ADHD, autism, dislexie…pe lista lungă pentru care învățământul românesc nu are soluții

adhd

ADHD?

Update, 3 noiembrie 2016.

Pentru cei care mai aveau vreun dubiu de modul cum sunt tratații copiii cu diverse probleme în școala românească (cam 90%) recomand citirea unui articol interesant: „Ce nu se spune despre cazul copilului cu ADHD din Pitești pus la zid de colegi și profesori” de  Mihai Mincan

*************************************************************************************************

În urmă cu vreo 4 ani publicam o pagină pe acest blog intitulată „Consilier virtual” pentru că de-a lungul celor 35 de ani de carieră în învățământ observasem că pe nimeni nu preocupă situațiile dificile cu care se confruntă unii dintre elevii aflați în sistemul de învățământ românesc. Și când spun „pe nimeni” asta chiar așa era. Ce-i drept astăzi au apărut destul de multe cabinete de psihologie, logopedie sau integrate care însă nu au mare trecere la părinți și nici la profesori. Încă nu înțelegem la modul profund cât de importantă este prezența, organică i-aș spune nu doar de fațadă, a psihologului în mediul școlar.

Școala nu este astăzi deloc, dar deloc, obligată să lucreze cu elevii suferind de ADHD, balbism, epilepsie, depresie, dislexsie, autism, obezitate, sindrom aspereger…etc. Pe nici un plan. În nici un regulament școlar și în nici o lege, asfel de copii nu beneficiază decât de cel mult câteva articole care nu obligă la nimic în afară de…acoperirea cu hârtii care să demonstreze (la o adică) cum  nimeni nu e vinovat de ceea ce s-a întâmplat. Pentru că, dacă ar fi, s-ar putea lua și măsuri. Nu neapărat punitive, deși uneori necesare, ci măsuri de rezolvare în spiritul educării tuturor: profesori, părinți, copii, factori de decizie și le-am enumerat aleatoriu. De fapt, am constat că instituțiile ierarhic superioare ale indiferent cărui nivel din țara noastră, se „scaldă” într-un total și dolce „far niente” ajungând la birocrația care ne macină nervii, zilele și finanțele.

Așa se face că am aflat zilele trecute cum a izbucnit un conflict deloc minor la o școală din Pitești. Situația prezentată era una aparte dar…nu am să mă leg de copilul cu presupus ADHD sau de copiii care, în mod cu totul aberant, au manifestat împotriva unui singur copil cu diverse probleme, probabil chiar cu dizabilități. Copilul era operat de cancer, de apendicită cangrenoasă și, culmea!, nu avea nici un diagnostic de ADHD.

Nu. Am să mă leg de faptul că unii dintre responsabilii școlii piteștene au clamat sus și tare cum că, deși părinții, și-au asumat însoțirea copilului la școală și chiar la ore, nu au realizat acest lucru. Și vin și eu să întreb: părinții aceia nu au și ei slujbe? Nu trebuie să-și câștige pâinea de zi cu zi? Își permit oare să renunțe, vreunul din ei, la job? Statul nostru i-a ajutat, i-a susținut material, i-a îndrumat să urmeze ședințe gratuite pentru situația dificilă a copilului lor? Ce le-a oferit statul ca ei să se poată ocupa de așa un copil cu atâtea probleme? Au avut, mama sau tatăl, concedii plătite? Au avut posibilitatea ca acest copil să urmeze școala acasă, măcar pentru o perioadă? Au avut posibilitatea de a-și lăsa copilul, fie și pentru câteva ore, în sistemul școală după școală care să-l ajute în adaptarea mai ușoară? Nu cred că s-a întâmplat nimic din toate acestea. Și atunci, cum să ne indignăm că părinții nu stau cu copilul în clasă?

portrait-child-hands-57449

Of, încă o zi…

Pe de altă parte, din proprie exepriență, știu că școala, efectiv, nu poate face nimic. Chiar nimic din punct de vedere legal. Uman și educațional e altă situație. Legal însă, ea, școala, poate veni cu regulamentul școlar în brațe și se poate acoperi de…hârtii. Poate trimite părinții la inspectoratul școlar (și o face) iar acesta îi va trimite înapoi la școală și se va acoperi de…hârtii. Nici un responsabil școlar nu-și va asuma nimic. Citește în continuare

Calendarul înscrierilor în învățământul primar 2013

image

Înscrierile în clasa pregătitoare şi clasa I încep pe data de  2 aprilie şi vor avea loc în două etape.

  • La etapa a doua participa doar copiii care nu au fost cuprinşi într-o şcoală în prima etapă, când se desfăşoară înscrierile şi la şcolile de circumscripţie şi la celelalte.
  • A doua etapă are loc în perioada 8-17 mai. Părinţii pot merge la şcoală pentru înscrierea copiilor de luni până vineri, între orele 08.00 – 20.00, precum şi sâmbăta, între orele 08.00 – 13.00.
  • Copiii care împlinesc vârsta de 7 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2013, inclusiv, se pot înscrie în clasa I dacă evaluarea dezvoltării psihosomatice atestă pregătirea lor corespunzătoare, informează Ministerul Educaţiei. Pentru mai multe informații poate fi consultată chiar pagina de pe site-ul ministerului.image

 

 

Alte informații se pot accesa pe site-urile inspectoratelor școlare județene aici.

 

Calendarul înscrierii pentru anul şcolar 2013-2014:

  • 28 martie 2013: Afişarea circumscripţiilor şcolare şi a planului de şcolarizare, respectiv numărul de clase pregătitoare alocate, la fiecare scoală, inclusiv pe site-ul acesteia, dacă există, şi pe site-ul inspectoratului şcolar.
  • 28 martie 2013: Afişarea programului de evaluare a dezvoltării psihosomatice a copiilor, acolo unde părinţii o solicita, precum şi a unităţilor/ instituţiilor în care se realizează această evaluare.
  • 28 martie: Anunţarea, prin afişare la sediul şcolii, a criteriilor specifice de departajare elaborate de unităţile de învăţământ, în urma consultării cadrelor didactice şi a partenerilor sociali – sindicate, consiliu reprezentativ al părinţilor, avizate, din punct de vedere al legalităţii, de către consilierul juridic şi aprobate în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Anunţarea, prin afişare la sediul unităţii de învăţământ, a listei documentelor care să dovedească îndeplinirea criteriilor specifice de departajare.
  • 30 martie – 7 aprilie 2013: Organizarea, în fiecare unitate de învăţământ în care se desfăşoară activitate specifică clasei pregătitoare, a unei Zile a porţilor deschise„, zi în care părinţii, copiii şi alte persoane interesate pot vizita spaţiile dedicate activităţilor claselor pregătitoare şi pot purta discuţii cu personalul unităţii de învăţământ implicat în această activitate.
  • 01 – 12 aprilie 2013: Organizarea întâlnirilor pentru informarea şi consilierea părinţilor copiilor din grădiniţă care vor fi cuprinşi, în anul şcolar 2013 – 2014, în învăţământul primar.
  • 02 – 19 aprilie 2013: Realizarea evaluării nivelului de dezvoltare psihosomatică a copiilor pentru care Metodologia privind înscrierea copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2013-2014 prevede această evaluare.
  • 02 – 19 aprilie 2013: Comunicarea rezultatului evaluării dezvoltării psihosomatice a copilului, în scris, părintelui care a solicitat evaluarea.
  • 19 aprilie 2013: Transmiterea, de către CJRAE/CMBRAE, a procesului-verbal în care este înscris rezultatul dezvoltării psihosomatice a copiilor din judeţ/municipiul Bucureşti, comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti.

Prima etapă de înscriere în clasa pregătitoare

  • 01 aprilie 2013: Afişarea, la sediul unităţii de învăţământ şi al inspectoratului şcolar şi pe site-ul acestora, a programului de completare a cererilor tip de înscriere în învăţământul primar.
  • 02 – 22 aprilie 2013: Completarea, de către părinţi, online sau la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea copiilor, a cererilor-tip de înscriere. Validarea cererilor-tip de înscriere la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea copiilor, zilnic, în intervalul orar 08-20 (luni-vineri), respectiv 08-13 (sâmbătă). Depunerea şi validarea cererilor-tip de înscriere de către părinţii care solicită înscrierea copiilor la şcoală specială.
  • 23 aprilie 2013: Procesarea, de către comisia naţională, a cererilor-tip de înscriere, cu ajutorul aplicaţiei informatice şi repartizarea la şcoala de circumscripţie a copiilor ai căror părinţi au solicitat acest lucru în cererea-tip de înscriere.
  • 24 – 26 aprilie 2013: Procesarea, la nivelul unităţilor de învăţământ, pe baza informaţiilor din cererile-tip de înscriere şi din documentele depuse de părinţi, a cererilor părinţilor care solicită înscrierea la o altă unitate de învăţământ decât scoala de circumscripţie, pe locurile rămase libere. Admiterea sau respingerea cererilor acestora, la nivelul comisiei de înscriere din unităţile de învăţământ, prin aplicarea criteriilor generale şi specifice de departajare şi validarea, de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, a listei candidaţilor admişi în această fază.
  • Marcarea, în aplicaţia informatică, a cererilor – tip de înscriere pentru candidaţii admişi în această fază.
  • 29 aprilie 2013: Procesarea, de către comisia naţională, a cererilor-tip de înscriere, cu ajutorul aplicaţiei informatice şi repartizarea la şcoala de circumscripţie a copiilor ai căror părinţi au solicitat înscrierea la o altă şcoală decât scoala de circumscripţie, dar nu au fost admişi, din lipsă de locuri şi care au exprimat opţiunea pentru înscrierea în şcoala de circumscripţie în această fază.
  • 29 aprilie 2013: Afişarea în unităţile de învăţământ şi pe site-ul inspectoratului şcolar şi al unităţilor de învăţământ a candidaţilor înmatriculaţi, a numărului de locuri rămase libere şi a listei copiilor neînscrişi după prima etapă.

A doua etapă de înscriere în clasa pregătitoare

  • 07 mai 2013: Comunicarea, prin afişare la unităţile de învăţământ şi pe site-ul inspectoratului, a procedurii specifice de repartizare a copiilor pe locurile disponibile, elaborată de inspectoratul şcolar.
  • Informarea MEN, de către Comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti, cu privire la procedura specifică de repartizare a copiilor pe locurile disponibile, în etapa a doua.
  • 08 – 17 mai 2013: Depunerea cererii-tip de înscriere, la secretariatul unităţii de învăţământ aflate pe prima poziţie dintre cele trei opţiuni exprimate pentru etapa a doua, de către părinţii copiilor care nu au fost cuprinşi în nicio unitate de învăţământ în etapa anterioară sau care nu au participat la prima etapă.
  • Validarea cererilor-tip de înscriere la unitatea de învăţământ aflată pe prima poziţie în opţiunile privind înscrierea copiilor.
  • 20 – 23 mai 2013: Procesarea, la nivelul unităţilor de învăţământ, a cererilor-tip de înscriere depuse de părinţi, aplicând procedura specifică elaborată de inspectoratul şcolar, pe baza criteriilor generale şi a celor specifice de departajare, în limita locurilor disponibile.
  • Marcarea, în aplicaţia informatică, a cererilor – tip de înscriere pentru candidaţii admişi în această etapă.
  • 24 mai 2013: Afişarea la fiecare unitate de învăţământ a listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa pregătitoare.
  • 27 – 31 mai 2013: Centralizarea şi soluţionarea, de către inspectoratul şcolar, a cererilor părinţilor copiilor care nu au fost încă înscrişi la vreo unitate de învăţământ.
  • Soluţionarea, de către inspectoratul şcolar, a oricărei alte situaţii referitoare la înscrierea în învăţământul primar, având în vedere, cu prioritate, interesul educaţional al copilului.

Calendarul înscrierii în clasa I a copiilor care împlinesc vârsta de 7 ani şi ai căror părinţi solicita înscrierea direct în clasa I

  • 02 – 22 aprilie 2013: Depunerea solicitărilor de înscriere, de către părinţii care solicită înscrierea copilului la şcoala de circumscripţie, la sediul unităţii de învăţământ respective.
  • 23 – 29 aprilie 2013: Soluţionarea, de către unităţile de învăţământ şi, după caz, cu acordul ISJ/ISMB pentru suplimentarea numărului de locuri/clase, a cererilor de înscriere depuse de către părinţii care solicită înscrierea copiilor la şcoala de circumscripţie, prin aplicarea prevederilor metodologiei de înscriere în învăţământul primar.
  • 08 – 17 mai 2013: Depunerea solicitărilor de înscriere, de către părinţii care solicită înscrierea în altă şcoală decât scoala de circumscripţie, la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea.
  • 20 – 23 mai 2013: Soluţionarea, de către unităţile de învăţământ, respectiv comisiile judeţene/a municipiului Bucureşti, a cererilor de înscriere depuse de părinţii care solicită înscrierea în altă şcoală decât scoala de circumscripţie, prin aplicarea prevederilor metodologiei de înscriere în învăţământul primar şi a procedurii specifice elaborate de către comisiile judeţene/a municipiului Bucureşti.
  • 24 mai 2013: Afişarea la fiecare unitate de învăţământ a listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa I.

