letargie vecină cu moartea. N-am văzut-o de curând pe fantastica d-nă Gună (parcă pe la asociația părinților) să iasă în față și să-și dea o părere pertinentă în problemele ce vizează și părinții. N-am văzut nici vreo altă asociație care pretinde că apără drepturile omului/copilului (în general) să se sesizeze că nu astfel trebuie pusă problema. Nici profesorii nu  au îndrăznit să-și spună cuvântul  măcar prin intermediul sindicatelor de paie  sau al vreunor asociații obscure. Și probabil nici nu vom/voi vedea/auzi prea curând fiindcă de asta a avut grijă guvernul în 2010 când a tăiat atât de drastic salariile profesorilor tocmai pentru ca puținii bani pe care-i iau în mână să le accentueze teama de ziua de mâine și de pierderea serviciului. O manipulare grotescă  care a dat nesperat de bune roade.

Calitatea de martor - Ana BlandianaAna Blandiana scria cu (mulți ) ani în urmă într-o carte de eseuri intitulată „Calitatea de martor”:  Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd. Ochii noştri pot privi la dreapta, la stânga, în sus, în jos. Primesc lentile de telescop şi pot vedea în depărtare; primesc lentile de microscop şi pot privi în adânc; numai pe ei înşişi ochii noştri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui şi nu vedem bârna din ochiul nostru, dar e firesc să fie aşa. Nu-i ipocrizie, ci malformaţie. Am văzut oameni uimiţi şi revoltaţi aflând ceea ce se spunea despre ei, deşi faptele relatate erau perfect reale. Pur şi simplu nu luaseră act de ele pentru că nu erau în concordanţă cu imaginea pe care şi-o făcuseră despre ei înşişi. Unul se consideră nonconformist, altul generos, altul martir – frumoase haine ale atâtor împăraţi goi pe o plajă de nudişti unde fiecare e mândru de croiala imaginarelor sale veşminte, revoltându-se, pudic, de goliciunea celorlalţi. Nu există prejudecată mai mare decât părerea pe care o avem despre noi. ” – „Marea prejudecată”

Probabil că națiunea română are o părere fantastică despre ea dacă nici un reprezentant al ei nu reacționează atunci când CNA-ul doarme în front lăsând televiziunile să câștige bani cu sacul din expunerea indecentă și depravată a oricui se nimerește să fie prin preajmă. Și învățământul a devenit o sursă „suculentă” de astfel de știri.

Anunțuri

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Didia Saint - Georges

Lisette Georgescu: „Nu pleci în umbră Didie dragă, muzica ta va lumina sufletele noastre îndurerate astăzi când ne despărțim de tine.”

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: