Simulare și cârpeală

imageCa în fiecare an, de vreo câțiva ani încoace, se dau simulări. Se simulează, adică, ce ar face sau ce ar trebui să facă elevii, puși în situația de examen. Pentru asta se cheltuie bani, timp și nervi. Bani, timp și nervi ai tuturor: elevi, părinți, profesori, inspectori, etc., „cheltuială” cam fără nici un folos, fiindcă, aflăm după simulări, că părinții sunt nemulțumiți, că elevilor aproape nu le-a păsat de simulare, că profesorii constată, a mia oară, slaba pregătire a elevilor, că inspectorii țin ședințe cu directorii de școli despre cum să înceapă pregătirea suplimentară neplătită, în timp ce ministrul e OPTIMIST: „Eu sunt optimist, chiar dacă sunt nemulţumit de rezultatele acestei simulări” , a declarat d-nul ministru Remus Pricopie și a completat „deși şapte din zece elevi au obţinut note sub 5 la simularea evaluării naţionale, nu trebuie să fie luate decizii pripite.”

Eu nu înțeleg deloc, dar deloc, optimismul ministrului a cărui treabă nu este aceea de a fi optimist, ci de a găsi soluții pragmatice pentru un învățământ aflat în derivă și în  care elevii, cei mai mulți după cum s-a văzut și de această dată ( 48,8 la sută dintre elevii de clasa VIII-a prezenţi la simularea evaluării naţionale au obţinut medii peste 5, respectiv 66,95 la sută la limba română şi 30,4 la sută la matematică), nu sunt deloc interesați de învățătură.

image

Simulările evaluării naționale (și ale bacalaureatului ) din fiecare an demonstrează o realitate cruntă pe care nimeni nu o analizează la justa valoare.

  • Pe de o parte există elevii care nu au reușit să treacă de nota 4,99 obținând note între 1 și 4,99, note pe care nimeni nu e dispus să le contabilizeze, fiindcă abia atunci s-ar vedea (tot statistic și procentual)  numărul elevilor de clasa a VIII  – a care nu cunosc noțiuni elementare de limba română și matematică.
  • Pe de altă parte sunt elevii care au obținut acel 5, demonstrând ministrului că „se poate”. Rămâne de văzut dacă acest 5 reflectă într-adevăr o serie de competențe minime la limba română și matematică, fiindcă, de multe ori, 5 este o notă subiectivă, o demonstrează chiar studii făcute de-a lungul timpului. Și 4,99 este o notă suficient de subiectivă ca să ne pună pe gânduri.
  • Elevii care se încadrează în segmentul notelor de la 6 la 10 rămâne astfel extrem de mic. Sigur că nu am o statistică, dar cât de mare poate fi procentul celor cu 8, de exemplu? Aceste statistici nu sunt date publicității (poate nici nu le face nimeni de frică, dar mă îndoiesc) fiindcă ar îngrijora foarte tare pe toată lumea dacă s-ar afla că elevii învață 8 ani de zile și la final nu pot face față unui examen cu probe de dificultate medie sau ușoară.

În altă ordine de idei, personal, cred că simulările testează nivelul de pregătire al elevilor la un grad mai mare de dificultate și, dacă se constată că elevii nu fac față, examenul va avea probe cu grad redus de dificultate (vezi simulare și examen în 2013). Așa încât, după examenul real, toată lumea este mulțumită: părinții, elevii, profesorii, inspectorii, statisticile (!?) și ministrul fiindcă a avut dreptate când a recomandat ore suplimentare de pregătire. Neplătite. Cârpeala a funcționat deși ea se numește „a-ți fura singur căciula”.

P.S. Ministrul Educaţiei a avut o videoconferinţă cu toţi inspectorii şcolari şi i-a rugat să înceapă discuţiile cu directorii de şcoli, anunță toate site – urile de știri. Discuții despre ce?

6 Răspunsuri

  1. In toata tevatura asta privind invatamantul, interesul elevilor se regaseste undeva?
    Materia predata e foarte multa se parcurge in ritm alert, elevii nu consolideaza…si astea sunt rezultatele…am copii in scoala generala si stiu foarte bine. Au 5-6 ore pe zi, vin acasa si mai invata inca cel putin atat. Au rezultate dar cu ce pret? Ei nu mai au copilarie, noi ne stresam ca parinti! Pentru ce? Sa invete ceva care nu-i va folosi in viata niciodata? Nici macar muzica, desenul sau educatia fizica care acum 20 de ani erau motiv de bucurie, nu-i mai captiveaza…

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, aveți foarte mare dreptate. Eu scriam prin 2008 un articol despre cât de mult învață elevul român: https://educatia.wordpress.com/2008/11/21/elevul-ideal-exista-s-a-nascut-n-romnia/.
      Pe nimeni însă nu interesează elevul. El e subiect (și mai des, obiect) de discuții doar de ochii lumii și nicidecum pentru a centra învățământul românesc pe ceea ce are el nevoie.

      Apreciat de 1 persoană

    • Consider că în şcolile în care colectivul profesoral are definite ţintele strategice şi programele de dezvoltare instituţională pe termen scurt mediu, lung potrivit nevoilor de modelare ale comunităţii,elevilor şi numai, performaţele superioare sunt vizibile.
      Astfel părerea mea este că rezultatele obţinute la română, matemetică
      reflectă şi fluctuaţia de norme legislative privind mişcarea şi continuitatea procesului instructiv+educativ şi managerial în şcoli.
      Aşadar, sunt benefice evaluările ritmice potrivit standardelor naţionale pentru cunoaşterea progresului elevilor şi centrarea învăţării potrivit nivelului de dezvoltare pentru promovarea şi admiterea în tr+o treaptă superioară de învăţământ.
      Profesor Marin Georgeta

      Apreciază

      • În esență, ceea ce spuneți în comentariul dumneavoastră, este faptul că simulările (considerate ca evaluări) ca și examenele, sunt benefice pentru cunoașterea progresului elevilor și „centrarea învățării pe nivelul lor de dezvoltare”. Dacă lucrurile s-ar petrece așa în școlile din România (măcar într-un procent semnificativ, să zicem 80%), probabil că s-ar reduce semnificativ și numărul celor care critică sistemul („de la vlădică la opincă”) și s-ar reduce semnificativ și numărul elevilor cu rezultate slabe. Din nefericire (și știu perfect despre ce vorbesc) există puține colective profesorale care să-și „definească ținte strategice” și „programe de dezvoltare instituțională pe termen scurt, mediu și lung” reale. Dacă greșesc aș vrea să mă contraziceți și să-mi dați un exemplu de dezvoltare instituțională reală, nu pe hârtie de tipul copy/paste, poate chiar școala în care predați. În altă ordine de idei: ce și-ar putea propune o școală pe termen lung în condițiile în care, așa cum spuneți, fluctuația de norme legislative se reflectă în rezultate și, după părerea mea personală, e haotică, contradictorie și total imprevizibilă?
        Nu pot să nu remarc faptul că, analizând ceea ce spuneți în comentariu, elevii aflați într-o școală în care colectivul profesoral e bine orientat și are „ținte strategice”, ar avea și rezultate pe măsură: procentul celor cu rezultate slabe ar fi foarte mic sau el ar fi doar rezultatul fluctuației de norme legislative.
        Sigur că „performanțele superioare sunt vizibile” ca să vă citez, dar nu știu la ce faceți referire. Dacă vă referiți doar la acei elevi care sunt dați tot timpul ca exemplu pentru rezultatele bune și foarte bune, eventual sunt olimpici, asta nu se datorează doar „țintelor strategice” și o știe toată lumea foarte bine, inclusiv domnul care are copii la școală. Aceste rezultate sunt, în mare parte, datorate elevilor care învață mult, învață temeinic, sunt susținuți de familie și …își cam pierd copilăria. Școala are un rol extraordinar pentru ei, dar ce facem cu restul? Indiferent de IQ -ul lor, indiferent de familia lor, indiferent de statutul social, indiferent de posibilitățile lor de adaptare la munca zilnică și constantă, ar trebui ca pentru ei să ne facem griji și sunt mulți, foarte mulți, cam toți cei care au pierdut Bac-ul de vreo câțiva ani încoace. Ei sunt cei care pierd cel mai mult fiindcă, iarăși o părere personală, acești elevi nu au ceea ce am spun mai sus, un IQ mediu sau mare, o susținere a familie, un anume statut social, o obișnuință de a munci constant, etc. Ei nu-și găsesc aproape niciodată locul în societatea care, teoretic și practic, i-a școlit.

        Apreciază

    • Nu inteleg de ce, atunci cand se incepe anul scolar, elevii sunt testati la materiile din anul precedent, iar notele obtinute sunt trecute in catalog. Acesta este interesul invatamantului? sa testam copiii si sa-i taxam cu note proaste?
      Este firesc ca dupa o vacanta frumoasa si lunga, cunostiintele sa nu mai fie chiar aceleasi.Sunt de acord cu aceste teste, dar sa fie de verificare, adica, sa se vada unde sunt lacunele serioase si sa se insiste asupra lor. Cred cu tarie ca acesta este rolul invatamantului…adica de a educa….nu de a taxa elevi. Dascalul este in slujba elevului aici, si nu in slujba statutului.
      Daca profesorii si-ar schimba atitudinea si si-ar intelege cu adevarat meseria…am fi pe drumul cel bun. Tare ma tem insa, ca interesul nu este deloc in a se intelege asa ceva.
      Cu stima si respect pentru cei care inca sunt dascali…un parinte.

      Apreciază

      • Cred că nimeni nu înțelege, deși an de an mulți profesori fac cele mai diverse cursuri de perfecționare și, aproape inevitabil, studiază câte un capitol din docimologie sau se familiarizează (din nou!) cu modalități moderne de verificare a cunoștințelor elevilor, verificări ce nu duc în final nicăieri. Una e cartea și cursul și alta aplicabilitatea la clasă sau pentru elevi. Nu urmărește nimeni (ce repetiție obositoare) cum, cât, când, în ce moment se fac aceste verificări, cum se pun notele, cât adevăr este în ele, cât îi reprezintă acestea pe elevi, ce competențe valorizează nota, etc. Cu stimă și respect pentru cei care sunt părinți adevărați…un dascăl.

        Apreciază

Scrie comentariul tău!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Blog pro educatie

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

Educatie

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: