Protestul ca formă de educație

Afis preluat de pe site-ul http://www.artofprotest.ro 

De ceva timp societatea românească s-a scindat, din nou, fiindcă unii cetățeni protestează.

Guvernul (PSD-ist) instalat în Palatul Victoria, legitim, nimic de zis, a decis foarte curând după instalare, prea curând aș zice, să ia măsuri pentru „prosperitatea” populației (mă feresc să scriu „popor” fiindcă guvernul nu pare că se gândește la noi ca la un popor). A dat larg cu o mână în timp ce lua cu cealaltă fiindcă altfel nu avea de unde să dea. Ca să fim sinceri până la capăt a redistribuit resursele e care (nu) le avea luând de la toți cei care au salarii mari, CAS sau CASS-ul, pentru a da pensionarilor banii și iluzia că au primit ce li s-a promis: majorarea pensiilor. A mai fixat și date pentru majorarea salariului minim pe economie care, se pare, nu va aduce nimic bun fiindcă iar vor crește niște taxe și impozite, mai ales impozite. Așa că: să nu ne bucurăm! Oricum unii pensionari nu au primit nimic fiindcă…nu se încadrau. Nici nu mai contează în ce nu se încadrau.

Pe de altă parte societatea chiar s-a scindat de-a binelea odată cu protestele inițiate de o parte a societății împotriva (atenție!) unor or-do-nan-țe despre amnistie și grațiere care urmăresc (vezi Doamne!) să nu ne ia banii din buzunare plătind amenzi la CEDO pentru condițiile din penitenciare. Partea care nu se vede, de către antiprotestatari, este  aceea cu „sunt grațiați sau amnistiați cei care au pedepse cu suspendare” (am citat cu aproximație din „celebrele” ordonanțe). Asta ca să nu mai umple pușcăriile ….fictive probabil. Mă gândesc că CEDO știe că avem deținuți dar nu știe că unii stau acasă.

Campania cu condițiile dificile sau inumane din pușcării a început acum multe luni în urmă când, niște televiziuni și niște ziare (unii ar zice acoperiții din presă dar nu știm), au decis că pe noi românii nu ne preocupă îndeajuns acei oameni care au ajuns acolo. Și, într-adevăr, nu ne preocupau. Deloc. Grijile celor care stau afară din pușcării ca să plătească taxe și impozite pentru cei care stau, bine mersi!, în pușcării sunt mai mari. Mult mai mari și, pentru un procent important, înseamnă supraviețuire fără să furi. Adică să trăiești cu ce-ți dă statul, patronul sau firma ca salariu.

Noi, ăștia de afară, ar trebui să știm foarte bine și argumentat de ce fiecare deținut aflat în pușcăriile din România (bune, rele, cum or fi!) are nevoie de 2500 de lei lunar ca să stea acolo? Adică 25 de milioane de lei vechi! Și nu știm. Știm doar ce ni s-a spus prin mass-media care, uneori, având clar scopuri ascunse, devine „avocatul diavolului”. Nu mă voi apuca acum, ipocrit aș zice, să compar sumele pe care le primește un copil sub formă de alocație, un bătrân aflat într-un azil sau un pacient aflat într-un spital de stat deși ele pot fi un barometru al oricărei guvernări din ultimii 27 de ani.

„Datele oficiale arată că, din suma alocată de stat pentru un deţinut pe lună, de 2.500 de lei, 457 de lei reprezintă costul de întreţinere, 140 de lei pentru hrană, 83 de lei pentru sănătate. În total, 680 de lei pe lună. Circa 1.800 de lei sunt costuri de personal, la care se adaugă costul investigaţiilor, precizează Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Deficitul de spaţii, potrivit CEDO, este de 14.000 de locuri.”[1]

Mă voi apuca în schimb să întreb de ce antiprotestatarii care apar prin guvern și parlament, pe la televizor, prin emisiunile televizate, prin show-uri consideră că cei care protestează vor neapărat să dărâme guvernul sau să strice ordinea constituțională? De unde ideea asta? Ar trebui să ne amintim în fiecare zi, în fiecare minut sau secundă că am stat „în genunchi” vreo 50 de ani tocmai fiindcă ORICE protest era considerat a strica ordinea constituțională. Când tinerii (și nu numai) au aflat că sunt o forță, au protestat. Ceva ce nu se mai văzuse până atunci! Așa a picat regimul care ne înfometase și ne izolase de restul lumii. Ce repede uităm!

Și acum când protestul e o formă de a amenda politicienii care derapează sau, și mai rău, deraiază, o parte (întotdeauna „cealaltă” parte a societății) se gândește să antiprotesteze. Grav. Și e grav fiindcă fiecare are dreptate dar poziția „să ne situăm de cealaltă parte a baricadei” face rău întregii societăți.

Protestul trebuie să existe, să facă parte din noi, să nu lăsăm pe nimeni să ne mai spună că e bine așa dacă noi, cetățenii votanți sau nu,  considerăm că nu e bine. Să replicăm! Asta e protestul. Pe ceilalți („cealaltă parte” și îmi pare rău deja că scriu asta a 4-a oară) ar trebui să îi bucure faptul că societatea e sănătoasă, societatea vede ceea ce fac politicienii, societatea nu stă obedientă, societatea e vie. Altfel, dacă acceptă tot ce i se „servește” prin legi și ordonanțe și nu protestează niciodată, înseamnă că e moartă sau și-a semnat deja condamnarea la moarte și merge către o nouă dictatură. Și mulți dintre noi știm deja cum arată dictatura inspirată de Coreea de Nord.

Sigur că unii ar spune că guvernul trebuie lăsat să lucreze. Fals! Total fals! Guvernul trebuie să lucreze (dar nu lăsat ci ținut din scurt) în interesul tuturor cetățenilor, chiar și a celor care nu l-au votat și (guvernul) nu trebuie să considere că a ajuns acolo pentru a „lucra” (pe șest) în interesul propriu. Orice măsură ar adopta, dacă ea aduce beneficii doar unor politicieni, beneficii pe care nu le-ar avea dacă legea nu ar fi adoptată de parlamentarii colegi sau chiar de miniștrii colegi, înseamnă trafic de influență. Aici trebuie să subliniez că nu înțeleg deloc de ce nimeni (adică NIMENI de nici o parte) nu a protestat când parlamentarii votau pe bandă rulantă ce beneficii li se cuvin (cu nesimțire) după anii de stat în parlament. Parcă stătuseră la pușcărie, nu în Parlamentul României!

Cam același lucru a făcut Tăriceanu când s-a băgat (mi se pare oribil cuvântul dar ăsta e) în față la pașapoarte fiindcă era politician, al doilea om în stat și…putea. Ba ne-a mai și servit un fel de înjurătură stilată cum că al doilea om în stat nu trebuie să stea la coadă fiindcă are treburi foarte importante! Halal! Al doilea om în stat are o singură treabă: să fie exemplu personal pentru restul cetățenilor țării. Ar fi putut să dea dovadă de modestie, de spirit civic și de ceva mai multă educație. Altfel eu, cetățean, nu pot să-l consider decât ultimul om în stat. Și așa a rămas pentru mine. Niciun respect!

O concluzie se impune de la sine: asta e societatea creată de partidele și guvernele celor 27 de ani, care nu au văzut chiar din prima zi după revoluție (tot mai sper că a fost o revoluție!) învățământul și educația ca pe o prioritate națională absolută. Așa s-a făcut că am avut și avem elevi care nu au frecventat școala sau doar au trecut pe acolo să obțină (cam fraudulos) un certificat oarecare fiindcă exemplele din mass-media erau infinit mai multe și promovau nefrecventarea sau desconsiderarea școlii. Ce-i drept nici ministerul educației (vorbe mari!) nu făcea nici o educație „promovând” plagiatul și furtul la examene  sau olimpiade, de unde concluzia că nu ai de ce să frecventezi școala dacă părinții au destui bani să plătească Capacitatea, Bac-ul, intrarea la facultate, diploma…. Sute, mii de elevi au ajuns în societatea de azi cu ideea că banul rezolvă tot și nu ai nevoie decât de „Goagăl” ca să demonstrezi cât de deștept ești. Unii au devenit infractori și sunt din ce în ce mai mulți. Și partidele chiar ne-au impus astfel de politicieni analfabeți, infractori, traficanți de influență sau chiar de lucruri mai grave, care au ajuns modele (fără nici un fel de ghilimele) pentru alții.

Educația trebuia să facă diferența și nu a reușit. A ratat. Se vede asta cu ochiul liber azi când o parte a societății consideră că cealaltă parte vrea să dărâme guvernul dacă protestează.

Eu zic să considerăm protestul o formă de educație. Fiindcă asta e.

Ai greșit tu (politician, parlamentar, ministru, funcționar) eu, cetățean, protestez. Findcă tu, cel care ai greșit nu trebuie să crezi (nici un minut) că eu sunt la cheremul tău. Tu ești în slujba mea fiindcă te-am ales să faci această muncă. Pentru asta trebuie să te simți onorat și să lucrezi zi și noapte ca tuturor, inclusiv mie, să ne fie mai bine. Nu doar ție sau nu numai ție. Și, dacă prin tot ceea ce faci, ție nu îți va fi mai bine ci doar cetățenilor, asta trebuie să fie mulțumirea supremă. Poți să te lauzi în viitor că ai făcut ceva pentru cetățeni că doar de-asta te-au ales! Adică te educăm, îți arătăm unde greșești.

La final poate e bine să citim articolul de mai jos după care să le spunem politicienilor

Afiș preluat de pe http://www.artofprotest.ro

că în loc să se lamenteze că trebuie să plătească amenzi la CEDO, să se așeze la masa rotundă și să nu se miște de acolo până nu găsesc soluții pentru îmbunătățirea condițiilor din pușcării. Să lase orice plimbare, concediu, „schimb de experiență” prin Hawai sau Dubai și să muncească. Restul cetățenilor nu au de ce să suporte gâlceava asta sinistră care îi scindează în protestatari și antiprotestatari.

„Deținuții români, cei mai scumpi din sud-estul Europei” http://www.puterea.ro/special/detinutii-romani-mai-scumpi-ca-cei-din-sud-estul-europei-151746.html

_______________________________________________________________

[1] Am citat din articolul: „Deținuții români, cei mai scumpi din sud-estul Europei” http://www.puterea.ro/special/detinutii-romani-mai-scumpi-ca-cei-din-sud-estul-europei-151746.html. Cotidianul național online http://www.puterea.ro/

 

Asumarea răspunderii = vorbă goală…

…tocmai s-a adeverit. Și nu pentru că guvernul și-a asumat ceva ce e și  nu e în stare să facă ci pentru că și-a asumat (a câta oară?) ceva NE-CON-STI-TU-ȚI-O-NAL.

 CCR a decis, din nou, că   legea Educației Naționale trebuie să se   dezbată în Parlament, adică în cel mai înalt for într-un stat de drept. Asta nu înseamnă că România mai e un stat de drept. Dar măcar se fac simulări .

 

 

Slabă consolare pentru români!

Ceea ce va urma pune sub semnul întrebării dacă legea asta va trece vreodată de Parlament. Deși toți senatorii din Comisia de învățământ și-au reluat  discuțiile pe articolele din lege nu avem nici o garanție că, la final, vom avea o lege a educației. Cel mai „frumos” a fost gestul cu aplauzele lui Hărdău. Adică PDL-ul se autoaplaudă că legea asumată (de PDL) a picat. Hi,hi,hi… tot așa. Dacă ajungem în 2011 Parlamentul va tărăgăna cât va putea adoptarea iar guvernul va fi legat de mâini și de picioare. Legal.

Apropierea alegerilor din 2012 s-ar putea să pună serioase piedici legii educației. Oare UDMR – ul e de acord? Tocmai ce-și văzuse împlinite visurile de învățătură în limba ma…ghiară/ternă în țara numită România. Încă puțin și învățau și românii în limba ma…ghiară. Chiar mă gândeam că un amendament bun ar fi ca fiecare cetățean român să învețe în limba care-i place, oricare ar fi aceasta.

Poate se vor opune universitarii. Și ei aveau de pierdut o….autonomie cam cât să fie ce- au fost și mai mult decât atât: stat în stat. Mai rămăseseră sindicatele dar…au dat greș.

P.S. Am aflat că UDMR ( senatorul Gyorgy Frunda) nu acceptă decizia Curții. Și ce dacă!

„Eu sunt cu un gust amar, sunt decepţionat politic pentru că Curtea a luat o decizie pur politică. Nu văd de ce am continua o guvernare în care nu am făcut decât să adunăm oprobiul majorităţii şi în primul rând al comunităţii maghiare”, zice Frunda. În afară de faptul că persoana lui Frunda este „cu un gust amar” și „că Curtea a luat…” nu prea avem de ce să ne mirăm.

Technorati Tags: legea educatiei nationale,guvernări,Parlament,CCR,senatori

Asumarea răspunderii = vorbă goală

Guvernul și-a asumat răspunderea pe legea Educației Naționale, care răspundere e un fel de vorbă goală sau echivalentul apei de ploaie. În fapt, guvernul și-a asumat doar punerea în practică din 2011 a unei legi ce va  influența generații de elevi și studenți, fără să-și mai asume și consecințele de peste ani.

Dacă peste vreo câțiva ani actuala lege se va dovedi proastă, nepotrivită cu realitățile românești, greșit interpretată sau cu hibe ascunse, nimeni nu va putea fi tras la răspundere cu adevărat fiindcă acest guvern, în deja binecunoscutul stil, își va clama nevinovăția prin tabloide, televiziuni de manele sau cine știe ce declarații lătrătoare. Parlamentul României n-a avut ( în ultimii 20 de ani)  grijă să elaboreze o LEGE pentru cei care își asumă răspunderea și dacă asumarea se dovedește greșită să fie trași la răspundere.

Oricum pe moment ne aflăm într-o situație cum numai în realitatea românească putea să existe: comisia din Parlament nu mai dezbate nimic la legea educației fiindcă nu mai are ce. Și-a pierdul obiectul muncii. Oare stă degeaba și ia leafă? Chiar și redusă cu 25%?

Curtea Constituțională dezbate din greu (cel puțin așa lasă să se înțeleagă) dar nu se poate încă pronunța asupra constituționalității asumării fiind foarte ocupată. Legea așteaptă să fie promulgată. Există o mare probabilitate chiar să fie promulgată după care curtea Constituțională să vină cu verdictul: Nu e constituțional. Și ce dacă? poate răspunde guvernul.

Punerea în practică a legii va fi mult mai dificilă din toamnă. Educația Națională va fi transformată într-un fel de haos în care vor exista generații de elevi care fac gimnaziul de 8 clase alături de cei care fac gimnaziul 9 clase. Liceeni cu 3 ani și liceeni cu 4 ani. Școli fără spații adecvate pentru clasa a IX-a și școli cu clase libere, comasări la clasa a V –a unde rezultă 30-32 de elevi în clasă și clase a V –a necomasate cu 15-20 de elevi în clasă, testări pentru unii elevi și lipsa testărilor pentru alții.

Între timp d-nul Ponta face declarații din care nimeni nu mai înțelege nimic:

Preşedintele PSD Victor Ponta a declarat luni că Legea educaţiei va fi finalizată în Senat săptămâna viitoare, iar preşedintele Traian Băsescu va trebui, constituţional, să accepte această variantă, şi nu cea pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea. „Am discutat cu doamna Ecaterina Andronescu (membru în Comisia de educaţie a Senatului – n.r.). Probabil săptămâna viitoare vom avea finalizată Legea adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat. Atunci se va pune problema foarte clar, dacă domnul Băsescu merge pe mâna Guvernului sau a Constituţiei şi acceptă varianta votată de ambele Camere. Ce va face domnia sa nu ştiu, ceea ce e constituţional ştiu foarte clar, trebuie să accepta forma Parlamentului”. (site-ul Realitatea.net)

Adică legea e în continuare prin Senat și are altă variantă.

Cred că în vreo 10 ani vom ajunge să „implementăm” această lege. Oare va veni actualul guvern peste 10 ani în Parlament sau în fața națiunii să-și asume și consecințele de atunci ale legii? Mă îndoiesc profund. Cum spuneam la început: asumarea = vorbă goală.

P.S. Să presupunem că Legea Educației Naționale va fi cea mai bună din ultimii 20 de ani. Punerea ei în practică se face cu OAMENI și asta poate transforma orice lege bună într-un dezastru. Experiența ne-a învățat că oamenii caută mai întâi portițele legii și nu litera și spiritul acesteia.

Technorati Tags: legea educației,elevi,asumare,guvern,Parlamentar,Curtea Constituțională