Anul de grație 2016 pentru „Paștele cailor”

Tot străduind-se să demonstreze că nu există bani guvernul Boc (fără număr) a reinventat „Paștele cailor” și l-a introdus în calendarul guvernării. De data asta pe bune.  În acest fel  și Justiția din România (care e un fel de putere supermoartă în păpușoi) devine fără obiect și subiect în indiferent ce situație.

Subfinanțat de când se știe și după revoluție mai rău decât în comunism, învățământul a devenit, ca să rămânem în terminologie, calul de bătaie în campanii electorale și  capra râioasă după ce partidele și-au văzut sacii în car, mai mult ca sigur, condus de „doi boi frumoși”.

Imagini apocaliptice despre cum ar putea sări economia în aer dacă primesc bugetarii din învățământ și chiar din sănătate, salarii mai mari, ființează din vremea lui Năstase. În timpurile bocciene s-a ajuns doar la un șir de minciuni constituite înlănțuit. De la „din a doua zi de mandat vom da salarii, vom mări, vom aplica legea, vom face și vom drege” s-a ajuns la „e criză, bugetarii trebuie să înțeleagă, tăierile de 25 % se vor face până la…” și aici intervine tot paștele cailor (pe care nu mai are rost să-l transcriu cu ghilimele).

Mă gândesc să merg la CEDO. Și mă gândesc la această sesizare către CEDO fiindcă doar așa statul român (cine-o mai fi și ăsta?) va fi obligat să-mi dea banii pe care i-am câștigat în instanță sau ar fi trebuit să-i primesc în urma aplicării unei LEGI.

Ar mai fi o variantă: să muncim începând cu 2016. Predăm, corectăm, testăm, dăm examene, ascultăm elevii, începând cu 2016. Propun chiar ca tot învățământul să adopte o ordonanță de urgență semnată de sutele de mii de profesori prin care să se stipuleze clar: vom începe munca din 2016.

Noi am dat un mandat actualului guvern dar, în condițiile în care guvernul se dovedește parșiv, putem să îi retragem mandatul. Așa că dacă ordonanțele emise de guvern bat o lege înseamnă că și simplii cetățeni pot emite ordonanțe care bat ordonanțele guvernului. Unde-i problema?

Legea „Apoi după…”

„După ce vom avea răspunsul de la ICCJ la recursul procurorului general, vom discuta eşalonarea, deoarece recursul va da o unificare, va da un răspuns indicat sentinţelor pentru toată lumea. Apoi vom vedea cum va fi făcută eşalonarea, în funcţie de modul în care va fi unificarea. Când venim cu o lege, nu va mai fi posibil să existe interpretări, aşa cum au fost în trecut”, a spus Daniel Funeriu comentând faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general privind aplicarea Legii 221/2008 referitoare la creşterile salariale în Educaţie.

 În urma acestui recurs cadrele didactice au astfel dreptul la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OG 15/2008, aprobată prin legea 221.

Încercând să citesc cât mai atent și corect spusele d-nului care n-a reușit să-și echivaleze studiile  dar a devenit ministrul educației din România, aș avea câteva observații de făcut:

• d-nul respectiv e foarte confuz fiindcă „după ce vine recursul discutăm eșalonarea care trebuie să fie unificatoare pentru toată lumea”.  Mai întortocheat de atât nici că se putea! Ce nevoie aveam de niște explicații anapoda la o sentință cât se poate de clară? Profesorii au dreptul la plata diferențelor și, aș adăuga, chiar mai mult decât atât: plata dobânzilor.
• „apoi vom vedea” …Păi cam așa au făcut guvernanții și cu legea: au ales să o aplice  …mai apoi. Și le-a ieșit fiindcă s-au substituit justiției.
• „când vom mai veni cu o lege să nu mai existe interpretări”. Pentru nici o persoană normală la cap n-a fost nici o interpretare. Legea spunea că salariile se măresc cu 50% și guvernul a ales să o …intepreteze așa că d-nul Funeriu mai bine tăcea. Vorbitul în gol e semn că incompetența are niște nume precise și poate, persoanele care le poartă, ar trebui să-și dea demisia. Cât mai grabnic.