„…să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…”

…ceea ce s-a și întâmplat, în pur spirit caragialesc. Definirea punctelor esențiale ar fi o problemă dar ce mai contează atunci când vrei cu adevărat.

Camera deputaților a adoptat o nouă formă a Legii educației. (material preluat de pe http://www.hotnews.ro/

Nu demult ministrul învățământului anunța că nu se fac schimbări în învățământ, că trebuie să ne concentrăm pe stabilitate, că..bla, bla, bla. Niște schimbări „micuțe” parcă totuși am putea face, s-a gândit Parlamentul, în urma modificărilor la alte modificări făcute de d-na Andronescu, acesta fiind motivul sau pretextul.

Și uite-așa ne aleserăm, pe data de 5 martie (o fi fost vreo „babă” nefastă), cu o lege a învățământului aproape nouă care probabil că va mai „suferi” niște schimbări în funcție de cine va mai dori să ne arate că muncește fără să schimbe nimic esențial în educație și învățământ.

Citind schimbările la schimbări mi-am dat seama că prevederile noi sunt de fapt cele vechi dar, o prevedere „frumoasă” pentru viitor e degrevarea de ore. Adică: vor fi degrevați de ore cei care reprezintă  „personalul didactic de conducere îndrumare și control” și cei desemnați de sindicat. Mai pe scurt: inspectori și directori. Nu se înțelege prea bine pe cine va desemna sindicatul să fie degrevat de ore dar e aproape sigur că aceștia vor fi cei care duc o adevărată muncă „sindicală” și nu cei care stau prin școală de dimineață până seara, respectiv consilierii educativi.

Consilierii educativi care fac o muncă aproape la fel ca a directorului (plan managerial, coordonare proiecte, proiectare și coordonare activități extracurriculare, consiliul elevilor, rapoarte și statistici, legătura cu ONG –urile, voluntariatul, obligația de aparticipa la ședințe și cercuri de profil, etc.) nu vor fi degrevați de nimic și nu vor fi nici plătiți pentru această muncă fiindcă, nu-i așa?, nu sunt bani. Aici se va face în continuare muncă voluntară (en-gros) fiindcă ministerul crede cu tărie că acestor oameni le place la nebunie ceea ce fac. E pură pasiune.

Cam de când s-a redenumit această funcție din învățământ, cadrele didactice desemnate să o ocupe, au „beneficiat” de niște frumoase promisiuni în fiecare an: „în acest an se are în vedere o remunerare a acestei funcții”.  Am auzit asta vreo 8-10 ani de la inspectorul de specialitate. Ce s-a întâmplat? Nimic. Acum aud alta: „consilierii educativi pot fi plătiți din fondurile extrabugetare ale școlii” dar…ce să vezi? nimeni nu o face.

Cert este că noua formă a legii educației se va aplica (sperăm) până când cineva, undeva, va constata că nu mai corespunde sau că s-au făcut greșeli impardonabile și va depune un proiect care să o modifice. Oare care generație de elevi va apuca să beneficieze de următoarele prevederi?

Asumarea răspunderii = vorbă goală…

…tocmai s-a adeverit. Și nu pentru că guvernul și-a asumat ceva ce e și  nu e în stare să facă ci pentru că și-a asumat (a câta oară?) ceva NE-CON-STI-TU-ȚI-O-NAL.

 CCR a decis, din nou, că   legea Educației Naționale trebuie să se   dezbată în Parlament, adică în cel mai înalt for într-un stat de drept. Asta nu înseamnă că România mai e un stat de drept. Dar măcar se fac simulări .

 

 

Slabă consolare pentru români!

Ceea ce va urma pune sub semnul întrebării dacă legea asta va trece vreodată de Parlament. Deși toți senatorii din Comisia de învățământ și-au reluat  discuțiile pe articolele din lege nu avem nici o garanție că, la final, vom avea o lege a educației. Cel mai „frumos” a fost gestul cu aplauzele lui Hărdău. Adică PDL-ul se autoaplaudă că legea asumată (de PDL) a picat. Hi,hi,hi… tot așa. Dacă ajungem în 2011 Parlamentul va tărăgăna cât va putea adoptarea iar guvernul va fi legat de mâini și de picioare. Legal.

Apropierea alegerilor din 2012 s-ar putea să pună serioase piedici legii educației. Oare UDMR – ul e de acord? Tocmai ce-și văzuse împlinite visurile de învățătură în limba ma…ghiară/ternă în țara numită România. Încă puțin și învățau și românii în limba ma…ghiară. Chiar mă gândeam că un amendament bun ar fi ca fiecare cetățean român să învețe în limba care-i place, oricare ar fi aceasta.

Poate se vor opune universitarii. Și ei aveau de pierdut o….autonomie cam cât să fie ce- au fost și mai mult decât atât: stat în stat. Mai rămăseseră sindicatele dar…au dat greș.

P.S. Am aflat că UDMR ( senatorul Gyorgy Frunda) nu acceptă decizia Curții. Și ce dacă!

„Eu sunt cu un gust amar, sunt decepţionat politic pentru că Curtea a luat o decizie pur politică. Nu văd de ce am continua o guvernare în care nu am făcut decât să adunăm oprobiul majorităţii şi în primul rând al comunităţii maghiare”, zice Frunda. În afară de faptul că persoana lui Frunda este „cu un gust amar” și „că Curtea a luat…” nu prea avem de ce să ne mirăm.

Technorati Tags: legea educatiei nationale,guvernări,Parlament,CCR,senatori