Noul ministru (desemnat) al educației este…

Pavel Năstase

…Pavel Năstase.

Adică domnul profesor din fotografia alăturată. Pentru o documentare cât mai amănunțită avem la dispoziție CV -ul d-nului profesor, foarte bogat de altfel. După relatările din presă, domnul este destul de bogat și la propriu.

cv-pavel-nastase

Momentan, d-nul profesor e tot la ASE, adică între 2012 și 2016 a fost rector al ASE, iar în ianuarie 2016, Pavel Năstase a fost ales preşedinte al Senatului Universitar al ASE pentru mandatul 2016-2020.

Nu ne vom da seama de pe acum de acțiunile d-nului viitor ministru în domeniul educației dar …speranțele noastre pentru învățământ se leagă totuși de ceea ce va face sau nu va face d-nul profesor Pavel Năstase. Chiar așa: oare ce va face?

Marea recenzare cu cod galben

Guvernul și ministerul nostru ne-au mai pregătit ceva. Un „ceva” care poate intra cu mult succes la „Școala foarte altfel” sau „Școala dată peste cap”. Ca să nu cumva să mergem de bunăvoie în Piața Universității (din oricare oraș ), în perioada 1-19 februarie (viscol, nămeți, ninsori abundente sau polei), toate cadrele didactice sunt trimise pe terenul foarte înămețit și geruit al patriei ca să….(aici să vezi și să nu crezi!) recenzeze toți copiii  pentru clasa I sau clasa O.

Confuză rău situația în condițiile în care, pentru „Marele recensământ”, statul a făcut campanii peste campanii despre cum să intre recenzorii în casele cetățenilor  și cum să se legitimeze. S-a creat și o isterie în legătură cu CNP-ul care putea fi dat sau nu, putea fi chiar penal.

Nu știu cum își imaginează mai marii învățământului că vor intra acum cadrele didactice (dimineața, dar mai ales seara), în casele lor ca să „inventarieze” copiii pe vârste și ani legitimându-se cu…NIMIC. Pardon, cu o delegație semnată de directorul școlii.

Din fericire sau poate din păcate cei care au copiii pot foarte bine să refuze recenzarea fără să ofere un motiv, ba chiar să te invite (?) afară.

Pe la sfârșitul lui februarie ne vom afla în situația în care copiii să fie acasă iar listele de recensământ să fie cam goale. Cum să demonstrăm că nu suntem cumva niscaiva răufăcători ?

Sau invers: nu cumva cadrele didactice (în proporție foarte importantă, femei) sunt în pericol când circulă pe străzi sau prin blocuri de cartier mai ales seara, fiindcă atunci sunt familiile acasă?

Întrebări pentru  cei responsabili (din guvern, din minister, din sindicate, din școli):

1. E legal ca un cadru didactic să facă un recensământ în miezul iernii umblând din casă în casă prin nămeți ?
2. E legal ca un cadru didactic să solicite informații unor familii pe baza unei…delegații?
3. E în fișa postului vreunui cadru didactic recensământul acesta?
4. Dacă un cadru didactic, în urma recensământului, va depăși numărul de 40 de ore pe săptămână care-i revin în norma sa, va fi plătit suplimentar? Cu cât?
5. Va primi cadrul didactic ceaiuri calde fiindcă umblă prin nămeți ore-n șir?
6. E normal să se facă un recensământ în miezul iernii? Așa se procedează în țările europene?
7. …………………………………………las deschisă lista…………………..????

Anul de grație 2016 pentru „Paștele cailor”

Tot străduind-se să demonstreze că nu există bani guvernul Boc (fără număr) a reinventat „Paștele cailor” și l-a introdus în calendarul guvernării. De data asta pe bune.  În acest fel  și Justiția din România (care e un fel de putere supermoartă în păpușoi) devine fără obiect și subiect în indiferent ce situație.

Subfinanțat de când se știe și după revoluție mai rău decât în comunism, învățământul a devenit, ca să rămânem în terminologie, calul de bătaie în campanii electorale și  capra râioasă după ce partidele și-au văzut sacii în car, mai mult ca sigur, condus de „doi boi frumoși”.

Imagini apocaliptice despre cum ar putea sări economia în aer dacă primesc bugetarii din învățământ și chiar din sănătate, salarii mai mari, ființează din vremea lui Năstase. În timpurile bocciene s-a ajuns doar la un șir de minciuni constituite înlănțuit. De la „din a doua zi de mandat vom da salarii, vom mări, vom aplica legea, vom face și vom drege” s-a ajuns la „e criză, bugetarii trebuie să înțeleagă, tăierile de 25 % se vor face până la…” și aici intervine tot paștele cailor (pe care nu mai are rost să-l transcriu cu ghilimele).

Mă gândesc să merg la CEDO. Și mă gândesc la această sesizare către CEDO fiindcă doar așa statul român (cine-o mai fi și ăsta?) va fi obligat să-mi dea banii pe care i-am câștigat în instanță sau ar fi trebuit să-i primesc în urma aplicării unei LEGI.

Ar mai fi o variantă: să muncim începând cu 2016. Predăm, corectăm, testăm, dăm examene, ascultăm elevii, începând cu 2016. Propun chiar ca tot învățământul să adopte o ordonanță de urgență semnată de sutele de mii de profesori prin care să se stipuleze clar: vom începe munca din 2016.

Noi am dat un mandat actualului guvern dar, în condițiile în care guvernul se dovedește parșiv, putem să îi retragem mandatul. Așa că dacă ordonanțele emise de guvern bat o lege înseamnă că și simplii cetățeni pot emite ordonanțe care bat ordonanțele guvernului. Unde-i problema?

„Coate – goale” versus clasa politică

„Problema este a felului în care este văzut profesorul, cadrul didactic. Este foarte trist  pentru că statutul lui s-a degradat continuu. Nu ştiu dacă în perioada interbelică era o onoare să fii profesor, să lucrezi cu copiii, dar astăzi eşti privit ca un coate-goale. Şi asta ţine de societate, de felul în care oamenii care trăiesc în societatea respectivă gândesc şi acţionează”, spunea recent  Alexandru Tomescu.

Alexandru Tomescu este violonistul care a câștigat concursul în urma căruia i s-a atribuit vioara Stradivarius „Elder – Voicu” pe care își susține concertele.

Deși am o admirație desăvârșită pentru violonistul Tomescu și sunt de acord că, într-adevăr, aceasta este imaginea profesorului în societatea de astăzi, trebuie spus că imaginea aceasta are o cauză foarte prozaică și e construită voit și meticulos de-a lungul anilor. La ea a contribuit și contribuie încă acea clasă politică apărută după revoluția din 1989, clasă politică ce a acționat doar într-un singur sens: privilegii, bani și funcții doar pentru cei aflați la putere sau pentru îmbogățiții care susțineau puterea. Și și-au îndeplinit mandatul cu brio. Dovada am avut-o de curând în fața ochilor. Vămi  întregi arestate pentru trafic de …orice.

Cred că aducerea profesorului la statutul de „coate – goale” a luat startul când Iliescu a trimis minerii să bată studenții. Ca reprezentanți ai învățământului superior ei erau atunci un pericol. Și minerii i-au bătut. Și puțini s-au ridicat împotriva minerilor fie doar și prin cuvinte, chiar și mai puțini i-au blamat. Erau intelectuali care se bucurau că minerii îi bat pe studenți și spun asta fiindcă îi auzeam și vedeam în zilele acelea tulburi.

De aici încolo totul a contribuit la degradarea statutului profesorului dar în mod deosebit menținerea acestuia într-o stare umilință continuă prin salarii de mizerie. Această situație a făcut ca el să rămână în urma societății și la coada sistemului bugetar care se tot transforma, care se tot îmbogățea, care-și lua mașini, care se muta în case noi, care…. în timp ce profesorul se lupta cu puținii bani să se hrănească, să se îmbrace, să-și plătească datoriile. De aici până la a fi terfelit de mai marii zilei sau de mulți părinți că nu face ce trebuie pentru copilul lor, de inspectorii școlari că a dat vreo notă mică la purtare nu știu cărui copil de potentat al zilei, de… oricine se credea deasupra lui doar fiindcă avea un BMW și profesorul o Dacie, a fost un pas atât de mic încât nimeni nu a observat că a fost făcut.

Imaginea de „nimeni” cu care a fost etalonat  PROFESORUL a fost dirijată cu măiestrie. Orice incident, de la bătaie până la fotografii indecente, punea în aceeași oală toți profesorii și nici un parlamentar, guvernant sau ministru nu se ridica împotriva acestei „mărețe viziuni” ci o încuraja. Era bine să terfelești toți profesorii fiindcă așa nu mai aveau curajul să – și ceară vreun drept. Era bine să încurajezi ura părinților împotriva întregului corp didactic fiindcă așa câștigai alegerile. Totul era bine pentru cei care ar fi trebuit să recompenseze munca adevărată.

3/4 din societatea românească consideră că profesorul este doar un prestator de servicii și că poți să-l faci cum îți vine la gură dacă intri într-o școală și nu-ți convine ce auzi. După care dai cu pumnul în masă (și asta nu e la modul figurat de multe ori) și pleci amenințând că revii. Urmează, de obicei, un șir întreg de anchete care în cele din urmă scot profesorul vinovat de ceva. Culmea, niciodată părintele pentru că, s-o spunem drept, rareori e cu adevărat vina copilului . 

Ultimele măsuri luate în domeniul învățământului l-au transformat pe profesor. El a devenit chiar prestator de servicii. Plătit mizerabil și fără nici o autoritate în fața a mii de elevi (și părinți) care doar îi aruncă o privire și îl expediază la categoria „amărâți”.

Și azi aflăm că se dă profesorilor lovitura de grație: plafonarea salariilor. Nu că ar fi fost vreo surpriză fiindcă salariile profesorilor sunt plafonate de 3 ani de zile, mai precis sunt continuu scăzute. Nici o altă categorie profesională nu a intrat în acest fel în „atenția” executivului. De ce nu se plafonează salariile parlamentarilor? Sau pur și simpu nu se taie de tot?

Nici o lege. Nici o instituție. Nici un om. Nici o țară. Nici o dreptate. Nimic. La atât ne-a redus guvernarea pedelistă. Dezastrul economic, social și moral din România seamănă izbitor cu cel de la Fukushima. Tsunami-ul la noi se numește guvernarea pedelistă în frunte cu BOC. Deosebirea esențială este doar una: ei au un popor de japonezi noi nu avem nici măcar un japonez. Unul ne-ar fi deajuns.

Ei (parlamentari și miniștrii) pot să mintă. Crunt. Prin omisiune sau folosindu-se de slăbiciunile oamenilor. Noi nu putem minți fiindcă suntem profesori și ni se cere moralitate, etică, coloană vertebrală, ba chiar ni se aruncă în față: „dascălul trebuie să fie un model”. Ei, și? Ei tot mint și nu trebuie să aibă nici etică, nici moralitate, nici coloană vertebrală , nici nu trebuie să fie modele.

„Decât cu un prost la câștig mai bine cu un deștept la pagubă” spune un vechi proverb. Cum de noi, românii, ne-am ales doar cu prima parte a proverbului?

Asumarea răspunderii = vorbă goală

Guvernul și-a asumat răspunderea pe legea Educației Naționale, care răspundere e un fel de vorbă goală sau echivalentul apei de ploaie. În fapt, guvernul și-a asumat doar punerea în practică din 2011 a unei legi ce va  influența generații de elevi și studenți, fără să-și mai asume și consecințele de peste ani.

Dacă peste vreo câțiva ani actuala lege se va dovedi proastă, nepotrivită cu realitățile românești, greșit interpretată sau cu hibe ascunse, nimeni nu va putea fi tras la răspundere cu adevărat fiindcă acest guvern, în deja binecunoscutul stil, își va clama nevinovăția prin tabloide, televiziuni de manele sau cine știe ce declarații lătrătoare. Parlamentul României n-a avut ( în ultimii 20 de ani)  grijă să elaboreze o LEGE pentru cei care își asumă răspunderea și dacă asumarea se dovedește greșită să fie trași la răspundere.

Oricum pe moment ne aflăm într-o situație cum numai în realitatea românească putea să existe: comisia din Parlament nu mai dezbate nimic la legea educației fiindcă nu mai are ce. Și-a pierdul obiectul muncii. Oare stă degeaba și ia leafă? Chiar și redusă cu 25%?

Curtea Constituțională dezbate din greu (cel puțin așa lasă să se înțeleagă) dar nu se poate încă pronunța asupra constituționalității asumării fiind foarte ocupată. Legea așteaptă să fie promulgată. Există o mare probabilitate chiar să fie promulgată după care curtea Constituțională să vină cu verdictul: Nu e constituțional. Și ce dacă? poate răspunde guvernul.

Punerea în practică a legii va fi mult mai dificilă din toamnă. Educația Națională va fi transformată într-un fel de haos în care vor exista generații de elevi care fac gimnaziul de 8 clase alături de cei care fac gimnaziul 9 clase. Liceeni cu 3 ani și liceeni cu 4 ani. Școli fără spații adecvate pentru clasa a IX-a și școli cu clase libere, comasări la clasa a V –a unde rezultă 30-32 de elevi în clasă și clase a V –a necomasate cu 15-20 de elevi în clasă, testări pentru unii elevi și lipsa testărilor pentru alții.

Între timp d-nul Ponta face declarații din care nimeni nu mai înțelege nimic:

Preşedintele PSD Victor Ponta a declarat luni că Legea educaţiei va fi finalizată în Senat săptămâna viitoare, iar preşedintele Traian Băsescu va trebui, constituţional, să accepte această variantă, şi nu cea pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea. „Am discutat cu doamna Ecaterina Andronescu (membru în Comisia de educaţie a Senatului – n.r.). Probabil săptămâna viitoare vom avea finalizată Legea adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat. Atunci se va pune problema foarte clar, dacă domnul Băsescu merge pe mâna Guvernului sau a Constituţiei şi acceptă varianta votată de ambele Camere. Ce va face domnia sa nu ştiu, ceea ce e constituţional ştiu foarte clar, trebuie să accepta forma Parlamentului”. (site-ul Realitatea.net)

Adică legea e în continuare prin Senat și are altă variantă.

Cred că în vreo 10 ani vom ajunge să „implementăm” această lege. Oare va veni actualul guvern peste 10 ani în Parlament sau în fața națiunii să-și asume și consecințele de atunci ale legii? Mă îndoiesc profund. Cum spuneam la început: asumarea = vorbă goală.

P.S. Să presupunem că Legea Educației Naționale va fi cea mai bună din ultimii 20 de ani. Punerea ei în practică se face cu OAMENI și asta poate transforma orice lege bună într-un dezastru. Experiența ne-a învățat că oamenii caută mai întâi portițele legii și nu litera și spiritul acesteia.

Technorati Tags: legea educației,elevi,asumare,guvern,Parlamentar,Curtea Constituțională