Deși sunt profesor nu am pretenția de a deține adevăruri absolute sau de a da sfaturi în domeniul consilierii. Cu toate acestea, o experiență de peste 30 de ani în domeniul învățământului, m-a adus în situația de a observa că aici progresele sunt de-a dreptul insignifiante și că nu există încă atitudini utile.
Câți profesori ați văzut lucrând separat cu copii dislexici? Câți diriginți ați auzit spunând că au în clasă un copil autist? Câți părinți au puterea de a-și sacrifica timpul (și așa extrem de comprimat) pentru a urma ani de zile psihoterapia pentru copilul care pare normal dar în realitate este bolnav?
Excepțiile sunt puține și se întâmplă cu părinții foarte bine informați sau în școlile care au privilegiul de a avea un psiholog sau un consilier. De aceea problemele cu care se confruntă familiile și școala atunci când vine vorba de elevi nu par să se rezolve aproape niciodată.
Un procent destul de mic de familii acceptă faptul că au un copil cu anumite probleme iar școala de multe ori nici nu află de acestea. Copilul este catalogat ca fiind „oaia neagră”, nota la purtare arată frecvent asta, regulamentul școlar nu există pentru el dar… poate că undeva, cineva greșește profund și asta afectează iremediabil viitorul copilului.
De aceea m-am hotărât să lansez pe acest blog o pagină de consiliere. Pentru început am ales să listez câteva probleme medicale care pot afecta serios dezvoltarea copiilor și pot împiedica, implicit, o bună inserție școlară.
Definițiile de mai jos nu-mi aparțin. Doar le-am citat pentru a sublinia importanța lor. Link-urile duc la site-uri specializate unde există mult mai multe informații. Cei interesați pot găsi și numeroase forumuri de discuții pe anumite probleme.
-
UPDATE 6 sept. 2014 : De la data creării acestei pagini au apărut multe informații noi despre problemele listate de mine și multe site-uri noi. Părinții și cei care au în grijă copiii cu probleme și dificultăți la învățătură pot apela acum la consilieri, psihologi sau psihiatri, dar e bine ca întotdeauna să se informeze chiar ei. Așa că am inserat câteva date în plus în această pagină.
ADHD
… este o tulburare comportamentală manifestată prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei îndeletniciri anume. Este o problemă medicală ce debutează în copilărie și, dacă nu este descoperită și tratată corespunzător, se poate extinde în timp, afectând și viața adultă. În lipsa unui tratament corespunzător poate avea consecințe nefavorabile asupra activităților școlare, casnice, profesionale sau relațiilor interumane.
Câteva semne
-
neatenția
-
impulsivitatea
-
hiperactivitatea
Un site util: http://www.adhd.ro/
AUTISMUL
… este o tulburare de dezvoltare a creierului și este considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuro psihiatrice ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului (autism – autistic spectrum disorders) sau de tulburări pervazive de dezvoltare (pervasive developmental disorders), termenul oficial folosit in sistemele internaționale de clasificare (Diagnostic and Statistic Manual, DSM IV, International Classification of Diseases-ICD 10). Aceste tulburări prezintă o larga varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice.
Câteva semne care apar înaintea vârstei de 3 ani
-
întârzierea vorbirii
-
copii pot părea surzi
-
dificultăți de comunicare
-
limbaj stereotip
-
dificultăți în înțelegerea unui mesaj
-
copiii trăiesc într-o lume a lor și nu par să înțeleagă ce se petrece în afara ei
Un site util: http://www.autism.ro/
BALBISMUL SAU BÂLBÂIALA
…este o tulburare de vorbire În care fluența normală a vorbirii este întreruptă de repetiții frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe, cuvinte sau de inabilitatea individului de a începe pronunția cuvântului. Întreruperile în vorbire pot fi însoțite de clipiri frecvente ale ochilor, tremurături ale buzelor sau ale mandibulei sau alte comportamente care arată strădania persoanei de a se exprima. Anumite situații, cum ar fi vorbirea in fața unui grup de persoane sau la telefon, pot determina înrăutățirea balbismului, în timp ce alte situații, cum ar fi cântatul sau vorbirea de unul singur, îmbunătățesc fluenta vorbirii.
DEPRESIA LA COPII ȘI ADOLESCENȚI
Toți copiii din când in când au o zi proastă sau sunt triști. Cu toate acestea atunci când aceste sentimente persistă și încep a fi prezente în viața de zi cu zi a copilului, cauza acestora ar putea fi depresia clinică. Această stare, depresia, este o gravă problemă de sănătate mintală care afectează persoanele de toate vârstele, inclusiv copiii. În cauză, depresia afectează din ce în ce mai mult, în prezent unul din 33 de copii și unul din opt adolescenți au de-a face cu aceasta problemă de sănătate.
Câteva semne
-
persistenta tristeții
-
lipsa chefului
-
iritabilitatea accentuată
-
pierderea interesului față de anumite activități care înainte erau plăcute
-
modificarea semnificativă a apetitului și a greutății corporale
-
lipsa somnului sau somnolența
-
agitație
-
pierderea energiei
-
dificultate in concentrare
-
sentimente de vină, de nemulțumire.