Mare dezbatere, maaaareeeeeeeee!

Mare dezbatere, mare, în învățământ. Ce să fie? Ce să fie? Păi …ca de obicei în învățământ ne ocupăm cu pusul carului înaintea boilor și vrem, a mia oară, să constatăm pe viu dacă funcționează. Nu contează dacă aceste experimente se fac pe elevi generații la rând.

 

Cei care se ocupă cu facerea, refacerea sau desfacerea curriculei în sistemul românesc de învățământ au întotdeuna multă treabă, din care la final iese …nimic. Ca să dea impresia că muncesc lansează false dezbateri:

  • cum ar fi aceea de introduce încă 2 ore de educație fizică la anumite clase de gimnaziu
  • sau eterna, deja,
  • să fie sau să nu fie religia obiect de studiu în școlile din România?
  • Mie amândouă mi se par la fel de inutile și mă refer aici ca subiect de dezbatere. Prima idee pare destul de bună la prima vedere dar nu ia în calcul aproape nici o realitate din școlile românești. Deși există solide argumente pentru introducerea mai multor ore de educație fizică, în realitate, introducerea lor nu va face decât să sporească problemele. Și există câteva argumente care nu pot fi neglijate:

    • la orice clasă, dar mai ales la clasa a V- a, elevii care vor face 2 ore de educație fizică una după alta, vor fi categoric atât de obosiți încât cu greu vor mai putea face față programului școlar care, să zicem, va mai presupune încă 2 –4 ore;
    • condițiile în care vor face orele de educație fizică sunt, în multe școli, improprii: nu există săli de sport, nu există vestiare, nu pot face duș după orele în care au alergat, au transpirat, s-au jucat, etc.
    • mulți profesori de educație fizică nu consideră disciplina educație fizică sub aspectul de a educa elevii în spiritul unei condiții fizice zilnice ci transformă pur și simplu orele de educație fizică în ore specializate de: handbal, fotbal, baschet, etc.
    • mai mult chiar, probele impuse de minister la această disciplină, cu bareme uneori imposibile (eu le-aș numi, pe alocuri, draconice), transformă elevii în victime sigure pentru note extrem de mici care, în opinia părinților, le strică mediile. Și de multe ori au dreptate.
    • În nici o școală, fiindcă n-am aflat până acum să existe vreuna prin România, profesorii  de educație fizică nu lucrează cu elevii supraponderali, obezi sau cu cei care au alte diverse probleme de sănătate. Acești copii sunt lăsați întotdeauna „pe margine”.
    • ar mai fi un mic amănunt: în actualele condiții, sălile de sport din școli (acolo unde există) abia fac față să cuprindă actualul număr de ore de educație fizică. Cum se vor încadra ele pe viitor cu un program dublu? Cine va face ora în sala de sport și cine pe culoar? Cine va sta în curtea școlii și cine în clasă?

    În ceea ce privește cealaltă dezbatere, referitoare la orele de religie, cred sincer că o mare parte din vină ni se datorează, și aici mă refer la toți cei implicați: părinți, profesori, elevi, etc.

    image

    Asta în condițiile în care  fiecare ar trebui să-și pună problema dacă ceea ce se face la școală prin curriculă corespunde principiilor în care dorim să ne educăm viitoarele generații. După cum se observă (din toată tevatura că parcă nici dezbatere nu e) COMUNITATEA nu are nici un cuvânt de spus.

    Atâta vreme cât statul român nu este definit ca unul religios prin constituție, de ce să existe religia peste tot (pe parcursul a 13 clase) în curriculă?  Eu aș proceda cu totul altfel: aș lăsa la alegerea părinților să decidă dacă elevii studiază sau nu studiază religia, în condițiile în care religia să existe ca opțiune. Ea să se studieze în afara orarului, să fie patronată de biserică și chiar cei care fac religia (preoții sau profesorii) să fie plătiți de biserică.

    Lucrurile s-ar așeza astfel mult mai bine: familiile care ar dori să-și educe copii în spiritul religiei ortodoxe, catolice sau al unei alte confesiuni ar avea astfel posibilitatea s-o facă. Trebuie spus că în actualele condiții elevii care nu fac religie sunt obligați prin orar să asiste la aceste ore, neavând o alternativă dacă ele nu sunt în program prima sau ultima.

    Așa că eu cred că întâi ar trebui să ne ocupăm de realitățile din școlile românești și abia apoi să ne preocupe falsele dezbateri. Dezbateri care, bineînțeles, se vor dovedi fără obiect și subiect când se vor introduce 2 ore de sport în orar  (fiindă și premierul a zis că e bine) sau când religia va sta frumos în curriculă fiindcă preoții și profesorii nu sunt plătiți de biserică, ci de stat și e oricum „mai bine” să stea elevul la o oră chiar dacă nu-l interesează sau nu-i place decât să stea …pe străzi.

    Moartea vine în tabere și excursii școlare

    Un motto plin de viață, o viață sfârșită tragic: motto-ul Dianei, (eleva decedată la Bușteni): «Viaţa e frumoasă! Iubesc viaţa!»

    Comentam acum vreo două zile pe blogul unei cunoscute jurnaliste și editoar cunoscut, Carmen Mușat Coman, detaliile tragice ale morții adolescentei olimpice din așa – zisa tabără organizată la Bușteni. În concordanță cu ideile pe care Carmen Mușat Coman le exprima în articol, n-am putut decât să constat și eu (a câta mia oară?), lipsa totală de responsabilitate și implicare a ierarhiilor superioare din învățământul românesc în tot ceea ce se cheamă siguranța copiilor noștri aflați în sistem.

    Alege viața!De fiecare dată când se întâmplă astfel de evenimente, toți cei aflați de la ministru în jos până pe la nivelul învățător/profesor/diriginte constată că „n-aveau nici o responsabilitate”, adică nici măcar morală. Profesorul trebuia să…, învățătorul nu a luat măsuri…, dirigintele nu s-a asigurat, …eventual directorul trebuia…etc.

    Teoretic și practic TOȚI aceștia și-au luat măsuri de siguranță pentru astfel de evenimente. Cine ar dori (nu-i așa?) să ajungă după gratii pentru un copil teribilist? Ultimele (măsuri) sunt cele luate în urma căderii din tren a elevei plecate în excursia pe Valea Prahovei. De fiecare dată măsurile/pedepsele prevăzute acolo sunt, la modul concret, „draconice” pentru …ghici (?) însoțitor.

    Cu toate regulamentele și măsurile propuse și aflate în vigoare, cu toate indicațiile prețioase date de mai marii ierarhici de pe la inspectorate și minister, cu toate procesele – verbale încheiate și hârtiile în 3-5 exemplare adunate sub formă de munți de maculatură prin dosarele școlilor, atunci când organizezi o acțiune cu elevii, nimic, niciodată nu te pregătește pentru situațiile neprevăzute fiindcă niciodată nu știi/și nu vei ști ce-ți rezervă locul, timpul, spațiul, anturajul, colectivul de elevi cu care faci activitatea, vârsta acestora, educația primită, starea de spirit, starea de sănătate, etc. La momentul producerii evenimentului grav sau tragic totul e anulat.

    Analizând puțin ceea ce s-a întâmplat la Bușteni vom constata însă că profesorul coordonator (pasionat de matematică, conducător de editură și pensionar) se va alege cu dosar penal și va trebui să trăiască cu această tragică moarte pe conștiință până la sfârșitul zilelor sale.

    Eleva moartă în urma căderii de la etajul 2 sau 3, având o alcoolemie mare în sânge și probabil o criză de teribilism datorată vârstei și împrejurărilor (se simțea probabil mai liberă, era dispusă să abordeze noi experiențe nefiind în cadrul mai strict controlat al casei sau școlii, nu se gândea la consecințe, etc.), avea un mare dezavantaj: nimeni nu o cunoștea cu adevărat, nimeni, probabil, nu știa ce fel de comportament manifestă, nimeni nu lua în calcul o abordare agresivă a situației în care s-a aflat, etc.

    Așa se întâmplă mai mereu în cadrul unor astfel de acțiuni: elevii veniți din toată țara se adună acolo doar pe criterii de performanță, performanță care nu le aduce neapărat și o abordare matură a împrejurărilor în care se află sau un control (strict) al comportamentului. Aș spune chiar că totul se manifestă (majoritar) în contra, de cele mai multe ori.

    Mă gândesc că părinții fetei sunt devastați. Cum să afli că ți-ai trimis copilul într-o tabără de pregătire și să să-l primești acasă într-un sicriu? Un adevărat coșmar! Pe cine să acuzi? Ce să faci? Cum să te împaci cu moartea prematură a propriului copil? Și nici nu pot enumera toate traumele prin care sunt convinsă că trec.

