2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 110,000 times in 2014. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 5 days for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

5 octombrie 2013 – World Teachers’ Day

Afișul dedicat Zilei Mondiale a Educatorilor din acest an.

„A call for teachers!”

…este sloganul de Ziua Mondială a Profesorilor/Educatorilor din acest an care se celebrează astăzi, 5 octombrie 2013. Multe manifestări dedicate acestei zile au avut loc chiar de ieri, incluzând un eveniment care s-a desfășurat la sediul UNESCO din Paris.

Ziua de 5 octombrie se sărbătoreşte în peste 200 de ţări, denumirea ei fiind „World Teachers’ Day” în limba engleză sau „Journée Mondiale des Enseignants” în limba franceză.[1]

UNESCO încearcă în fiecare an să atragă atenția asupra învățământului mondial care se confruntă cu numeroase probleme și lipsuri. În acest an temele principale ale dezbaterii sunt: lipsa profesorilor dar și profesori mai bine pregătiți prin participarea la cursuri de perfecționare; o mai bună calitate a educației dar și pe rolul profesorilor în a dezvolta elevilor lor acele abilități care să-i facă în viitor cetățeni responsabili, capabili să se implice în problemele comunităților lor și să contribuie la provocările globale.

Pe site-ul dedicat există posibilitatea  ca, cei care celebrează această zi, să marcheze evenimentul, alcătuind astfel o hartă a acestora la nivel global: http://www.worldteachersday.org/

Tututor educatorilor din România și chiar de pe mapamond, le urez să aibă parte de condiții mult mai bune de muncă, de materiale didactice moderne, de școli luminoase, curate și primitoare (cu utilități și, în România, cu autorizații sanitare), de o răsplată materială pe măsura muncii lor, de acces la cursuri de perfecționare reale, utile și  gratuit oferite de guvernul/guvernele interesate de soarta copiilor noștri. Locurile de muncă din învățământ să devină atractive, nu numai prin salarizare, ci și prin tot ceea ce ar putea oferi celor ce lucrează acolo: satisfacția unei munci pe care ei, educatorii, s-o facă cu pasiune fiindcă asta doresc și nu din obligație sau fiindcă nu-și găsesc în altă parte un loc de muncă pe măsura pregătirii lor.

În spiritul zilei din acest an nu trebuie să uităm (cu toții) de calitatea actului educațional, care trebuie să fie de excepție fiindcă, la final, ceea ce copilul învață „azi” va avea, sau nu, o influență în comunitatea în care va trăi „mâine”. Copiii sunt beneficiarii de azi, noi, comunitățile/cetățenii, vom fi beneficiarii de mâine.

Acest blog vă urează…

   La mulți ani de Ziua Mondială a Profesorilor!     

           Happy World Teachers’ Day!

---

[1] Am mai amintit despre confuzia, voită sau nu, de prin mass – media românească (sau a inspectoratelor școlare, minister chiar) de a trata această zi ca pe Ziua Mondială a Educației și nu Ziua Mondială a Educatorulor/Profesorilor. Este o distincție importantă care trebuie făcută, pentru că sistemele de învățământ din orice loc de pe glob nu ar exista fără truda celor care, zi de zi, îi învață pe copiii planetei. De ei depinde viitorul lumii și, cu toate acestea, în cele mai multe țări, munca lor nu este recunoscută, apreciată sau remunerată corespunzător.

Un Președinte și „familia” lui.

Educația face diferența.

„Vă mulţumesc tuturor. Totul s-a întâmplat cu ajutorul vostru. Noi suntem o familie americană. Ne ridicăm şi ne prăbuşim împreună. Vreau să mulţumesc tuturor americanilor care au participat la aceste alegeri. Am vorbit cu Romney şi l-am felicitat pentru o campanie luptată în mod corect. Ne-am luptat cu ferocitate, dar doar pentru că iubim această ţară. Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru mine.

Campaniile politice pot părea meschine, iar acest lucru oferă mult material pentru cinicii care cred că politica este o luptă pentru interese materiale. Democraţia într-o naţiune cu 300 de milioane de locuitori poate fi complicată. Pentru noi, binele poate începe acum. Vrem o Americă care să nu fie îngenunchiată de datorii, de probleme.

Mă întorc la Casa Albă mai inspirat şi mai hotărât. America a votat pentru eliberarea de dependenţa de petrol. În pofida tuturor greutăţilor, nu am fost niciodată mai optimist legat de viitor. Mulţumesc America. ”

Acesta a fost discursul celui mai puternic președinte de pe planetă la câștigarea celui de-al doilea mandat la Casa Albă. Fără îngâmfare, fără lovituri sub centură, fără jigniri, fără mulțumiri inutile și lingușitoare adresate cui nu trebuie. Doar națiunii.

PS. „…doar pentru că iubim această țară…” ar trebui să fie deviza politicienilor români, indiferent de partid. Vom auzi vreodată asta? Vom vedea vreodată un astfel de președinte în fruntea României?

Muzica noastră cea de fiecare zi

           

Am plecat sa colindam...

         „În făurirea omului este important mai întâi nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dacă ajunge doar o carte care merge; este nevoie să fie crescut, educat, pentru a-l duce la înălţimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile născute din modul divin care leagă lucrurile. Căci nu este nimic de aşteptat de la lucruri dacă nu răsună unele în altele aceasta fiind singura muzică pentru inimă” (Antoine de Saint-Exupery –  „Citadela”)

              Şi pentru a „făuri” astăzi, în şcoală, oameni şi nu doar „cărţi mergătoare”, este necesar să trecem dincolo de zădărnicia timpului prezent care-l aşează pe „a avea” înaintea lui „a fi” cu mult prea mare uşurinţă. Acesta este însă rolul educaţiei, al unei educaţii în care arta (oricare artă) îşi găseşte locul cuvenit. Printre ele, una este specială: MUZICA. De ce este muzica specială? Fiindcă, în sfera frumosului artistic, ea şi-a câştigat, printr-o istorie seculară, dreptul de a figura în educaţia copiilor. Heinrich Heine spunea:”Muzica este cea care, printre arte, are ultimul cuvânt”, iar Ludwig van Beethoven trecea graniţa afirmând: „Cine pătrunde sensul muzicii va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni. Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în spiritul omenesc”

             „În făurirea omului este important mai întâi nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dacă ajunge doar o carte care merge; este nevoie să fie crescut, educat, pentru a-l duce la înălţimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile născute din modul divin care leagă lucrurile. Căci nu este nimic de aşteptat de la lucruri dacă nu răsună unele în altele aceasta fiind singura muzică pentru inimă” (Antoine de Saint-Exupery –  „Citadela”)

           Ca artă care se desfăşoară în timp muzica pare că are  un caracter paradoxal:orice creaţie muzicală cântată se pierde iremediabil în veşnicie şi aproape nicăieri nu rămâne urma ei. Undeva se regăseşte însă acel farmec inefabil pentru că   muzica acoperă prin puterea şi vraja ei acel spaţiu nedefinit al afectivităţii, declanşând resorturi interioare puţin sau deloc cunoscute.

Importanţa ce se acordă în şcoală disciplinelor cu caracter ştiinţific, nu trebuie să capete dimensiuni exagerate. Copilul nu este nici obiect, dar nici un adult în miniatură, ci este o fiinţă care vede realitatea înconjurătoare prin prisma unei minime experienţe şi a ceea ce învaţă permanent. De ceea ce va primi şi de modul cum va primi de la societatea de azi, depinde într-o mare măsură, modul cum va arăta societatea de mâine. Neglijarea acelei părţi numită emoţie, sentiment, afectivitate (spirit şi suflet) nu poate decât să influenţeze negativ copilul, tânărul, adultul, OMUL şi chiar viitoarea societate, care nu este un concept abstract, aşa cum pare, ci un sistem de relaţii interumane. 

            Afectivitatea, emoţiile, sentimentele sunt proprii domeniului artistic şi cu ele „lucrează” la modelarea sufletului şi spiritului, muzica.  Ea”spune” ceea ce cuvintele nici nu pot exprima. Şi nu fiindcă există prea puţine cuvinte, ci pentru că  muzica apelează la acele resorturi la care cuvintele nu au acces, pentru că „deschide porţi” pentru care ar trebui inventate cuvinte.

            Minunatul Mozart a fost o combinaţie unică de talent şi geniu. Aptitudinile ieşite din comun ale „copilului minune” al muzicii n-ar fi ajuns poate niciodată la lumină dacă n-ar fi existat şi un talentat pedagog: Leopold Mozart-tatăl său. Mediul în care a crescut, cald şi afectuos, impregnat de muzică  dar mai ales educaţia primită au desăvârşit ceea ce mama natură i-a dăruit.

            Nu oricine poate fi Mozart ! Dar, poate că în fiecare zi se naşte un Mozart ce rămâne nedescoperit fiindcă nu a fost căutat sau poate că în fiecare copil există acel Mozart şi noi trebuie să-l scoatem la lumină. Altfel, am ajunge să-i dăm dreptate lui Antoine de Saint-Exupery: „Când ia naştere, prin mutaţie, un nou trandafir în grădină, grădinarii sunt cuprinşi de emoţii. Trandafirul este izolat trandafirul este îngrijit, i se dă toată atenţia. Dar pentru oameni nu există grădinar. Un Mozart copil va fi presat, la fel ca ceilalţi copii de aceeaşi maşină de fasonat (….)  Ceea ce mă tulbură este faptul că, întrucâtva, în fiecare din oamenii de aici zace un Mozart asasinat”. („Pământ al oamenilor”)

            Aşadar acum dăm copiilor în şcoală,  minunile muzicii şi libertatea de a alege: celor talentaţi le deschidem porţile fermecate în care muzica devine o profesie, un hobby sau chiar o carieră mai târziu, celorlalţi le dăm argumente s-o descopere, să le fie aproape, s-o caute în clipele de răgaz, s-o iubească în clipele de linişte, să se bucure când o găsesc.

            Prin muzică învaţă să fie mai buni, mai disciplinaţi, mai răbdători, mai atenţi, mai umani, mai calzi fiindcă: „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândului, farmec tristeţii şi tuturor lucrurilor, veselie şi viaţă. Ea este temelia ordinii, ea înalţă pe om spre tot ce e bun, drept şi frumos.” – Platon