STUDII PE PROFESORI. LA CE AJUTĂ?

image

 

INFOGRAFIE

Profilul profesorului român: plătit prost, dar satisfăcut moral

17 august 2014, 20:46  de Oana Craciun

”O cercetare internaţională care-i are ca subiect pe dascăli arată că profesorul român are în jur de 42 de ani şi peste 16 ani la catedră. Se simte nevalorizat, încărcat de birocraţie, dar satisfăcut de munca sa. Profesorul tipic român din gimnaziu este o femeie de 42 de ani, cu 16 ani experienţă de predare şi studii de pedagogie.

De altfel, 70% din profesorii români sunt femei, peste 93% au studii universitare şi petrec 16,2 ore pe săptămână strict pentru lecţiile predate elevilor, restul pe birocraţie. Peste 97% au absolvit cursuri de pedagogie, iar aproape 35% cred că meseria lor nu este valorizată social, în timp ce peste 91% se declară totuşi satisfăcuţi de munca lor, procent similar cu media mondială.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului internaţional despre profesori şi învăţământ TALIS 2013, coordonat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) în peste 30 de ţări din lume.

Cercetarea, a doua după cea operată în 2008, schiţează profilul dascălului din fiecare stat.

Birocraţie şi mentorat

Astfel, studiul de anul trecut a scos la iveală că România stă mai prost decât media la nivel mondial doar la câţiva indicatori, cum ar fi că la noi, doar 69,5 la sută din profesori au contracte de muncă nedeterminate (în comparaţie cu 83% la nivel mondial), acesta fiind efectul locurilor limitate pentru titulari an de an. De asemenea, profesorul român reclamă faptul că 17% din timpul petrecut la şcoală îl utilizează pentru chestiuni administrative şi pentru ordinea din clasă, dar şi că are nevoie de mai multă instruire pentru a le preda copiilor cu nevoi speciale. Dascălii români însă se consideră mai pregătiţi decât media mondială la capitolul cursuri în domeniul utilizărilor noilor tehnologii în predare (18,6% au spus că au mare nevoie, faţă de media de 18,9%). Nu stăm bine nici la capitolul mentorat: doar 8% au spus că au un profesor-mentor, faţă de aproape 13%, media OECD. Cu toate aceste probleme, românii se consideră însă mult mai eficienţi decât alţii la clasă: peste 95% cred că îşi ajută elevii să pună preţ pe ceea ce învaţă (faţă de media de 80,7%), iar aproape 94% că îi ajută să dobândească gândirea critică necesară în viaţă (80,3% media OECD).

Răspunsuri formale, de complezenţă

Multe dintre datele din studiu însă în realitate sunt combătute chiar de profesori,627x0 care vorbesc de supraestimarea eficienţei la catedră. „Este vorba de percepţia lor asupra realizărilor de la clasă şi eficienţei. Sau mai poate fi vorba de răspunsuri formale, de complezenţă, au spus ce au crezut că trebuie să audă cei care au întrebat“, a explicat Adrian Troie, profesor de matematică şi director adjunct la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ din Capitală. Acesta nu este de acord nici cu procentul de peste 90% al dascălilor care cred că le trezesc elevilor plăcerea de a învăţa şi îi pregătesc pentru abilităţile cerute în viaţă, „probabil e invers“, susţine profesorul. „Rezultatele confirmă încă o dată că suntem o societate a extremelor. Avem speranţa de viaţă cea mai mică din Europa şi cele mai mici alocări pentru educaţie şi sănătate“, spune şi Corneliu Riegler, profesor de istorie la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“ din Bucureşti. „Opinia lor cum că-şi fac treaba foarte bine se raportează probabil la plată. Cu alte cuvinte, la cât de prost sunt plătiţi fac mai mult decât trebuie.

Aşa se explică şi de ce aproape 40% cred că nu au o meserie valorizată. De multe ori profesorul în România consideră că e mai mult un lucrător la Crucea Roşie, aproape face voluntariat“, adaugă acesta. Riegler a exemplificat problema salariilor proaste printr-o comparaţie cu felul în care sunt remuneraţi dascălii în Serbia, ţară trecută prin două războaie în ultimele două decenii: „acolo un profesor la începutul carierei ia 350 de euro, în timp ce aici eu, cu gradul I şi 25 de ani vechime, nu am încă acest salariu“.

În ceea ce priveşte lipsa mentorilor pentru dascăli, Riegler susţine că există această funcţie formal în Legea educaţiei, adică există profesori care îi îndrumă pe vitorii dascăli la partea de practică pedagogică, dar nu e un sistem dezvoltat, de mentorat, cum e peste hotare. „Datele sunt aproape de realitate. Profesorii sunt nemulţumiţi de salariile mici, însă au o mare satisfacţie morală. E o meserie pe care o faci din plăcere, e vorba de o satisfacţie imediată, vezi rezultatele muncii tale, că dă roade, profesorii trăiesc în mare din succesul elevilor“, conchide Cornelia Popa, învăţătoare şi vicepreşedinte la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI).

Mai pricepuţi la IT&C sau supraevaluaţi?

În ceea ce priveşte numărul redus al celor care cred că au nevoie de cursuri pentru a utiliza noile tehnologii sau metode de predare, directorul Adrian Troie consideră că „oamenii au o autosuficienţă în ceea ce priveşte munca lor şi se supraevaluează, ne îmbătăm cu apă rece“. Ideea este susţinută şi de vicepreşedintele FSLI, Cornelia Popa. „Procentul profesorilor care susţin că au nevoie mare de formare de IT&C şi alte practici pedagogice este mult prea mic, nu cred că reflectă realitatea. Avem foarte mulţi dascăli care solicită cursuri de formare, în special pe mijloacele noi de predare, pe metodele moderne, cum să interacţioneze cu elevii“, crede Popa. Aceasta spune însă că e posibil ca profesorii să nu fi considerat că au nevoie de cursuri aprofundate pe IT&C în 2013, când s-a făcut cercetarea OECD, nefiind în vigoare noile manuale digitale, ce ar trebui să ajungă din toamnă pe băncile elevilor mici. „Într-adevăr, aceste manuale digitale ar putea reprezenta o provocare pentru dascăli, având în vedere că necesită pregătire suplimentară. Însă, baza o au, se pot descurca cu softuri educaţionale, problema e să ştie când să le folosească şi cum să le abordeze la clasă“, explică aceasta.”
Întregul articol și imaginea sunt preluate din ziarul
adevărul.ro

Ca să nu mai așteptați…

D-nul ministru al învățământului, Remus Pricopie, a trecut de la faza „deschiderii” totale pentru „marele dialog” la faza: „Eu nu cred că putem condiţiona un act didactic – simulările – de un anumit tip de solicitări de ordin financiar. Aceste simulări se cunosc de luni de zile, nu e ceva ce a fost introdus săptămâna trecută, am discutat inclusiv cu sindicatele şi am stabilit că persoanele implicate în aceste procese evident vor beneficia de timp liber, de recuperare. Nu s-a pus problema niciodată să discutăm despre o plată după sistemul examenelor naţionale.”

Ce-i drept nici eu nu cred. Nu cred nimic din ceea ce declară vreun ministru sau vreun paralamentar. Cea mai bună dovadă că nu trebuie să ne încredem în ei este recent destrămata USL. Asta doar ca o paranteză.

Ca de fiecare dată,  cadrelor didactice li se promite …muuuult timp liber. Ăsta nu costă bani și ministerul îl preferă fiindcă se confundă, până la contopire,  cu concediul legal al cadrelor didactice, concediu pe care parlamentarii și guvernanții îl petrec în insule exotice, iar ceilalți, prin sindicat la „litoralul pentru toți”. Toți profesorii, se înțelege.

SalariiSe adeverește astfel că ministerul nu vrea să mai dea nimic pe lângă salariile mizerabile (comparativ cu ASF de exemplu), ci vrea să tot ia. A luat sporurile unor angajați din administratia școlilor (aici poate avea dreptate fiindcă nu poți să fii șef atunci când stai singur pe post), dar se urmărește și mărirea normei directorilor și reducerea, obligatoriu nu?, a sporului pentru această funcție.

În curând, sper să nu am dreptate, examenle vor intra în norma didactică și nu vor mai fi plătite deloc, fiindcă ministrul a declarat deja că în alte țări, Franța de exemplu, ele sunt încadrate într-o lege: „Noi plătim examenele reale, de evaluare naţională şi bacalaureat. În Franţa, aceste examene se desfăşoară după un regulament aprobat în 1934 şi fac parte din sarcina didactică.” Cred că a uitat să precizeze „încă plătim” și să specifice diferențele de salariu între un profesor francez și unul român.

„Potrivit raportului OECD „Education at a Glance, 2013”, salariul mediu lunar primit de un profesor din Luxemburg se ridică la 5.800 euro, iar în Germania la 3.600 euro. Conform publicaţiei Daily Mail, profesorii englezi de şcoală primară primesc 2.700 euro pe lună, mai mult decât cei din Franţa (2.100 euro) sau Italia (2.080 euro)…. Un profesor din România din învăţământul preuniversitar, cu gradul I, peste 15 ani de vechime şi normă întreagă nu câştigă mai mult de 1.700 lei pe lună – sub 380 euro”

Am citat dintr-un articol publicat pe realitatea.net : „Meseria de profesor face toţii banii în Europa.”Sublinierea și fontul mărit, îmi aparțin. Poate guvernanții au miopie.

Deși recunoaște că: „Este cel mai complicat semestru din ultimii 25 de ani pentru profesori. Sigur, şi pentru elevi, dar pentru profesori, directori şi inspectorii şcolari este cel mai complicat an. Eu cred că trebuie să avem două lucruri diferite care, la un moment dat, se unesc între ele. Pe de-o parte este munca de zi cu zi a unui profesor, iar munca lui nu înseamnă numai ce predă, înseamnă şi ce corectează acasă, inclusiv această pregătire pentru examen”, ministrul nu are timp de analize complicate. Nu îl interesează cum, când și cu ce eforturi, fac profesorii acele ore suplimentare. Nu contează dacă sunt ziua, noaptea, în week-end sau rupte din timpul pe care fiecare ar trebui să-l dedice familiei sau pur și simplu propriei persoane. Nu, asta nu contează. Contează doar că profesorii trebuie să muncească pentru salariul de mizerie (de la buget) în timp ce mulți alți angajați ai statului au prevăzute în lege salarii și sporuri (plătite și de profesori) care depășesc limita imaginației în România.

Ca de obicei profesorii trebuie să se „hrănească” cu …SPERANȚE. „Cealaltă problemă, a bugetului Educaţiei, este una preluată de Guvernul Ponta în termeni realişti. S-a plecat de la 2,7% din PIB pentru educaţie în 2011, în 2012 am avut aproape 3% din PIB, în 2013 a fost 3,24%. În 2014, am ajuns la 3,4%. Am avut mai multe discuţii cu premierul, cu Ministerul Finanţelor şi sperăm ca direcţia să meargă în sus, iar salariile profesorilor să crească, nu ca urmare a introducerii unor simulări sau evaluări naţionale, ci ca urmare a unei politici coerente a Guvernului de creştere a creşte salariile cadrelor didactice”

Deci, după atât de multe discuții, direcția s-a stabilit: există speranțe să meargă în sus. E vorba de salarii.

Fraudă continuă și șpagă în învățământ…(II)

ȘPAGATrist dar adevărat, șpaga și frauda continuă în învățământ. În toate există și ceva bun: o parte (cea descoperită) a celor vinovați de astfel de practici a fost trimisă în judecată.

„Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii comisiei de bacalaureat de la Liceul „Ion Bănescu” din Mangalia, elevi şi părinţi ai acestora au fost trimişi în judecată de procurorii DNA, care îi acuză de dare şi luare de mită pentru fraudarea examenului susţinut în iunie-iulie”, anunță realitatea.net.

Profesori, elevi și părinți, trimiși în judecată pentru luare și dare de mită la BAC.

O singură întrebare mi-a stăruit întotdeauna în minte pentru profesorii aflați în astfel de situații:  de ce să-și riște cineva cariera, profesia, familia, onoarea? Pentru ce? Sau, și mai bine zis, pentru CINE? Cine sunt cei cei pentru care riști să ajungi după gratii? 

Răspunsul devine ridicol numai dacă-l formulezi: pentru niște elevi care n-au vrut să învețe. Adică ei, elevii,  au stat degeaba 4 ani și s-au gândit cum să facă să fraudeze sistemul. Culmea e că au găsit profesorii care să riște, și erau cât pe-aci să reușească.

Descoperirea profesorilor dispuși să riște mă umple de tristețe fiindcă realizez că acolo, la catedră, cinstea, onoarea, morala, etica sunt terfelite chiar de cei care ar trebui să vegheze ca ele să facă parte din educația tinerilor. Indiferent cât de mic ar fi salariul unui cadru didactic, astfel de practici sunt de-a dreptul perverse. Ele îl învață (culmea!) pe elev că profesorul e la mâna lui și că poate să facă ce vrea din el și aici se pierde o mare parte din prestigiul profesiei de dascăl. Demnitatea dascălului, chiar și în aceste timpuri, nu trebuie „vândută” sau „negociată” cu cei dispuși să o „cumpere” doar fiindcă au bani.

Pe de altă parte sunt convinsă că toți cei care făceau parte din comisia de BAC își rotunjeau frumos salariile cu meditații, cu ore suplimentare, cu plata care li se cuvenea din participarea la comisie, etc. Și tocmai ei au fost dispuși să riște.

Fraudă continuă și șpagă în învățământ…

imageCitesc cu stupoare, aproape în fiecare zi, noi vești de pe „frontul” învățământului românesc. Ultima știre ne informează, alb și sec, cum s-a făcut de învățământul ialomițean s-a transformat în mafie de Bac, în frunte cu inspectorul general, Otilia Dumitru. 96 de oameni (profesori, părinți și elevi) sunt cercetați (de DNA) în această problemă mafiotă. Poate n-ar fi un capăt de țară fiindcă, nu-i așa?, justiția trebuie să-și spună cuvântul dar, mă întreb:

  • cine va intra la catedră după terminarea cercetărilor, în toamna anului viitor?
  • câți dintre cei acuzați vor mai fi la catedră anul viitor?
  • câți dintre ei, dintre profesori, au copii care, la rândul lor, au învățat că așa se „promovează” Bac-ul?
  • mai pot fi ei numiți profesori?
  • cu cine vor fi ei înlocuiți? Cu cei care iau examenele (grade, titularizare) copiind la rândul lor?
  • cum arată profilul moral al copiilor deja „educați” de cei care au organizat rețeaua de șpagă la Bac? Ce i-au învățat? Ce le-au spus la ore? Cum au trecut clasa?
  • ce fel de părinte își dorește ca propriul copil să obțină note de trecere la Bac nu prin propriile cunoștințe ci prin faimoasa deja „ȘPAGĂ”
  • câți dintre copiii care au promovat astfel Bac-ul vor deveni studenții și absolvenții de facultăți de mâine?
  • de ce să mai învețe ceilalți elevi?
  • …las multe locuri libere pentru alte întrebări care, sper, nu se vor dovedi retorice…și cineva va lua acele măsuri care să departă „grâul” de „neghină”

Umilirea profesorilor, elevilor și părinților la un examen important: Evaluarea Națională

UPDATE pe site-ul Admitere 2013 la ora 14.30:

5 iulie 2013:
Stimaţi părinţi,
Respectând
calendarul oficial al admiterii în învățământul liceal de stat , ierarhia elevilor de clasa a VIII-a, la nivelul județelor/municipiului București, va fi afișată pe site-ul http://admitere.edu.ro în cursul zilei de azi, 5 iulie. Vă recomandăm să completați fișele cu optiuni numai după consultarea ierarhiei pentru județul la care doriți înscrierea (respectiv pentru municipiul București).
Vă mulțumim pentru înțelegere.

image

Să reamintim ministerului că, dacă se respecta calendarul, la această oră, 14.30, ierarhia ar fi trebuit publicată fiindcă de azi se completează fișele cu opțiuni. Dacă există școli, și există multe, care și-au programat deja ședințele cu elevii și părinții, acestea nu vor putea să demareze această acțiune  fiindcă Bucureștiul ….lucrează. Mult și prost.


Ministerul Educației nu a făcut aproape nimic în acest an școlar pentru ca examenul de Evaluare Națională (și nu de Capacitate cum tot afișează niște neaveniți de vreo câteva zile pe mai multe site-uri) să decurgă cum trebuie.

Elevii, părinții și profesorii au fost mințiți și puși în situații delicate, ca să mă exprim politicos. Mai întâi cu simulările care au fost deosebit de dificile, apoi cu publicarea ghidului candidatului care nu a respectat termenul și a apărut cu o lună mai târziu. După toate astea au urmat (în unele județe) probele de limbi și aptitudini care s-au susținut haotic sau fără bareme: de exemplu unor elevi li s-a pus o singură întrebare la oral limbi străine și au fost admiși cu note mari în timp ce alți elevi n-au avut același noroc fiindcă au fost examinați foarte sever. Probabil că depindea de școala de proveniență (sau cel puțin așa s-a speculat).

Acum, la adevăratul examen, am aflat că subiectele pot fi foarte ușoare  și să doboare orice ierarhie „construită” în 4 ani de gimnaziu: că elevii buni nu mai sunt buni iar cei slabi se pot lăuda că au fost persecutați de profesori și de-asta nu au luat note mari în gimnaziu.

Mai nou „ministerul face eforturi să publice rezultatele” pe http://admitere.edu.ro/, eforturi, se pare, inutile. Astăzi elevii se prezintă la completarea fișelor și ierarhiile nu au fost publicate în multe județe și în București deși trebuiau publicate de ieri, 4 iulie 2013. Și umilirea continuă cu faptul că diriginții și directorii de școli nu vor ști cum să-i îndrume pe părinții și copiii disperați, care trebuie să completeze fișele ținând cont că au (la o medie de 9,26) cel puțin 1300 de candidați înainte. Câte opțiuni să facă? Singura indicație pe care o pot primi de la cei de mai sus este: „cât mai multe”.

image

Dacă la final mulți elevi nu vor intra la liceul și profilul dorit sau vor rata prima repartiție computerizată, vina va fi, nu a părinților, nu a elevilor, nu a ministerului ci, desigur, a dirigintelui care nu a știut să-i îndrume. Așa se spală pe mâini MEN de toate problemele sistemului.

Ca să nu mai vorbim de prevederile metodologiei de Evaluare națională care nu explică ci doar stabilesc că, dacă un elev obține la contestație 45 de sutimi la notă dar are sub 9,50, el pierde cele 45 de sutimi și nota îi rămâne la fel ca la prima corectare. Dacă ar avea 50 de sutimi situația s-ar schimba: le-ar primi și nota i-ar crește semnificativ.

O întrebare pertinentă: de ce nu primește elevul fie și 5 – 10 sutimi dacă profesorul care recorectează constată că s-a greșit? De ce pierde elevul acele sutimi?

„(6) Pentru lucrarile care au primit initial o nota finala mai mica decât 9,50, nota definitiva a lucrarii este cea acordata de comisia de contestatii, daca între nota initiala si nota obtinuta la reevaluare este o diferenta de cel putin 0,50 puncte.

Daca diferenta dintre cele doua note este mai mica de 0,50 puncte, nota definitiva a lucrarii este nota initiala, acordata în centrul zonal de evaluare.

(7) Pentru lucrarile care au primit initial o nota finala cel putin egala cu 9,50, nota definitiva este nota acordata de comisia de contestatii, în urma reevaluarii.[1]


[1] Anexa nr. 2 la ordinul MECTS. nr. 4801/ 31.08.2010, cu privire la organizarea si desfasurarea Evaluarii Nationale pentru elevii clasei a VIII-a, în anul scolar 2010-2011 din Metodologia de organizare si desfasurare a Evaluarii Nationale pentru elevii clasei a VIII-a, în anul scolar 2010-2011

Pleonasmul lui Băsescu

„Multe valori lipsesc sistemului de educație. Prima si cea mai importanta este  eficienta. Foarte multi absolventi, in mod deosebit de invatamant tehnic, au nevoie de cu totul altceva decat ce au invatat in facultate. Cursurile sunt extrem de vechi, neaduse la zi. Se citeste foarte putin la nivelul dascalilor. Al doilea lucru fundamental gresit este lipsa de exigenta in sistemul de educatie romanesc. In goana de a obtine studenti peste numarul de locuri pe care il au, au coborat nivelul de exigenta la admitere dincolo de orice limita admisibila. Un alt lucru care ne lipseste este moralitatea. Exista coruptie foarte multa: de la scoala generala la liceu si pe urma la universitate„, a spus Președintele la o întâlnire cu fanii săi.

Nu prea înțeleg noțiunea de „fan” în legătură cu Președintele dar să trecem peste acest amănunt. Mă voi lămuri probabil când voi vedea vreun „fan” leșinând la  „spectacolele” televizate ale domniei-sale.

Trebuie să spun că, în mare parte, președintele are dreptate. Cu toate acestea, tot ceea ce a declarat  se poate încadra perefect la categoria lingvistică: pleonasm. Cu toții știm că epitetele de mai sus se pot aplica sistemului (nu era nevoie de nici o repetiție), dar președintele uită că la fel de bine ar putea să declare: „sistemul acesta sunt eu”. De vreo 8 ani de zile îl patronează cu un succes nesperat făcând doar… valuri din când în când.

image

Sistemul de învățământ a fost lăsat intenționat în această stare de 23 de ani pentru ca o populație (și nu un popor) să poată fi ușor manipulată. În timp ce vârfurile puterii de orice  culoare   politică furau tot ce se putea fura, profesorii aflau că nu există bani de salarii  decente  pentru  ei.  În timp ce nimeni nu-i judeca pe cei care și-au construit vile și palate din banii de la buget, școlile aflau că nu există bani de …lemne, gaze, instalații sanitare, burse, abonamente pentru elevi….de nimic.

Din când  în când mai venea și câte un politician analfabet și-și dădea cu presupusul că nu avem nevoie de învățămând dacă găsești totul pe Google sau se dădea exemplu de cum ar trebui să înveți ca să ajungi sus de tot. Poate președinte?

Ce-i drept că la asta a contribuit mult și lipsa de reacție a sistemului dar și multele sindicate ale învățământului care acum, de exemplu, se „inflamează” doar pe internet: Federația Sindicatelor Libere din Învățământ trage un semnal de alarmă în ceea ce privește problemele din sistemul de învățământ! sau  de Ziua învățătorului dând comunicate în urma vreunei comisii paritare.

Concluzia e una singură: reforma sistemului de învățământ ar trebui începută cu…președintele pentru că, dacă nu ai exemple de excepție, de ce să mai vorbești? Fapte, nu vorbe.

P.S. Și ce dacă trage Federația un semnal de alarmă? Se alarmează cineva? Există măcar vreo măsură luată? Nu doarme noaptea ministrul din pricina asta? S-a întrunit guvernul în ședință de urgență? NU. Ministrul a cerut profesorilor, după 4 ore de dezbateri, inutile,  un singur lucru: RĂBDARE. Și să mai zică cineva că  ministrul nu are soluții pentru învățământ ! Cred că trebuie să-i trimitem o scrisoare președintelui cu rezultatul discuțiilor pleonastice.

Aberația care „îndreaptă” o aberație

Cu nervii întinși la maxim, învățătorii și educatorii așteaptă ca ministrul învățământului sau guvernul Ponta să rezolve aberația OUG 92 /2012 care, culmea!, voia să îndrepte la rândul ei o așa-zisă altă aberație.