    Aici intervine însă (i)responsabilitatea globală a sistemului de învățământ (în esență a politicilor proaste promovate în acest domeniu) care nu înțelege că regulamentele, legile și procesele – verbale sunt egale cu zero dacă oamenii pe care-i desemnezi să aibă grijă de copiii plecați în astfel de acțiuni, nu trebuie doar „responsabilizați” ci și  plătiți. Și nu oricum, ci foarte bine. Și nu numai plătiți ci și stimulați  să se preocupe minut de minut de acei copii ca și cum ar fi ai lor. Alergând după organizarea taberei și făcând demersuri pentru sponsorizări, preocupându-se de corespondență, de administrare (cazare, masă, condiții de transport), pregătind cursurile sau sesiunile, când să se mai preocupe și de copii? Toate astea (și altele) ar trebui să vină din partea sistemului și cu organizator desemnat. Gratis. Și se întâmplă chiar în taberele școlare din sistemul de stat și situațiile nu sunt puține.

    Eu am încetat să mai organizez tabere cu elevii cam de acum vreo 10-12 ani în urma unor împrejurări care s-ar fi putut transforma în tragedii și observând că cele 10 zile de tabără mă îmbătrâneau cam cu 5 ani, psihic vorbind.

    Atunci am constatat că directorul unei tabere făcea chiolhanuri , zilnice,  cu administratorul și se declara în favoarea unor bătăuși din localitatea unde era organizată tabăra; atunci am aflat că pentru a trata un copil bolnav eu trebuie să iau rețeta pe banii mei și să scol asistentele din 6 în 6 ore ca eleva bolnavă să poată fi tratată, ba trebuia să stau și la căpătâiul ei să încerc să-i scad febra; atunci am constatat că era posibil ca vreun elev să fie atacat în tabără și nimeni să nu aibă nici o responsabilitate fiindcă până și portarul avea „dreptul la somn”, în post fiind, bineînțeles; atunci am constatat că nu dormeam niciodată nopțile de grija ca vreun elev să nu cumva să facă un gest teribilist, și enumerările ar putea continua.

    Constat acum că nimic nu s-a schimbat. Cadrele didactice de azi nu mai sunt dispuse, pe bună dreptate, să facă astfel de sacrificii într-o tabără. Oricum azi aceste plecări nu sunt privite cred, cu toată responsabilitatea. De nimeni.

    Cândva un profesor care plecase într-o acțiune cu fiul meu s-a întors din localitatea unde-i instalase pe elevi și mi-a dat un telefon. La telefon mi-a spus textual: << Fiul dumneavoastră a insistat să vă sun și să vă spun ce face, precizând: „Am o mamă disperată. Dacă nu o sunați nu veți avea liniște toată noaptea”>>. Asta era starea mea de spirit în orice tabără, numai că eram disperată pentru fiecare copil pe care-l avem în îndrumarea mea.

    Libertatea (de foarte multe ori, prost înțeleasă, dar nu neapărat) de care se bucură azi elevii acasă, în școli și licee face ca aceste responsabilități să se estompeze mult, până la diluția totală în derizoriu. Atât  din partea părinților, cât și din partea profesorilor sau conducerii școlilor. Nu știu de ce se consideră că elevul poate judeca corect și bine în toate împrejurările în care va fi pus.

    În concluzie cred că ar trebui ca lucrurile să o ia pe un făgaș normal în domeniul educației și învățământului, punând mai presus de orice ELEVUL, pe care îl dorim inteligent, bun, corect, cu caracter, cu educație adecvată, responsabil, etc., nu doar la modul ideal marcat în legea învățământului. Și asta nu se poate face cu corpul profesoral actual ținut și menținut într-o stare de mizerie financiară, de umilință, de marginalizare față de alte categorii sociale sau chiar batjocorit (de la politicieni până la maneliști, de la parlamentari până la părinții care-i jignesc sau chiar agresează în școli).

    Ce-i drept pentru asta ne-ar trebui niște minți cu adevărat luminate care să treacă peste guvernările de tip politic și să se pună de acord în toate doar spre binele celui educat: copil în România de azi și adult în cea de mâine.

    Și ne-ar mai trebui ceva: un psiholog în fiecare școală. Timpurile moderne presupun alte situații, uneori total neprevăzute și nemaiîntâlnite, și acolo unde familia și profesorii nu mai fac față, locul lor trebuie suplinit printr-o altă abordare care să nu lase copilul/elevul la în voia sorții sau a propriilor deciziilor, prea adeseori, imature.

    Partea foarte întunecată a învățământului românesc

    Aflăm (de pe site-ul realitatea.net) fără să ne mai mire sau să ne mai provoace vreo reacție că:

    „Profesorul acuzat, în primăvara acestui an, de o presupusă relaţie cu o elevă, se poate întoarce la catedră. În plus, dascălul de la Liceul de Arte din Iaşi ar putea primi şi salariile pentru lunile în care nu a lucrat.

    Judecătorii au anulat o decizie a Consiliului de Administraţie a liceului, care îi interzicea acestuia să mai predea. Povestea de dragoste dintre dascăl şi tânăra de 16 ani a început anul trecut şi a fost descoperită de părinţi în luna mai a acestui an. Fata spune că avea probleme în familie şi că şi-a găsit alinarea în braţele profesorului. ”

    imageTotul merge, așadar, către o „normalitate”. Consiliul de administrație al școlii respective ia o măsură pe care judecătorii o anulează.

    De ce se întâmplă asta? Simplu. Pentru că acel consiliu de administrație nu are dreptul să ia cuiva un drept  dobândit. Poate doar să facă o anchetă internă prin care să constate, subliniez constate, faptele. După care, în funcție de gravitatea lor, să sesizeze organele în drept și/sau inspectoratul școlar. Altfel, fără stupoare și fără mirare, judecătorii au dreptate. De ce au dreptate asta e o altă poveste.

    Pe de altă parte așa cum constatăm din cuvintele scrise negru pe albul… internetului profesorul e acuzat de o „presupusă” relație cu o elevă. Eleva care se presupune că a avut o relație cu profesorul respectiv nici măcar nu neagă ci, din contră, recunoaște.

    Și toate astea se întâmplă fiindcă, după revoluția din 1989, tuturor li s-a părut că morala și etica, principiile și corectitudinea își vor da mâna de la sine în învățământul românesc și astfel de fapte ar fi fost exclus să se întâmple.

    Uite că se întâmplă și era bine dacă cei în drept (parlamentul și partidele politice aflate ani de zile la guvernare, sindicatele din învățământ  și reprezentanții societății civile, etc.) s-ar fi asigurat că exită legi și regulamente care să împiedice săvârșirea faptelor care apar azi prin ziare sau încing spiritele și internetul.

    Viitorul luminos al învățământului românesc: „rezidențiat” plătit pentru profesori cu master

    Așteptăm de ani de zile să se petreacă reforma învățământului. Când credeam că există un guvern și un parlament în stare s-o facă ni s-a servit un simulacru: o lege asumată care începe deja să-și arate „colții” cum scriam într-un articol recent.

    Nu de mult am trecut prin experimentul „Școala altfel” și am aflat din foarte diverse surse că există atât de multe păreri diferite în legătură cu aceste activități, încât mă tem că numai niște rapoarte statistice, cum am văzut că se preconizează, nu vor fi de ajuns.

    Peste toate, noul ministru al învățământului, Cătălin Baba, a anunțat cu mândrie cum vor deveni profesori ai învățământului românesc viitoarele generații de absolvenți  pe acest domeniu.

    1. Vor absolvi facultatea în care, obligatoiriu probabil, vor face și modulul psihopedagogic;
    2. Vor face un master plătit cu salariul minim pe economie, adică vor primi, timp de 12 luni, 700 – 800 de lei pe lună ca să se specializeze în domeniul pedagogic;
    3. Vor intra în învățământ în care nu vor putea preda decât după un an de „practică” pedagogică și, pe parcursul acestui an (12 luni), vor fi plătiți tot cu 700 – 800 de lei pe lună, timp în care vor avea un mentor.
    4. Tinerii plătiti astfel se angajează că rămân în învățământ;
    5. Nici un absolvent care nu urmează acest parcurs nu va putea accede la cariera didactică, nici măcar în calitate de suplinitor;

    Ce ne spune ministrul:

    „Când un tânăr va opta pentru masteratul didactic, el va fi, în esenţă, angajat al sistemului şi va primi o bursă egală cu salariul unui debutant. Aceşti doi ani cuprind pregătire teoretică şi practică, în didactica materiei pe care urmează să o predea. După aceşti doi ani, va exista un examen de dizertaţie, ca la masterat, iar cine nu îl va trece pur şi simplu nu va putea să profeseze.” (conform Evenimenului zilei din 19 aprilie)

    imageToate bune și frumoase și ar fi fost și mai bune și frumoase dacă această măsură s-ar fi luat cu ani în urmă dar, cine garantează că tânărul plătit doi ani să se pregătească pentru această carieră, o va și face? Adică va profesa? Dacă descoperă în cei doi ani că nu are nici o înclinație ca să fie profesor? Dacă descoperă că salariul de debutant de 700 –800 de lei e o mizerie care nu-i  ajunge nici măcare pentru întreținere? Dacă între timp își găsește o slujbă  bine plătită și dispare din sistemul care a investit lunar 700 –800 de lei în el timp de doi ani fiindcă angajamentele se pot (după cum ne-am obișnuit deja ) lesne încălca?

