Toate liceele din România au olimpici. Și se laudă cu ei. Când vine vorba de sportivii olimpici lauda e și mai mare fiindcă sportul „se vede”. Cu chimia sau fizica, cu matematica sau informatica nu e la fel fiindcă acolo olimpicii nu se prea laudă, învață mult și sunt, de obicei, modești.
Dacă ești profesor într-un liceu care are olimpici sportivi e aproape sigur vei avea de-a face cu următoarea situație: aceștia (olimpicii sportivi) vor da pe la școală doar între două competiții (adică rar) și nu vor duce grija notelor, tezelor sau recapitulărilor. Grija asta revine conducerii liceului, dirigintelui și profesorilor care trebuie să aibă în vedere olimpicul respectiv. El nu doar că trebuie să participe la cantonamente și competiții, nu doar că trebuie să treacă clasa, nu doar că trebuie să termine cele 12 clase ci trebuie să iasă și cu o medie bună. Și iese.
În România nu există un sistem bine pus la punct (nu există nici un sistem) pentru ca sportivii de performanță să acceadă la studii și sport în același timp cu șanse egale. Olimpicii sportivi nu au șansa asta fiindcă li se cere doar performanță sportivă. Dacă reușesc acolo e bine, restul trebuie aranjat. Așa se face că, din nou, Bacalaureatul a fost un dezastru. Care dintre sportivii olimpici sau care așteaptă să intre în vreun lot a avut timp să învețe la toate materiile de bac? Doar cei vreo 32-33%, restul au fost siguri că și la Bac se va întâmpla ca la toate testele, tezele, ascultările, recapitulările.
Din păcate sistemul pornește prost chiar din clasele primare și gimnaziale. Elevii care încep practicarea unui sport de la vârste mici se confruntă cu aceleași probleme. Dacă pleacă să se antreneze în lungi cantonamente nimeni nu le asigură și pregătirea pentru școală. Părinții trebuie să facă alegeri dificile: să continue antrenamentele fiindcă elevul are reale aptitudini sportive sau să renunțe fiindcă constată că pregătirea școlară e în declin. Antrenorul sau antrenorii nu au niciodată grija acestor elevi. Pe ei nu-i interesează decât performanța sportivă. Ce e și mai grav MECTS nu asigură acestor elevi un cadru special pentru ca ei să poată învăța pe parcursul anilor în care fac performanță sportivă.
Ca să fim corecți nici ceilalți olimpici nu beneficiază de condiții deosebite deși ar trebui. Când ai asemenea capacități și minți de geniu tu, stat, ar trebui nu doar să te lauzi cu olimpicii ci să le oferi condiții, burse, posibilități multiple pentru pregătire, etc.
De-asta nu cred că mă miră rezultatele de la sesiunea specială de bacalaureat.
UPDATE
Articol numai bun de citit în contextul anual al examenului de bacalaureat: „Plagiatul și bacalaureatul”
Filed under: Copii, criza, Educatia, elevi, examene, Școala, Invatamant, profesori, părinți | Tagged: bac 2012, dezastru, șanse egale, MECTS, olimpici, sesiune specială | 2 Comments »