Klaus Iohannis: „Îi mințim. Rezultatul? Este o tragedie naţională.”

Titlul și fragmentul de mai jos sunt doar un extrase din Alocuțiunea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută cu prilejul ceremoniei de deschidere a Anului Universitar 2016-2017 la Universitatea de Vest din Timişoara, o alocuțiune cu prilejul ceremoniei de deschidere a Anului Universitar 2016-2017. Deși venită cam târziu, radiografia dezastrului din învățământul românesc ar putea avea măcar în ceasul al 12-lea consecințe benefice pentru toți cei implicați. De aceea am considerat că redarea spuselor Președintelui nu mai are nevoie de nici un comentariu. Ideile lansate aici pot fi însă supuse dezbaterii.

Președintele României, Klaus Iohannis la Universitatea de Vest, Timișoara

„Dacă nu reuşim să avem un sistem educaţional care pregăteşte tinerii pentru viaţă şi pentru o Românie a viitorului, atunci nu am făcut nimic. Absolut nimic. Nici măcar nu reușim în ziua de astăzi să atingem gradul de alfabetizare pe care l-am avut cu ani în urmă. Este o tragedie naţională. Despre asta nu vorbeşte nimeni, că nu dă bine la politică, dar asta e, nici măcar alfabetizarea nu reuşim să-o aducem la nivelul pe care l-am avut cu ani în urmă.

Există, nu o problemă, nu aș numi-o o problemă, a sistemului educaţional cu piaţa muncii, sau a sistemului universitar cu piaţa muncii. Este o catastrofă naţională, or o necorelare profundă şi gravă. Cum altfel putem să ne explicăm că toţi investitorii români şi străini cer forţă de muncă cu calificări medii, meseriaşi, şi noi avem o ţară plină de licee teoretice, dar nicio şcoală care îi pregăteşte pentru o meserie. Rezultatul? Este o tragedie naţională.

Îi ducem pe toţi până la BAC. Îi minţim. Actualul sistem de învățământ preuniversitar îi minte pe elevi şi pe părinţi că le dă o educaţie potrivită. Nu le dă, fiindcă nu este adaptată nici pieţei muncii, nici individului. Şi atunci, toţi ajung la BAC şi cred că este totul ok, dar nu este. Anul trecut, o jumătate de generaţie a picat la BAC. Anul acesta a fost un pic mai bine, doar o treime din generație a picat la BAC. Acest procent trebuie să fie infim. Nu ştiu cât ar fi optimal, 5%, 10%. Dar o jumătate de generaţie? Vă daţi seama ce tragedie naţională am creat aici?

ADMITERE ONLINE PENTRU UNIVERSITĂȚI

Educativa, un grup de ONG-uri care oferă servicii și consultanță în domeniul educației, a lansat de curând o platformă pe care se pot face înscrieri online la câteva universități din țară.

Noutatea a fost marcată de Ziarul Financiar în ediția lui de astăzi, 17 iulie 2013.

Site-ul Admitere online poate fi accesat dând click pe imaginea de mai jos.

 

Din  pagina „Educație în România”, deschisă încă din anul 2010,  există in link către  Educativa.

Mult succes celor care se pregătesc pentru admitere!

Deschideți larg toate ușile pe care le găsiți…

…vine dialogul, vin consultările, ne așezăm la masa rotundă, negociem. Oare?

De curând, ministrul educației în permanentă schimbare, Remus Pricopie, declara cu hotărâre că „este deschis oricărui dialog cu sindicatele şi că va stabili împreună cu liderii cadrelor didactice calendarul întâlnirilor şi agenda discuţiilor”. Asta se întâmpla în contextul în care sindicatele (care or mai acelea (?) fiindcă eu n-am mai auzit de sindicat cam din momentul în care cotizația a trecut din nou pe statul de plată al salariului) din învățământ au pus problema salariilor cadrelor didactice prin vreo discuție pe la televizor. Era vorba de sindicatul „Spiru Haret”.

 

Ca să pară deschis dialogului d-nul Pricopie s-a declarat imediat în favoarea…oricăror discuții. De acum porțile, ușile și orice intrări (sau ieșiri) sunt total deschise. Să intre cine vrea, să discute ce vrea, să stabilească ce se va face, să, să, să…

O clipă! nu dați năvală fiindcă, citez din R. Pricopie: „Am spus, încă de la preluarea mandatului, că vom avea un continuu dialog cu toţi actorii din sistem, în elaborarea strategiilor din educaţie. În acest sens, am stabilit parteneriate cu sindicatele, cu asociaţia de părinţi, cu organizaţiile studenţeşti, cu cele ale elevilor, iar lista rămâne deschisă. Vom stabili cu sindicatele calendarul întâlnirilor şi agenda discuţiilor”, adică nu putem să ne grăbim, nu-i așa? Să ne facem bine treaba.

Întrucât suntem în faza „vom stabili” bănuiesc că prima întâlnire ar putea să fie prin…mai, fiindcă până atunci avem treabă: simulări, ghidul candidatului, vacanță de Paști+1 Mai, etc. După stabilirea calendarului și agendei discuțiilor vine luna iunie când, nu-i așa, ne pregătim de încheierea anului școlar. Cine are timp de întrevenderi?

Încheierea anului școlar deschide sesiunea de examene. Lideri sindicali sau ministru și alți secretari de stat de pe acolo vor avea timp să urmeze agenda (încă nerealizată)? Și apoi vine vacanța (binemeritată) de vară în care profesorii se vor duce în concediu prin sindicatele care mai au/dau bilete ieftine (sau nu) și corpul ministerial va pleca în alte țări  pentru un concediu …de vis.

Și vine din nou toamna. Un nou an școlar. Agenda și dialogul rezistă. Nu s-a luat nici o hotărâre dar putem să mai dăm (guvernul propune) vreo indexare, așa să aibă și profesorii cu ce-și duce zilele. …și mai vorbim.

Între timp Marius Nistor zice apăsat: „Nu cerem majorări salariale începând de mâine” dar „vrem să stabilim de comun acord un plan de acţiune pentru anii următori” și cred că se referea la tot mandatul de 4 ani al guvernării USL-iste.
Optimiști cum îi știm, reprezentanții sindicatelor vor un proiect de lege privind salarizarea personalului din educaţie  care ar trebui elaborat „de urgenţă” (nu știm ce protocoale are urgența când e vorba de învățământ), astfel încât în iulie să fie trimis în Parlament.
PS. „Personalul din educaţie a rămas în treimea inferioară a grilei de salarizare” – declară „Spiru Haret” – sindicatul.

Un articol foarte util

Articolul lui d-nului Mihai Maci  „Cum produce școala tâmpiți” face o „radiografie” extrem de amănunțită, bine documentată și deloc exagerată a învățământului românesc.  Articolul poate fi citit dând clik pe link-ul de mai jos:

http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/#comment-123588

Următoarele informații, inclusiv fotografia d-nului Mihai Maci, au fost preluate de pe site-ul: http://www.contributors.ro/

Mihai Maci

„Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute. ”

Educație, caracter, cretin

„A new generation of Facebook morons is preparing to be enrolled in the faculty. Welcome to the machine!”, a scris profesorul pe contul de Twitter, la 15 iulie. Mesajul se poate traduce astfel: „O nouă generaţie de cretini (idioţi) de pe Facebook se pregăteşte să vină la facultate. Bine aţi venit!”.
Profesorul Buraga este un reputat profesor de informatică. În 2005, a primit premiul „Gheorghe Cartianu” din partea Academiei Române, pentru realizări de excepţie în informatică.

 

…titra Realitatea.net azi de dimineață. N-ar fi prima dată când profesori de renume dovedesc a avea altceva în loc de …caracter. E însă prima dată când îmi dau seama că profesorului respectiv nu  i-a scăpat afirmația la un moment de furie, de enervare, de stres ci e chiar o convingere a sa. Să pui pe twitter un astfel de mesaj înseamnă că dorești să-l știe toată lumea, toți studenții actuali și viitori, toți părinții și colegii de breaslă, toți. Concluzia nu e decât una singură: profu’ s-a săturat de actualii și viitorii studenți fiindcă… și ne explică.