    O întrebare și mai bună ar fi următoarea: cine este dispus să-și susțină fiul /fiica că facă un fel de rezidențiat pentru a profesa apoi, cu adevărat, pe 700-800 de lei pe lună abia pe la 25 de ani?

    Florentina Sâmihăian, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, care coordonează un astfel de program de masterat didactic  apreciază în același articol că:  „măsura va avea efecte peste câţiva ani, şi doar după ce se va depăşi criza financiară şi vor creşte salariile dascălilor”.

    imageAdică mai avem de așteptat până să vedem că a trecut criza financiară (dacă se prelungește criza vreo 10 ani?) care ne limitează dramatic resursele umane din învățământ. Între timp ne vom mulțumi cu cei care sunt (încă mai sunt) în sistem, sunt prost plătiți fiindcă e criză financiară, sunt titulari sau suplinitori, sunt cei pentru care guvernul și statul nu se gândește să  mai acorde nimic pe lună, fiindcă, nu-i așa ?, nu sunt bani.

    Programe școlare pentru clasa pregătitoare

    După ce ordinul ministrului în legătură cu clasa pregătitoare a pus pe jar mii de părinți din toată țara, ministerul încearcă să „dreagă busuiocul” informând pe toți cei interesați despre conținutul programelor pe care ar trebui să le studieze copiii la clasa pregătitoare. Începe chiar dezbaterea lor, ceea ce poate fi „vestea bună”.

    Programele școlare petnru clasa pregătitoare au fost publicate, miercuri, 29 februarie 2012, pe www.edu.ro . Ele vor fi supuse dezbaterii publice timp de două săptămâni începând cu 1 martie 2012. Există și o adresă  de mail pe care se pot trimite propunerile: clasapregatitoare@medu.edu.ro  sau pe adresa MECTS, str. General Berthelot nr. 28-30, Bucureşti, sector 1, cod 010168, în scris.

    Publicarea rapidă a fost probabil impulsionată și de faptul că magistrații au decis că existența clasei pregătitoare este legală. Cum n-ar fi legală dacă legea educației a fost asumată și nu dezbătută și votată?

    Iată mai jos conținutul programelor supuse dezbaterii:

    1. Programa şcolară – Comunicare în limba română
    2. Programa şcolară – Educaţie pentru societate
    3. Programa şcolară – Religie
    4. Programa şcolară – Matematică şi explorarea mediului
    5. Programa şcolară – Muzică şi mişcare
    6. Tehnologii de informare şi comunicare
    7. Programa şcolară – Educaţie fizică şi sport
    8. Programa şcolară – Consiliere
    9. Programa şcolară – Arte vizuale şi lucru manual

    Cum ar trebui să progreseze copiii pe parcursul ciclului de achiziții fundamentale – clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II –a  – se poate observa din documentul următor:

    Progresia competentelor in ciclul achizitiilor fundamentale

    Nota privind elaborarea planului-cadru pentru invatamantul primar pentru clasa pregatitoare si clasele I și a II -a

    Didia Saint - Georges

    Lisette Georgescu: „Nu pleci în umbră Didie dragă, muzica ta va lumina sufletele noastre îndurerate astăzi când ne despărțim de tine.”

    Justiție Oarbă

    Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

    EDUCAȚIA ZI DE ZI

    Nici o zi fără educație...

    Lia Muresan

    *Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

    Sfaturi cosmetice

    Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

    Chirurg Pediatru Cluj

    Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

    No Justice

    Fiat justitia, ruat caelum!

    Dezvăluiri învăluite

    FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

    Gimnaziul Bassarabescu

    „Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

    MON FRANÇAIS

    Apprendre autrement

    CRONICA [R]

    If you're walking through hell, keep walking.

    Aquarelles

    ...din pasiune pentru pictură

    PRO MUSIC

    Educația muzicală în România

    bassarabescu2en.wordpress.com/

    Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

    Pro Educație Blog

    Informație pentru educație

    Viva,viva la musica!

    ...doar muzica

    Totul E Relativ

    ...blogul despre orice

    %d blogeri au apreciat asta: