Legea educației își arată colții

imageZice-o vorbă românească „Unde nu-i cap, vai de picioare!” și ea se potrivește foarte bine actualei situații create în învățământul românesc cu legea asumată a educației naționale care se va dovedi foarte curând (mi-e teamă) mult mai mult decât o lege proastă. Și așa învățământul nu stătea bine la nici un capitol dar cu această lege a reușit să destabilizeze ceea ce, cu mari eforturi, se păstra.

Eu, personal, sunt de-a dreptul dezamăgită de modul cum se pune problema, în orice sector al învățământului. Că e vorba de elevi, de părinți, de salarii, de activități, de lecții, de înscrierile la clasa I, de orice, totul merge la fel de prost și parcă intenționat, mai marii învățământului, îndrumă cu perseverență acest mers prost.

După ce am citit despre situația creată la Colegiul German din capitală am devenit convinsă de spusele de mai sus. Să ajungi de la 30 de elevi de etnie germană la 300 într-un an de zile e o cifră care ar îngrijora pe oricine. Nu pe Inspectorul General de la București și nici pe ministrul învățământului după cum am aflat din declarațiile lor.

Dar de ce i-am blama pe părinții care s-au conformat legii (cu declarații notariale), și au ales să se declare germani? De ce n-ar fi germani dacă există posibilitatea aceasta? De ce n-ar lua părinții orice măsură consideră de cuviință pentru a se asigura că educația copiilor lor va fi una bună? Când ai o lege proastă e de la sine înțeles că se vor găsi destui să o ocolească sau să o eludeze sau, mai bine zis, să o exploateze. „Stăpânul învață sluga hoață” mai spune un alt proverb de-al nostru.

Pe de altă parte sistemul se îndreaptă într-o direcție greșită (cum ar spune un sondaj de opinie). De luni de zile „monitorizăm” absențele elevilor fără un scop precis. Pentru ca niște inspectori sau niște (orice) alți funcționari să stea bine pe niște scaune, numărăm cu obstinație absențele elevilor. Scopul final: nul. Scopul imediat: profesorii și învățătorii să aibă zilnic o sarcină în plus. Sarcina nu e dată degeaba ci ca să le ocupe timpul și așa comprimat și să nu se mai „vaite” de salariile mizerabile pe care le primesc, de meditațiile neplătite și obligatorii  (la clasa a VIII – a), de consultațiile cu părinții (care vin),  de cursuri la care sunt chemați în utlimul moment fiindcă cineva a luat niște fonduri și s-a trezit că nu are pe cine instrui, de fel și  fel de activități la care trebuie să participi dar pentru care nimeni nu se simte obligat să te anunțe din timp.

image

O altă situație care se întâlnește foarte des este aceea în care ți se transmite că ai de făcut cutare statistică a cărei dată de predare este …ieri. Toată lumea e pusă pe fugă, aleargă să rezolve, stă la școală peste program, caută, scrie, face copii și mai știu eu ce aberații. Totul e făcut cu scop: termenul e special fixat aiurea ca să nu mai stai să te gândești ci, sub presiunea timpului, să rezolvi. De multe ori statisticile sunt alte aberații. Vreo 3 zile am numărat câți elevi au lipsit de la școală și câte zile a lipsit fiecare timp de 4 luni numai fiindcă Curtea de conturi ne-a cerut asta. De ce n-o fi venit Curtea de conturi să numere personal? Asta fiindcă e prost plătită probabil!

Așa că mă aștept în scurt timp ca toți cei care „beneficiază” de actuala lege a educației să găsescă metodele să o ocolească.

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Intr-adevar „toată lumea e pusă pe fugă, aleargă să rezolve, stă la școală peste program, caută, scrie, face copii…”, Sistemul actual pare haotic. Si din pacate nu stim cand se va schimba ceva. As vrea sa fiu optimista, deoarece intentionez sa devin profesoara, dar nu prevad schimbari prea mari. In cadrul practicii pedagogice mi-am dat seama ca sunt putini elevii care vor sa faca ceva cu viata lor. Invata pentru o nota si totusi, nu acumuleaza cunostinte. Cred ca este necesara o revolutie in gandire inainte de toate.

    Apreciază

    • Aveți foarte marte dreptate când vorbiți de o revoluție în gândire. Din păcate asta așteaptă toți profesorii de 30 – 40 – 50 de ani (?!). Nu vreau să descurajez optimismul pe care-l mai aveți încă după ce ați văzut cum stau lucrurile în acest domeniu. Vreau să vă spun doar că „protretul” dumneavoastră seamănă izbitor cu al multor alți profesori la început de drum, inclusiv cu al meu. Și unde ne-a dus? Pe noi, personal, cam nicăieri. Suntem niște iluștri anonimi pe „ogoarele” învățământului românesc chiar dacă pasiunea pentru profesie ne-a ținut în sistem. Eu am ajuns, acum, când mai am puțin până la pensie, să am același salariu ca în anul în care am intrat în învățământ. Și asta poate omorî orice pasiune pentru o profesie. Probabil că pe undeva prin lumea largă câțiva foști elevi și-or mai aduce aminte de anii petrecuți la școală și de profesorii care înțelegeau să-și facă meseria cum trebuie. În rest? Cum spuneam: nimic.Nici elevii nu mai sunt ce-au fost, nici profesorii nu mai sunt cum erau.

      Apreciază

  2. Si in acest timp elevii sunt tot mai putin interesatri sa invete,parintii ne inyreaba de ce e asa de greu pentru copiii lor,iar cand le spunem ca fata de ce au invatat ei este mult mai putin- vorbesc de matematica-sunt mai putine preten; uneori si tabla inmultiriii e grea. Doamne, oare ce va fi cand peste …. ani. Oare va mai fi cineva care sa inteleaga ca a avea o anumita functie este o responsabilitate, nu pentru cresterea bugetului propriei persoane?

    Apreciază

    • Da, e vorba de elevi în primul rând. Elevi care, de ce să nu spunem drept, nu au nici o vină că niște guverne iresponsabile au trasat o linie a educației total pentru lung timp și strîmbă. Nu au nici o vină că resposabilitățile familiei sunt așezate în legi pe care nimeni nu le respectă.

      Apreciază

  3. CATA DREPTATE ESTE IN ARTICOL.

    Apreciază

    • Aș fi vrut să n-am dreptate. Aș fi vrut ca măcar o dată în atâția ani de învățământ să simt că am ajuns să fac, într-adevăr, școală.Ce păcat că fiecare lege a educației nu apucă să facă nimic și din 3 în 5 sau 7 ani se schimbă ceva ce niciodată nu se va recupera.

      Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Serein'Art

From my heart to your heart

Didia Saint - Georges

Lisette Georgescu: „Nu pleci în umbră Didie dragă, muzica ta va lumina sufletele noastre îndurerate astăzi când ne despărțim de tine.”

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

%d blogeri au apreciat asta: