„A doua (tristă) zi de școală” – II

Cuvintele de mai jos aparțin unei mame care i-a scris ministrului  învățământului, d-nului Remus Pricopie. Scrisoarea a fost publicată de site-ul http://smartwoman.hotnews.ro/  la

http://smartwoman.hotnews.ro/Domnule-Remus-Pricopie-va-multumesc

Scrisoare poate fi doar continuarea, nedorită, a articolului pe care l-am publicat în 16 septembrie, adică a doua zi de școală. Mai mult ca sigur că nu e singurul părinte care privește cu dezamăgire și neputință la sistemul de învățământ românesc, sistem în care, vrând/nevrând, fiecare copil va intra.

 

„Domnule Remus Pricopie, va multumesc!

Vă mulţumesc pentru că înainte de începerea anului şcolar trebuie să spăl pe jos, să şterg praful, să spăl geamurile clasei unde va învăţa copilul. Pentru diversitatea perspectivei de la fereastră, această clasă se schimbă în fiecare an.

Vă mulţumesc pentru condiţiile deosebite oferite împreună cu primăriile, de trebuie să plătesc aproape orice din clasă. Mulţumesc pentru scaunele de bancă din care ies cuie, în acest fel se învaţă copilul cu greutăţile vieţii. După cum observaţi, poţi găsi un scop educativ în tot ce nu funcţionează. Numai persoanele rău intenţionate ar putea crede că legea sau siguranţa copiilor contează.

Vă mulţumesc pentru cadre didactice deosebite. Unul ales pe sprânceană alături de o figură luminată şi înalt prea sfinţită. Este cel care le-a povestit din prima oră cum e cu iadul şi răul care se vor abate asupra celor răi, adică asupra copiilor care nu învaţă o rugăciune. Clar, cu o rugăciune învăţată ajungi direct în rai, unde mai pui că eşti considerat şi un copil bun.

O profesoară de engleză aflată permanent în „pragul unei crize de nervi”, că altfel nu ştiu cum să numesc o femeie care ţipa la toţi copiii, fără excepţie. Dacă nu ar urla, chiar nu s-ar face înţeleasă de copii, iar pedeapsa aplicată la comun este revoluţionară. „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”. Să sufere obraznicii în tăcere, poate aşa s-or învăţa toţi minte să nu mai deschidă gura în veci.

Lista poate continua cu cadre didactice care nu vorbesc corect gramatical, care folosesc „care” în loc de „pe care”, dar acest lucru e un moft, ştiu prea bine. Aşa că propun să trecem la o chestiune arzătoare: banii.

Vă mulţumesc că în fiecare an în septembrie nu mai am problema banilor. Dispar fără să-mi dau seama. Anul trecut, de exemplu, s-a ajuns, cu toate fondurile şi manualele, la aproximativ 500 lei. Bani pentru manuale? Da, aţi auzit bine. Am întrebat la serviciu şi un singur coleg nu a plătit pentru ele anul trecut. Aş vrea să faceţi ceva în privinţa aceasta. Mă simt discriminata, ce şcoala e aia care nu cere bani pentru manuale?

Vă mulţumesc pentru toate lucrurile utile pe care le plătesc la fiecare început de an. Cămăşile albe sunt în top, acelea care nu se calcă sau cele care costă peste 50 de lei bucată sunt cele mai bune.

Urmează video proiectoarele, laptopurile, calculatoarele, imprimantele şi multă, multă hârtie de toate felurile şi în toate formele. Ştiu, nu sunt necesare, dar trebuie să le oferim copiilor cele mai bune condiţii de studiu, nu?

Anul acesta vă mulţumesc în special pentru manuale, mai precis pentru lipsa lor. Nici nu vă imaginaţi câtă bucurie pe învăţătoare şi învăţători. Este printre puţinele momente în care pot spune cu mâna pe inimă că nu e vina lor şi că nu pot face nimic să rezolve problema. Vă mulţumesc că m-aţi scăpat de o grijă în plus şi de nişte bani daţi de pomană.

Vă mulţumesc pentru că aţi făcut din şcoală un loc mai bun. Acum nu mai există bătăi sau făcut de râs în faţa şcolii la careu. Sistemul s-a perfecţionat, bineînţeles cu ajutorul părinţilor binevoitori. „Dai bani pentru binele copiilor, că altfel… taci din gură şi nu te revolţi pentru binele copilului, că altfel…” Nici măcar la şantaj nu se poate încadra.

V-am scris ca să nu mai plecaţi urechea la zvonurile care circulă cum că sistemul e defect. Eu zic că mai are mult până să ajungă la nivelul maxim de stricăciune.

Cam aceasta e realitatea pe teren. Nu pentru toate descrise mai sus sunteţi responsabil în mod direct, dar aceasta e atmosfera. Nu e nici un haos pentru că nu există manuale. Staţi fără grijă! Sistemul s-a repliat, se cer bani pentru diverse caiete pe care să se lucreze, bineînţeles conform programei. Eu zic să mai amânaţi treaba cu manualele, pentru că, sincer, am rămas fără bani.

Vă mulţumesc şi vă urez succes în noul an şcolar!”

Reforma reformelor pe placul miniștrilor

Pe fondul crizei care continuă în toată Europa dar și al austerității care se mai „înmoaie” fiindcă n-a dat roadele așteptate de politicieni, în România apare, neanunțată și nedezbătută, o nouă reformă a învățământului. Cum ar fi putut noul ministru să lase să treacă pe lângă el așa o oportunitate? Ce învățământ am mai avea dacă un ministru ar „dormi în front”?

Întrucât nu-mi amintesc ca în campania electorală a USL-ului să se fi vorbit despre învățământul românesc reformat în viitorii 4 ani, înseamnă că acum ne aflăm în fața reformei neanunțate. Cum locul de unde poți afla informații noi despre învățământ nu e nicidecum site-ul Ministerului Educației și Învățământului sau vreun site asociat, aflăm veștile din interviurile date de ministru pe unde e invitat, respectiv la Pro TV, la emisiunea  „După 20 de ani”.

Așa că, doar cu o săptămână înainte de Sfintele Paști, ministrul Pricopie ne anunță scurt că din anul școlar 2013 – 2014 s-a terminat cu statul degeaba prin școli fiindcă elevii vor fi verificați la finalul a câte doi ani de studiu: la finalul claselor a II –a, a IV-a, a VI-a și a VIII –a. Și asta doar în interesul elevilor ca să nu mai fie surprinși de examenul de la finalul clasei a VIII –a. Deși domnia –sa constată că elevii sunt tot mai slab pregătiți nu propune luarea în considerare a acestor examene ci doar …examinarea de dragul examinării, adică aceste evaluări nu vor conta pentru nota elevului. Sau cel puțin nu vor conta deocamdată, ca să nu se sperie părinții și elevii și să protesteze la atâtea evaluări (presupun).

Ceea ce nu ne spune ministrul este că s-ar putea să conteze pentru „nota profesorului”. Dacă se va constata, anual, că rezultatele elevilor sunt slabe, foarte slabe sau „atât de slabe”, de ce nu s-ar recurge în viitor la penalizări salariale?

În rest numai de bine….

• clasa pregătitoare rămâne acolo unde e;
• abecedarul va fi împărțit în două, nu se știe de ce sau pe ce principii;
• simulările se vor organiza la nivel național, asta însemnând că se vor da, de fapt, mai multe examene de evaluare națională și de bacalaureat într-un an fiindcă simulările se vor face exact în aceleaşi condiţii în care au loc şi examenele naţionale. Probabil că experiențele triste și neplăcute de până acum, în care unele inspectorate școlare s-au trezit făcând subiecte pentru evaluarea națională cu grad de dificultate de tip olimpiadă, l-au adus pe ministru cu picioarele pe pământ.
• manualele vor avea și format digital, dar numai pe site-ul ministerului;
• elevii vor face mai mult sport fiindcă s-a constatat că nu fac mișcare și se scutesc cu miile de la aceste ore (aproape 50%), așa, pur și simplu. Nimic nu spune ministrul însă de baremele stabilite de ani de zile pentru probele pe care elevii le dau și care, scriam și într-un articol anterior, sunt de-a dreptul draconice.

• doar cu câteva zile înainte ministrul făcuse un program „special” de mișcare elevilor într-o altă intervenție: la începutul anului școlar viitor vor avea o zi în care toți vor face mișcare și în Școala altfel vor avea două zile dedicate sportului și mișcării. Și nu va conta dacă elevul e scutit sau nu, normal sau având dizabilități.

profesorii se vor pregăti în continuare, mai ales cei de la clasele pregătitoare și, probabil (presupun), tot „nepregătiți” vor fi dacă în fiecare an se face o nouă reformă a învățământului;

Fiind atât de hotărât să reformeze învățământul din România, noul ministru a dat publicității și noua curriculă pentru învățământul primar.

Planul Cadru final pentru invatamantul primar

Viitorul sună bine! Probabil vom avea parte de astfel de anunțuri lunar ca să ne obișnuim cu …reforma.

Când să faci educație?

A început anul școlar. De aproape o lună de zile. Și tot de aproape o lună de zile a început mișcarea hârtiilor. Într-o lume a informaticii, într -o țară în care aproape toate școlile au calculatoare, într-o eră a internetului, noi,cadrele didactice, facem hârtii. Multe hârtii. Tabele, statistici, rapoarte, planificări, proiecte, zeci și sute de topuri de hârtie se topesc precum înghețata sub un soare torid. Niciodată nu se termină. Abia aștepți să dai gata un raport sau un tabel că se ivește la orizont altul despre altceva la care s-a gândit cineva care asta face: gândește în statistici sau rapoarte. Mă întreb: cine le citește?

Cred că suntem asemeni medicilor care se ocupă de hârtii (că și acolo sunt destule hârtii) și pierd din vedere pacientul care uneori moare și cauza morții rămâne necunoscută.

Nouă, în schimb, ni se spune că pentru orice activitate, acțiune, lecție trebuie făcută o hârtie să se vadă că acesta a existat, s-a realizat.  Altfel nu se poate demonstra că s-a făcut ceva. De aici începe strângerea zilnică a hîrtiilor care, adunate cu grijă și reciclate la sfârșitul unui an școlar, ar da hârtie pentru următoarele manuale. Și acestea ar fi noi și ar fi schimbate în totalitate nu 20%, 30% , etc. Din păcate nu s-a inventat nici o companie care să facă asta eficient și mai ales să știe să organizeze strângerea hârtiilor.

Bine că MECT s-a gândit să dea fiecărui elev de liceu un laptop în loc să facă asta cu profesorii. Lor le-ar fi fost mult mai util un laptop. Pe el se pot face  sau  stoca date despre lectii, planificări, proiectări, statistici și orice „detalii” care i-ar mai trece prin cap cuiva și de acolo ar fi ușor de transmis electronic celor  interesați.

Costurile ar fi fost mai mici, consumul de hârtie redus, profesorii și-ar fi scris proiectările pe laptop și le-ar fi putut modifica pentru diverse clase, planificările anuale n-ar mai trebui scoase pe n pagini de hârtie în 2,3 sau mai multe exemplare fiindcă profesorul predă la mai multe școli, iar directorii și inspectorii ar putea doar sa verifice că acestea există și sunt bine alcătuite.

Și pentru învățători și diriginți ar fi fost mult mai utile laptopurile. E mai ușor să ții o evidență a elevilor pe calculator adăugând în fișa psiho-pedagogică a elevului ceea ce trebuie la un moment dat și urmărind ca aceasta să fie actualizată. Abia atunci când elevul părăsește școala sau termină un ciclu de învățământ e nevoie, eventual , să fie scoasă pe hârtie. Deși ea ar putea fi transmisă următorului învățător  sau diriginte tot în format electronic. 

Ca să nu mai vorbim de utilitatea acestuia pentru urmărirea evoluției elevilor la o anumită disciplină. În loc de caietul personal profesorul ar avea toate datele pe laptop și ar putea să observe mai atent elevii.

Nu știm încotro sau cât se vor mai mișca hârtiile în învățămânul românesc dar cred că putem vorbi de certitudinea unor defrișări masive  de păduri dacă sistemul acesta continuă.