DISLEXIA
După una din cele mai simple definiţii, dislexia este o condiţie (neurologică) de regulă înnăscută, care determină dificultăţi persistente de citire, scriere şi ortografiere corectă. Toate acestea în ciuda unei şcolarizări regulate, a unei inteligenţe normale şi a unui mediu socio-cultural propice învăţării scris-cititului
Câteva semne comportamentale la copiii cu dislexie
-
sunt retrași, dacă nu chiar deprimaţi…sau dimpotrivă prea turbulenţi
-
evită, amână sau resping sarcinile şcolare (cu diverse trucuri şi pretexte)
-
par dezinteresaţi de şcoală şi de teme, la limită chiar leneşi, neatenţi, visători.
-
sunt dezorganizaţi în general, cu atât mai mult în planificarea temelor, pregătirea ghiozdanului, etc.
Site-uri utile: http://www.copiidislexici.ro/ro, pe facebook,
Update 23.10.2016 : Un programator american, Victor Widell, a decis să vină în sprijinul pacienţilor diagnosticaţi cu această tulburare, dislexia, și a creat un site cu sistem animat de scriere pentru a ne face măcar o idee de cum percep dislexicii cititul. Programul a fost creat cu ajutorul unei prietene care suferă de dislexie. Iată cum arată site-ul:
OBEZITATEA LA COPII
A fi obez înseamnă a fi cu mult peste greutatea normală.
Când se atinge pragul obezității, sănătatea este serios afectată. Greutatea excesivă a copiilor trebuie sa fie un prim semnal de alarmă pentru părinții acestora pentru că obezitatea în copilărie poate prezice obezitatea și în viața adultă.
SINDROMUL ASPERGER
… se caracterizează printr-o tulburare a dezvoltării, în care individul afectat are dificultăți în înțelegerea modalităților de interacțiune socială.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestări de autism în special abilități sociale slabe și tendința spre rutină. Totuși, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger încep să vorbească în jurul vârstei de 2 ani (vârsta la care se dezvolta vorbirea în mod normal). Nivelul lor de inteligență este normal sau superior normalului.
Ambele afecțiuni aparțin de un grup de boli numit „Tulburări Globale de Dezvoltare”. Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectați de sindromul Asperger.
Câteva semne
-
lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaște și a relata emoțiile la cei din jur)
-
incapacitatea de a recunoaște modificări subtile în tonul și accentul conversației, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatări;
-
copilul nu va putea înțelege o glumă, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare;
-
relatările lui vor fi lipsite de tonuri, accente și intonație și, astfel, vor fi dificil de înțeles
-
poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ vârstei sale
-
poate evita sa privească direct in ochii celor din jur
-
poate avea expresii si posturi aparte
TIMIDITATEA
Sentimentul de timiditate este universal și s-ar putea să se fi dezvoltat ca un mecanism adaptiv pentru a face față unor noi stimuli sociali. Timiditatea este simțită ca un amestec de emoții, incluzând frică și interes, tensiune și neplăcere. Aceste sentimente pot fi însoțite de o creștere a ritmului cardiac și a presiunii sanguine. Observatorul recunoaște timiditatea după privirea îndreptată în jos, reticența fizică și verbală. Vorbirea persoanei timide este de obicei înceată, tremurândă sau ezitantă. Unii copii iși sug degetul; alții acționează sfios, zâmbind și depărtându-se alternativ.
VORBIREA ÎNTÂRZIATĂ
Vorbirea întârziată sau problemele legate de fluență, au multe cauze diferite, așa că este important pentru părinți să caute cel mai adecvat mod de diagnostic și tratament. Intervenția timpurie este de mare folos, deoarece un defect de vorbire nediagnosticat la timp, va face dificila rezolvarea lui mai târziu. Copiii cu probleme de vorbire, care rămân nediagnosticați, pot avea mari probleme mai târziu, ca exemplu fiind dificultatea cu care ei vor învăța. Atunci aceasta problemă va fi imposibil de remediat. Evaluarea trebuie făcută la o vârstă cât mai fragedă.
Câteva cauze
-
hipoacuzia
-
autismul
-
scleroza multiplă
-
traumatisme cranio – cerebrale
[…] urmă cu vreo 4 ani publicam o pagină pe acest blog intitulată „Consilier virtual” pentru că de-a lungul celor 35 de ani de carieră în învățământ observasem că pe nimeni nu […]
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru tot ce faceti aici!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Încerc să suplinesc doar câte ceva din ceea ce ar trebui să avem în învățământul românesc. Mă bucur când reușesc asta.
ApreciazăApreciază
CONSILIER VIRTUAL Blog pro educatie I was recommended this web site by my cousin. I’m not sure whether this post is written by him as no one else know such detailed about my trouble. You’re amazing! Thanks! your article about CONSILIER VIRTUAL Blog pro educatieBest Regards Lisa
ApreciazăApreciază
[…] CONSILIER VIRTUAL […]
ApreciazăApreciază