Faptul că nu avem generațiile de elevi sau studenți pe care ni le dorim nu înseamnă că putem să ne dezbrăcăm de caracter, asta presupunând că l-am avea. Consider că una (prima?) din calitățile fundamentale ale unui profesor e CARACTERUL. Degeaba ești premiat și foarte premiat și doctor…în fel și fel de domenii dacă nimic din toate astea nu te ajută să fii un model de educație, comportament, limbaj civilizat, etc.

M-am gândit că aș putea fi eu unul din studenții domnului profesor la toamnă.  Cum l-aș privi când am aflat că fac parte din generația de „cretini”? Cum ar mai putea să mă intereseze ce are domnia sa de spus la un curs? Cum aș putea, eventual, să-l admir pentru realizări? Cum aș putea să cred că e o personalitate de prestigiu? De ce nu l-aș jigni și eu folosind aceleași cuvinte? Răspunsurile toate se adună într-unul singur: domnul profesor a devenit un oarecare individ fără caracter. Nu cred să-i nege cineva realizările dar ca OM a pierdut tot.

Nu e deloc lipsit de importanță pe cine admirăm când suntem elevi sau studenți fiindcă acei profesori devin modele aproape fără să ne dăm seama și ne influențează viața și cariera mai mult decât orice doctorat, premiu sau examen. Eu am avut astfel de modele și mă bucur.

Cercul mare și vicios al învățământului românesc

Scriam  nu demult că bacalaureatul olimpicilor anunța cu litere negre dezastrul de la bacalaureatul  obișnuit. Din păcate tot ce am scris acolo s-a adeverit și constat cu stupoare că adoptăm stilul  să ne „dăm după pom” în loc să analizăm clar situația după acest dezastru.

Toată lumea, în frunte cu actualul ministru, bate toba cât e ziua de mare că se va face și se va drege, se vor lua măsuri că liceele „rușinii” vor fi monitorizate, analizate, incluse în programe și mai știu eu ce. În realitate totul nu-i decât …apă de ploaie.

N-am să încep cu situația dezastrului de la bacalaureat fiindcă celor din afara sistemului de învățământ poate le-ar fi greu să înțeleagă. Am să încep cu o situație de acum  vreo 3 – 4 ani ivită în școala mea.

Într-un septembrie a venit la post o tânără profesoară de desen foarte activă și interesată de profesia ei. Ca orice plastician avea și alte preocupări în afara școlii: picta, realiza colaje, felicitări, etc. Începuse chiar să-i îndrume pe elevi în această direcție și avem și acum lucrările realizate de ei într-o expoziție. Totul bine și frumos până când profesoara a primit primul ei salariu și primul fluturaș de salariu. Mi-amintesc că a venit în cancelarie și ne-a întrebat dacă nu cumva secretara greșise calculele. Răspunsul a fost promt: nu. Noi, ceilalți, nici nu înțelegeam prea bine de ce ne întreabă asta. Replica  ei, încă stupefiată de situație, a fost că nu poate fi adevărată suma de 700 de lei pentru o lună de muncă. Atât era salariul de debutant cu care pleca în mână acasă profesoara noastră. Culmea că, dacă priveai fluturașul, suma brută era grotesc de mare: ajungea pe la vreo 1500 de lei. Din brutul acesta se scădeau toate dările și rămânea cu cei 700 de lei. Nu și-a revenit timp de câteva zile din starea de șoc în care a intrat citind și răscitind fluturașul de salariu și încercând să facă calcule de supraviețuire, că de altceva nu putea fi vorba.

Și acum să revenim la bacalaureat. E aceeași situație ca și la evaluarea națională dar pe aceea nimeni nu o vede, fiindcă nimeni nu e interesat să o „vadă”. Miza bacalaureatului e enormă fiindcă acești copii, pe care-i creștem să devină oameni care să-și ia soarta în mâini, se dovedesc chiar din momentul în care ar trebui să-și facă planuri de viitor, de carieră…nimic. Să fim foarte bine înțeleși: nu e cazul să vedem vinovatul. Nu ne ajută cu nimic dacă facem acuzații, luăm măsuri reparatorii, medităm copiii o lună de zile, schimbăm directorii sau ne lamentăm de zor prin ziare și pe la televiziuni.

Trebuie să vedem realitatea și să înțelegem esența fenomenului. Corpul profesoral e total dezamăgit de situația școlii. Nu știu de ce toată lumea care vorbește pe la televiziuni (bine că a tăcut d-na Tatoiu!) ține morțiș să arate că profesorii ar trebui să muncească oricum, ba chiar și gratis.Cine mai face asta în România și de ce-ar face-o?  Nu scot din calcul aici profesorii cu rezultate slabe (cum vedem în fiecare an la titularizări sau la alte examene) fiindcă acelor profesori STATUL român le-a dat dreptul să profeseze atunci când ei au obținut o diplomă și le dă în continuare dreptul să profeseze atunci când îi cheamă la catedră an de an fiindcă nu are alți profesori (excelenți sau excepționali) pe care să – i așeze acolo și ei să predea. Între noi fie vorba în „mercurialul” MECTS  nu e nici o diferență  de salariu între un profesor excelent și unul slab. Și atunci?

Dacă într-un domeniu ai nevoie de oameni ca să-l faci să funcționeze primul lucru de bun simț pe care l-ar face cineva ar fi să aibă grijă de oamenii care să ducă la performanță sistemul în care vor lucra. Pentru asta ce faci? Le dai salarii cu care nu pot nici măcar să supraviețuiască? Le promiți marea cu sarea după ce vor munci vreo 10 ani gratis? 

În învățământ situația se prezintă cam așa: dacă nu ai nici un profesor la o disciplină de învățământ te mulțumești cu profesorul pe care îl găsești și care are dreptul să predea. Dacă nu te mulțumești cu acesta din urmă nu poți decât să apelezi la cei pe care îi ai, să-i plătești mizerabil (adică plata cu ora) și să ai pretenția ca profesorul care are 26-28 de ore să predea la fel de bine ca atunci când avea 18 ore. Ar mai fi și varianta profesorilor pensionari care nu degeaba au ieșit la  pensie. E o vârstă la care e nevoie să te odihnești.  Foarte mulți dintre ei acceptă să predea și chiar solicită ore dar efortul pe care îl depun pentru a se adapta timpurilor moderne e foarte mare și rezultatul rareori e cel scontat.

Așa se naște un fel de înverșunare care ia forma cercului vicios: profesorii sunt dezamăgiți de școală, de salarii, de părinți, de elevi, de tot. Părinții sunt dezamăgiți de școală, de profesori, de examene, faptul că proprii lor copii nu se aleg cu nimic în urma parcurgerii a 8 sau 12 ani de școală. Și elevii sunt la fel de dezamăgiți. Nu mai vor să depună eforturi pentru a învăța, nu doresc să obțină rezultate foarte bune fiindcă modelele lor nu sunt oamenii cu carte, ci VIP-urile promovate deșănțat de ziare și televiziuni: Daniela Crudu, Simona Senzual, eleva porno, Gigi Becali, Nichita și mai știu eu ce alte fețe. Ministerul educației e singurul care mi se pare doar suspect de aerian în această situație.

Școala nu are oameni, școala nu are regulamente, școala nu are finalități, școala nu e respectată, școala nu e privită ca o etapă importantă din viață, școala nu îi pune copilului în „bagaj” nimic din ceea ce el are nevoie la lungul drum care-l așteaptă ci doar îl informatizează masiv se miră că nu înțelege nimic. De ce nu face școala asta? Fiindcă politicul stă degeaba de 22 de ani și fiindcă nimeni n-a creat o lege clară și valabilă pentru 10-20-30 de ani în care părinți și copii, profesori și inspectori, angajatori și angajați să aibă încredere. Fiindcă profesorii sunt plătiți foarte prost, atât de prost încât copiii de bani gata își bat joc de ei. Atât de prost încât părinții îi jignesc și-i amenință. Atât de prost încât se întreabă probabil în fiecare zi „de ce să mă mai străduiesc?” Atât de prost încât părăsesc cu miile sistemul în fiecare septembrie iar președintele (sper plecat definitiv) îi trimite să facă alte munci. Parlamentarii s-au bătut ani de zile pentru propriile salarii și pensii, pentru proprii copii și nepoți, pentru legi inutile în ședințe sterile.

Generația din care fac parte a fost crescută și educată în alte timpuri și încă ministerul se mai poate baza pe ea. Vreo 4-5 ani. Din păcate sau din fericire, generația tânără nu e dispusă să accepte asta: adică un salariu de mizerie pe care statul ți-l dă și tu ar trebui să fii în culmea fericirii că ți-l dă. Tinerii nu se revoltă însă. Dacă s-ar revolta poate s-ar mișca ceva. Nu. Tinerii pleacă.

PS1 Profesoara de care vorbeam a părăsit învățământul chiar la finalul anului școlar după ce și-a mai temperat mult din entuziasmul cu care venise.

PS2 Vreau să- i spun președintelui că mi-am găsit și un al doilea job. Am însă o dilemă: când aș putea să mă duc la al doilea job, în timpul meu liber, e posibil să apară situații în care să trebuiască să fiu la școală deși n-am ore, fiindcă e consiliu profesoral, fiindcă trebuie să asist la examene, fiindcă trebuie să particip la un cerc, la o ședință, la consultații cu părinții care nu vin, etc. Cum să fac să împac cele 2 job-uri? Să-mi spună președintele (sper definitiv suspendat) !

Viitorul luminos al învățământului românesc: „rezidențiat” plătit pentru profesori cu master

Așteptăm de ani de zile să se petreacă reforma învățământului. Când credeam că există un guvern și un parlament în stare s-o facă ni s-a servit un simulacru: o lege asumată care începe deja să-și arate „colții” cum scriam într-un articol recent.

Nu de mult am trecut prin experimentul „Școala altfel” și am aflat din foarte diverse surse că există atât de multe păreri diferite în legătură cu aceste activități, încât mă tem că numai niște rapoarte statistice, cum am văzut că se preconizează, nu vor fi de ajuns.

Peste toate, noul ministru al învățământului, Cătălin Baba, a anunțat cu mândrie cum vor deveni profesori ai învățământului românesc viitoarele generații de absolvenți  pe acest domeniu.

1. Vor absolvi facultatea în care, obligatoiriu probabil, vor face și modulul psihopedagogic;
2. Vor face un master plătit cu salariul minim pe economie, adică vor primi, timp de 12 luni, 700 – 800 de lei pe lună ca să se specializeze în domeniul pedagogic;
3. Vor intra în învățământ în care nu vor putea preda decât după un an de „practică” pedagogică și, pe parcursul acestui an (12 luni), vor fi plătiți tot cu 700 – 800 de lei pe lună, timp în care vor avea un mentor.
4. Tinerii plătiti astfel se angajează că rămân în învățământ;
5. Nici un absolvent care nu urmează acest parcurs nu va putea accede la cariera didactică, nici măcar în calitate de suplinitor;

Ce ne spune ministrul:

„Când un tânăr va opta pentru masteratul didactic, el va fi, în esenţă, angajat al sistemului şi va primi o bursă egală cu salariul unui debutant. Aceşti doi ani cuprind pregătire teoretică şi practică, în didactica materiei pe care urmează să o predea. După aceşti doi ani, va exista un examen de dizertaţie, ca la masterat, iar cine nu îl va trece pur şi simplu nu va putea să profeseze.” (conform Evenimenului zilei din 19 aprilie)

Toate bune și frumoase și ar fi fost și mai bune și frumoase dacă această măsură s-ar fi luat cu ani în urmă dar, cine garantează că tânărul plătit doi ani să se pregătească pentru această carieră, o va și face? Adică va profesa? Dacă descoperă în cei doi ani că nu are nici o înclinație ca să fie profesor? Dacă descoperă că salariul de debutant de 700 –800 de lei e o mizerie care nu-i  ajunge nici măcare pentru întreținere? Dacă între timp își găsește o slujbă  bine plătită și dispare din sistemul care a investit lunar 700 –800 de lei în el timp de doi ani fiindcă angajamentele se pot (după cum ne-am obișnuit deja ) lesne încălca?

O întrebare și mai bună ar fi următoarea: cine este dispus să-și susțină fiul /fiica că facă un fel de rezidențiat pentru a profesa apoi, cu adevărat, pe 700-800 de lei pe lună abia pe la 25 de ani?

Florentina Sâmihăian, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, care coordonează un astfel de program de masterat didactic  apreciază în același articol că:  „măsura va avea efecte peste câţiva ani, şi doar după ce se va depăşi criza financiară şi vor creşte salariile dascălilor”.

Adică mai avem de așteptat până să vedem că a trecut criza financiară (dacă se prelungește criza vreo 10 ani?) care ne limitează dramatic resursele umane din învățământ. Între timp ne vom mulțumi cu cei care sunt (încă mai sunt) în sistem, sunt prost plătiți fiindcă e criză financiară, sunt titulari sau suplinitori, sunt cei pentru care guvernul și statul nu se gândește să  mai acorde nimic pe lună, fiindcă, nu-i așa ?, nu sunt bani.

PRO EDUCAȚIE CU AIESEC ȘI ARDOR

Articolul de mai jos reprezintă o colaborare, sper de lungă durată, cu AIESEC și ARDOR.

 

Iarna aceasta,

AIESEC și ARDOR te vor în Debate Your Way!

 

 

AIESEC Bucuresti, parte a celei mai mari organizatii internationale de studenti din lume, incolaborare cu ARDOR Romania, va desfasura in perioada 6 Februarie – 25 Martie proiectul Debate Your Way. Acest proiect se afla la prima sa editie si va intruni 120 de elevi din clasele a 10-a si a 11-a din Bucuresti, cu scopul de a dezvolta abilitatea acestora de a comunica eficient si de a obtine succesul prin cuvinte.

Proiectul este dedicat liceenilor ce vor sa treaca printr-o experienta completa de invatare si dezvoltare, prin intermediul dezbaterilor. Elevii proactivi, cu un nivel avansat al limbii engleze si cu dorinta de perfectionare in arta convorbirii si a persuasiunii sunt invitati sase inscrie pe site-ul www.aiesecbucharest.ro  pana la data de 13 Februarie 2012.

Participantii acestui proiect vor avea oportunitatea de a-si imbunatati abilitatile in ceea ce priveste vorbitul in public si de a invata cum sa formeze argumente puternice, care sa convinga. Deasemenea, ei vor castiga spontaneitate si claritate in raspuns si vor interactiona cu tineri de aceeasi varsta intr-un context multicultural.

Sesiunile vor fi livrate de 4 studenti internationali,din Indonezia, Maroc, Egipt si Macedonia. Acestia au fost selectati pe baza competentelor lor si vor avea parte de un program de pregatire intensiv din partea ARDOR, organizatie ce are ca misiune sustinerea educatiei prindezbateri.

Despre dezbateri, Alexandru Ghita, presedinte Educativa (grup de companii private si organizatii non-guvernamentale ce promoveaza impreuna proiecte si oferă tinerilor români oportunitati de dezvoltare personala), spune ca «Programul de debate a fost ESENTIAL pentru formarea mea ca om. Apreciez abilitatile tehnice dobandite, sustinerea impulsului de continuadezvoltare personala, contextul care m-a ajutat sa-mi dezvolt latura de inteligenta emotionala. Mai mult decat orice, raman dator programului de debate pentru o mare parte din doza de bun-simt cu care abordez viata, pentru legaturile cu oameni deosebiti si pentru nenumarate oportunitati in plan personal si profesional»

Proiectul se va desfasura in perioada 6 februarie – 25 martie dupa cum urmeaza:

18 – 19 februarie – O prima sesiune cu durata de 5 ore, incadrul careia participantii vor fi introdusi in notiunile de baza ale debate-ului, se vor cunoaste intre ei si vor lua parte la o dezbatere demonstrativa.

20 februarie – 2 martie – Doua saptamani de sesiuni teoretice, 2 sesiuni a cate 2 ore pe saptamana, in care elevii vor invata toate regulile necesare debate-ului

5 – 16 martie – Doua saptamani de practica, 2 sesiuni a cate 2ore pe saptamana, in cadrul carora liceenii vor acumula o cantitate foarte mare de informatii legate atat de dezbateri, cat si de fenomenele socio-culturale din alte tari.

24 – 25 martie – Evenimentul final, ce va consta intr-o competitie de dezbateri pe nivele. 

Proiectul este gandit astfel incat sa provoace deschiderea catre alte culturi, proactivitatea, competitivitatea si cresterea increderii de sine. Procesul de selectie consta in completarea unui formular de inscriere pe site-ul http://www.aiesecbucharest.ro, pana la data de 13 Februarie, in urma caruia cei 120 de participanti vor fi alesi . Ulterior, acestia vor plati o taxa de 60 RON, suma destinata conditiilor de acomodare ale celor 4 traineri.

Despre AIESEC Bucuresti

AIESEC  reprezinta cea mai mare organizatie de tineri la nivel international, fiind prezenta in peste 110 tarisi teritorii si avand o istorie de 63 de ani in dezvoltarea personala siprofesionala a tinerilor. Organizatiaofera tinerilor o experienta de dezvoltare inedita bazata pe 20.000 de oportunitati de leadership, 16.000 de internshipuri globale, 470 de conferinte anuale, platforme virtuale si activitati de invatare in cadrul unui mediu international. Prezenta AIESEC  in Romania s-a facut remarcata timp de 21 de ani, extinzandu-se intr-un numar de15 orase.

Despre ARDOR

 

In Romania, dezbaterile academice se practica din 1994 in format competitional, prin intermediul ARDOR formandu-se cateva generatii de tineri capabili atat de performante individuale profesionale, cat si de implicare in programe educationale care promoveaza dialogul argumentat si gandirea critica. Site: www.ardor.org.ro

Autor articol:

Ioana Ene

PR AIESEC Bucuresti

MECTS: să fim stufoși!

 

METODOLOGIE DE EVALUARE PENTRU CLASIFICAREA UNIVERSITĂŢILOR ŞI IERARHIZAREA PROGRAMELOR DE STUDII

Ierarhizarea programelor de studii

”În aplicarea art. 193 din Legea educației naționale nr. 1/2011 și ale prevederilor hotărârii Guvernului nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clasificării universităților și ierarhizării programelor de studii, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului publică rezultatele ierarhizării programelor de studii ale universităților acreditate din sistemul național de învățământ din România. Aceste rezultate sunt valabile pentru anul universitar 2011-2012 şi sunt disponibile la adresa http://chestionar.uefiscdi.ro/docs/programe_de_studii.pdf.  Potrivit HG nr. 789/2011, ierarhizarea programelor de studii se realizează anual.”

Paragraful de mai sus a fost extras de pe site-ul care se ocupă cu…chestionare deși ar trebui să se ocupe cu alte povești și, printre ele, cu Ierarhizarea programelor de studii. La linkul din text se regăsește ierarhizarea univeristăților românești pentru anul universitar 2011 –2012.

Slalomul acesta printre link-uri și pagini, site-uri și trimiteri aparține MECTS care are o practică bună în domeniul stufoșeniei: nici pe site-ul instituției nu găsești nimic decât dacă ai nervi de oțel și, când găsești, este ori neactualizat, ori pagina e în construcție, ori constați că nu e ceea ce căutai.

Site-ul  „uefiscadi” există la adresa http://uefiscdi.gov.ro/  unde „Clasificarea universităților” are o pagină pe care există un link de unde ești dirijat către prima pagină de sus și abia apoi poți accesa, tot printr-un link, ierarhizarea.

Cum spuneam: Să fim stufoși! așa ne asigurăm că, deși suntem pe internet, nimeni nu ne găsește.

Deturnarea unei zile: de la „Ziua educatorului” la „Ziua educației”

De vreo câțiva ani în învățământul românesc se reinventează zile. Mai întâi ni s-a impus, cam fără nici o explicație, un calendar internațional de care educatorii trebuiau să țină cont în activitățile lor (mai ales în cele extracurriculare). Calendarul a sosit prin școli acum câțiva ani în limba engleză, poate fiindcă nimeni nu știa să traducă sensul și înțelesul acelor zile propuse de UNESCO sau de alte organizații internaționale.

Mai apoi ni se transmitea cam ce ar trebui să „sărbătorim”. Una dintre aceste zile importante a fost cea dedicată toleranței. Departe de mine gândul că, fără această zi, nu i-aș fi învățat pe elevii mei aceleași principii care țin de toleranță (eu însumi fiind un  om tolerant) dar de aici și până la a dedica multe,  multe activități acestei zile mi se pare cam mult. Și asta fiindcă la noi, în România, totul capătă aspecte birocratice și formale în loc să fie înțeleasă spiritualitatea ideii, dacă pot să mă exprim astfel.

De curând, asta însemnând vreo doi ani, constat că, aproape fără excepție ne vin niscaiva importante indicații de pe la inspectoratele școlare în legătura cu Ziua educației – 5 octombrie. Și se face mare tam-tam, și se organizează activități la nivele din ce în ce mai mari sau mici, după caz, și se dă liber elevilor și profesorilor ca să participe la activități educative, și așa mai departe. O spirală periculoasă fiindcă elevii învață că aceasta e ziua dedicată educației când, în realitate ea este dedicată EDUCATORILOR. O traducere greșită, voit sau nu, dă peste cap programul școlilor fără ca cineva să aibă vreun plan. Cam așa s-a întâmplat anul trecut și deturnarea s-a realizat cu succes.

World teacher’s Day este în calendarul UNESCO, după umilele mele cunoștințe de engleză, „Ziua mondială a educatorului” și nu a educației iar în acest an – 2011 – ea este dedicată egalități de șanse între femei și bărbați: „Teachers for Gender Equality” sau „Profesorii pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi”. Mapamondul are probleme grave și dificile în domeniul educației dar acolo, în educație, mai importanți sunt oamenii care fac educația fiindcă altfel procesul educativ n-ar exista. Și UNESCO a înțeles asta și a înțeles și problemele cu care se confruntă EDUCATORII din indiferent ce țară.

Noi ar trebui să ne îndemnăm elevii în această zi să acorde mai multă atenție celor care se așează zi de zi la catedră și nu să deturnăm sensul acestei zile și nu să  ridicăm în slăvi educația. Exclud pentru moment orice altă conotație și consider că e irelevant faptul că educația se face în fiecare zi și că e foarte importantă. Ziua educatorilor trebuie să fie și mai importantă fiindcă oriunde educația se face cu OAMENI pentru OAMENI.

Simbolic vorbind aceasta e ziua în care elevul de oriunde ar putea oferi mărul său educatorului, înțelegând prin aceasta pe omul de la catedră, în semn de înțelegere pentru munca și truda lui zilnică de a ridica OAMENI și de a le arăta drumul.

Cuvântul „educaţie” vine din limba latină: educo, educare – „a creşte”, „a forma”, „a instrui” şi educo, educere – „a scoate din”, a călăuzi pe cineva, a arăta drumul.