După ce tuturor categoriilor amintite mai sus li s-au dat speranțe că-și vor putea echivala studiile prin depunerea unor dosare în care să apară toate cursurile de perfecționare pe care le-au făcut, peste noapte s-au trezit fără loc de muncă. Sigur că poate părea aberant, dar 6 ani nu sunt mulți iar atunci când îți este amenințat locul de muncă ai tendința să nu mai stai pe gânduri să să te repezi la facultate. Cum nimeni nu prea are chef de examene de admitere (și nici nu pot urma cursurile de zi) cei mai mulți se vor înghesui la facultățile particulare cu taxe (mari și grase în euro deși învățământul e plătit în niște lei leșinați) fiindcă le trebuie doar diploma.

Cum toate facultățile rămăseseră fără mușterii după ultimele 2 examene de bacalaureat dezastruoase cine se putea gândi la umplerea sălilor cu studenți? Cineva care avea interes. Și s-a găsit repede d-na Abramburescu să facă ceea ce n-a reușit în penutlimul mandat.

Așa că în loc să avem educatori și învățători preocupați de educarea și instruirea elevilor din sistemul de învățământ vom avea educatori și învățători preocupați de taxele mari, de sesiunile de examene, de ieșirea mai devreme la pensie ca să nu ajungă fără loc de muncă. Vom avea muuuulte cadre didactice care vor lipsi de la școală ca să facă altă școală, care-și vor lua concediu ca să treacă examenele fiindcă nu toți mai pot învăța în ritm alert ocupându-se de școală, de familie și de examene.

Rezultatul la finalul celor 6 ani va fi, după părerea mea, NUL.

Educatorii și învățătorii actuali, cu deja destul de multă experiență, își vor adăuga (probabil fără mândrie) o diplomă la dosar. Și cam atât. Elevii pe care-i vor îndruma pe parcursul studiilor lor nu vor avea vreun beneficiu fiindcă frecvent „d-na învățătoare” sau „d-na educatoare” … „a lipsit azi. E la facultate” va transmite copilul părinților săi. După trecerea celor 6 ani  mulți alți  învățători și educatori  care au terminat facultatea vor trebui să iasă la pensie fiindcă este vârsta.

Și uite – așa aberațiile se vor ține lanț punând pe butuci ce mai rămăsese bun din învățământul românesc: învățătorii și educatorii cu o solidă educație pedagogică făcută în liceele pedagogice, în vremurile în care școala era școală și nu bătaia de joc a politicienilor.

Despre cum ne păcălește d-na Andronescu cu aberația care dorește îndreptarea altei aberații puteți citi în articolul de mai jos.

 

Update:

În cursul zilei de ieri s-a ajuns la un acord între minister și sindicatele din învățământ, acord care pare să îndrepte aberațiile.  Sperăm.

Acordul semnat între minister și sindicate (click pe nume!)

Justiție Oarbă

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

EDUCAȚIA ZI DE ZI

Nici o zi fără educație...

Lia Muresan

*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Sfaturi cosmetice

Sfaturi cosmetice pentru ingrijirea pielii

Chirurg Pediatru Cluj

Dr. Surd Adrian - medic specialist Chirurgie Pediatrica

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Dezvăluiri învăluite

FLUXURI DE IDEI ÎNVĂLUITE ŞI DEZVĂLUITE PRIN NEGURA GÂNDURILOR. INTERZIS CELOR CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, DIN ORICE!

Gimnaziul Bassarabescu

„Nu pierdeți din vedere omenia! Mai 'nainte de orice, siliti-vă să prețuiți omenia. Fiți oameni!”- Ioan Alexandru Bassarabescu 30. XII.1870 - 29. III. 1952 - scriitor, profesor, om politic și de cultură, publicist, membru al Academiei Române.

MON FRANÇAIS

Apprendre autrement

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Aquarelles

...din pasiune pentru pictură

PRO MUSIC

Educația muzicală în România

bassarabescu2en.wordpress.com/

Motto: „Education...for learning, for earning, for life”

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

Viva,viva la musica!

...doar muzica

Totul E Relativ

...blogul despre orice

%d blogeri au apreciat asta: