Un minister corigent

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării se joacă nu numai cu salariile cadrelor didactice ci și cu nervii lor. După ce de – abia pusese directorii de școli în conflict cu cadrele didactice s-a gândit să facă asta și cu ….comunitatea. La două zile după ce trimisese nota anterioară revine și stabilește că în concediu fără plată nu se muncește. Uită să stabilească toate zilele în care nu se muncește fiindcă din 7 câte erau au rămas doar 6. Precizează în schimb că trebuie să existe un „program pentru recuperarea materiei aferente”. De ce? Și, mai ales, când? Răspunsuri posibile: Poate de dragul profesiei  să uite profesorii de bani. Și da, ce bine ar fi să munciți sâmbăta!

Nici elevii de clasa a VIII –a nu ar munci fără să fie plătiți și au spus asta în cadrul unei ore de educație tehnologică la care discutau despre muncă și cum ar trebui ea remunerată.

Probabil în ritmul acesta profesorii, elevii și părinții nici nu vor ști dacă în România mai există an școlar, se mai dau teze, se mai face evaluare națională, se mai muncește, se mai face orice altceva în afară de alegeri.

Etichete Technorati: M.E.C.I.,notă,nervi,concediu fără plată,salarii

În concediu fără plată se….muncește

Întotdeauna hotărârile luate la cele mai înalte niveluri numai pentru a demonstra cât se muncește  sau ce măsuri extraordinare se iau n-au adus decât dezastre. Așa s-a întâmplat și cu guvernul României care în realitate nu există  și din care cauză nimeni în țară nu muncește ci doar se preface că muncește.

Pe fondul unei campanii electorale prezidențiale deșănțate, cu atacuri murdare, cu candidați ca niște paiațe și cu un total dispreț față de cei care încă mai muncesc, de bine de rău, pentru ca în țară să se colecteze taxe și impozite, nimănui nu-i mai pasă de nimeni și de nimic.

Cu ceva timp în urmă s-a adoptat faimoasa lege care trimite toți bugetarii în concediu fără plată pentru că incompetentul guvern Boc n-a fost în stare să gestioneze nimic, darămite criza. Așa se face că abia acum în plină campanie prezidențială această lege trebuie aplicată. Să nu vă imaginați că, dacă există o lege, ea se și aplică așa cum trebuie. Nu, nicidecum. Cum stau treburile în învățământ? Prost. Și dacă e să mă gândesc bine stau mai prost acum decât au stat vreodată, adică atunci când era vorba de grevă.

De ce stau prost? Pentru că MECI, condus acum de proaspătul ministru Boc, nu face nimic pentru a adapta astfel de măsuri la specificul învățământului ci pune în situații imposibile directorii de școli aflați față în față cu cadrele didactice din subordine.

Cu alte cuvinte de ce să-și mai bată capul ministerul? Trimite adrese sibilinice care au, chipurile, vreo 3  alternative, din care este clar că numai una se poate aplica. Care ar fi numai una? Cea care stabilește că directorul are dreptul să ia o decizie pentru ca zilele de concediu fără plată să nu afecteze procesul de învățământ. Adică punctul a.

În aceste condiții sindicatele n-au avut decât să expună membrilor acestora  modalități alternative care s-ar fi putut aplica dar care sunt inutile dacă directorul ia decizia  ca toate cadrele didactice să vină la școală și să-și ia concediu fără plată doar în luna decembrie.

Pe lângă faptul că e măsura e ilegală în condițiile în care cadrele didactice vor munci toată luna noiembrie și vor fi plătite cu 3 zile în minus pe aceată lună, măsura propusă de minister e imorală. Ea pune într-o relație conflictuală pe directorii de școli cu cadrele didactice.  Ce director, reprezentant al ministerului,  ar spune cadrelor didactice: stați acasă în cele 4 zile?

Ca urmare astăzi  am aflat cum e ca tot ministerul învățământului să nu „doarmă” noaptea de grija părinților și elevilor care, eventual ar pierde orele de școală, și să nu fie deloc interesat de cadrele didactice care la rândul lor au familii, au copii, au datorii la bănci, etc. Și mai grav mi se pare faptul că directorii de școli ar trebui teoretic ca în mâine să se consulte cu comunitatea pentru a lua decizia cea mai bună. Ca și când comunitatea ar putea să spună vreunui colectiv de cadre didactice: vă rugăm aplicați legea în mod corect și stați acasă 3 zile în luna noiembrie.

Concluzia: am ajuns înapoi în regimul de care am vrut să scăpăm în decembrie 1989 când munceam fără să fim plătiți așa cum trebuie sau fără să fim plătiți deloc. Și astăzi, prin această adresă ni se cere să luăm concediu fără plată  dar să…muncim în acele zile. O aberație pe care numai niște idioți o puteau pune pe hârtie fără să se gândească la consecințe. În fond, un abuz.

Ce credeți că  li se cere tuturor cadrelor didactice în aceste condiții? Să fie solidare, să aibă respect pentru elevi și părinți, să nu strice procesul de învățământ, etc. Care ar fi reversul medaliei? „Patria vă va fi recunoscătoare” că vă sacrificați de dragul celor de mai sus.

Deși suntem cu toții conștienți că țara se află într-o situație de criză profundă nu mi se pare normal ca cei care au condus această țară și n-au fost în stare să facă nimic să arunce toată povara unor astfel de decizii pe umerii celor care nu o merită: învățători, profesori, elevi, părinți,  ca să enumăr doar pe cei implicați în procesul de învățământ. Bănuiesc că la fel de încurcat stau lucurile și în sistemul sanitar.

Ni s-a demonstrat, dacă mai era vreun dubiu, că nici o lege nu e lege în România. Este doar hârtie igienică pe care guvernanții, din păcate pentru  noi, o folosesc așa cum vor și destul de des în favoarea lor.

Poate titlul articolului ar fi fost mai relevant  sub forma: „Dezbină și stăpânește”.

PS.  Articolul de mai jos a apărut pe site-ul EDUmanager.

Precizare: Cadrele didactice nu vor putea să stea. Vor munci.

 

 

 

 

 

Etichete Technorati: adresa MECI,guvernul Boc.,sindicate,elevi,scoli,directori,concediu fara plata

„Elevii români citesc prost, iar 25% dintre ei sunt bâtă la matematică”

Sub titlul de mai sus a apărut în data de 22 octombrie 2009 un articol în ziarul „Gândul” aparținând lui Raul Florea

„Elevii români sunt printre cei mai slabi din întreaga Uniune Europeană, în privinţa performanţelor şcolare şi a numărului de ani dedicaţi pregătirii. Gândul vă prezintă în exclusivitate raportul privind Starea Învăţământului, pe care premierul Emil Boc l-a înaintat Parlamentului”

”Elevii români, rezultatul unui sistem de învăţământ falimentar

O cincime dintre copiii români nu merg la grădiniţă, o treime dintre absolvenţii de liceu nu se mai obosesc să susţină bacalaureatul, iar un sfert dintre şcolari nu sunt capabili să rezolve nici măcar probleme elementare de matematică. Învăţământul românesc îşi menţine rezultatele mediocre, comparativ cu sistemele din state precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria, cei care ar trebui să fie beneficiarii acestuia, preferând în proporţie de 20% să nu îşi ducă studiile la bun sfârşit. Situaţia reiese din raportul privind Starea Învăţământului, elaborat de Ministerul Educaţiei şi prezentat în exclusivitate de Gândul.

Conform documentului, ce a fost înaintat Parlamentului spre dezbatere, România se află pe ultimele locuri în Europa în privinţa raportului dintre numărul de elevi şi studenţi din sistem şi numărul total al tinerilor care au vârsta necesară şcolarizării. Astfel, rata de participare la toate nivelurile de educaţie înregistrată de România este de numai 56%, faţă de media UE de 63%, mai prost decât România stând doar Bulgaria şi Cipru (55%). Culmea, în timp ce ministerul se laudă cu faptul că abandonul şcolar a scăzut, în anul 2007-2008, cu 0,1%, atingând procentul de 1,9%, pe unele paliere, cum ar fi învăţământul profesional, acesta a ajuns la un nivel record pentru ultimele două decenii: 8,5%. Cauzele sunt: starea materială precară a părinţilor, lipsa de atracţie a meseriilor pentru şcolari precum şi nehotărârea elevilor de a urma un anumit drum în viaţă, mulţi schimbându-şi din mers opţiunile şcolare.

Cifrele vorbesc de la sine dacă ţinem cont de faptul că, în România, elevii sunt pregătiţi în medie 14 ani, speranţa de viaţă şcolară în Polonia, Slovenia şi Estonia fiind de 18 ani. Chiar şi cei care ajung să finalizeze liceul nu par motivaţi să obţină diploma de bacalaureat. Dovadă stă faptul că, deşi MECI raportează că 89% dintre cei care s-au înscris la bac au promovat examenul maturităţii, dacă iei în considerare doar elevii care au terminat clasa a XII-a în anul în care au susţinut bacalaureatul, procentul e de doar 63%.

Un sfert dintre elevi sunt submediocri la matematică şi ştiinţe

În timp ce rezultatele obţinute de către elevi la tezele cu subiect unic creează o imagine idilică asupra performanţelor acestora, evaluarea naţională organizată de minister în anul 2007 scoate în evidenţă decalajul dintre notarea la clasă şi competenţele şcolarilor. Dacă, la tezele unice, peste 90% dintre elevii de clasa a VIII-a au obţinut notă de trecere la matematică, la istorie şi la geografie, iar 72% au avut medii mai mari de cinci la limba română, evaluarea MECI arată că un sfert dintre elevi nu sunt în stare să rezolve corect nici măcar o pătrime dintre sarcinile primite, aceeaşi proporţie obţinând calificativul nesatisfăcător în privinţa ştiinţelor naturii. Dacă mai amintim şi faptul că scorurile elevilor la citire situează România pe locul 47 din 57 în cadrul testărilor internaţionale, tabloul este complet.

Practic, şcolarii români îi întrec la citire pe cei din Muntenegru şi Azerbaidjan, dar sunt în urma celor sârbi şi bulgari. În privinţa evaluărilor OECD- PISA (ce monitorizează rezultatele educaţionale la lectură, matematică şi ştiinţe), România se situează pe locul 34 din 43, la toate domeniile testate. Îngrijorător este şi faptul că pentru prima dată în ultimii 20 de ani s-a înregistrat o reducere a ratei brute de cuprindere a absolvenţilor de liceu în facultăţi. Cu alte cuvinte, dacă în anul 2006, 68% dintre tinerii care au obţinut diploma de bac se înscriau la facultate, în anul 2007, ponderea a scăzut la 62%. Coincidenţă sau nu, cam acelaşi procentaj se înregistrează şi în cazul studenţilor care reuşesc să termine facultatea. Mai exact, doar 65% dintre cei care încep o facultate reuşesc să obţină şi diploma de licenţă.

Unu din patru absolvenţi de facultate e şomer

Mai rămâne să ne întrebăm cine sunt dascălii care îi pregătesc pe elevii români. Raportul face lumină şi în acest sens. În condiţiile în care populaţia şcolară este în scădere, reducându-se, în ultimii opt ani, cu 216000 de persoane, raportul elev pe cadru didactic din şcolile româneşti continuă să fie unul dintre cele mai ridicate, la nivel european. În timp ce în România, un dascăl pregăteşte în medie 15,7 elevi, în Bulgaria raportul este de 11,7, în Ungaria de 12,3, iar în Cehia de 11,9. Pe lângă criza de cadre didactice, problema este şi pregătirea acestora. Căci, în învăţământul profesional şi în cel preşcolar din mediul rural, ponderea personalului didactic necalificat atinge 10%. Organizarea claselor lasă de asemenea de dorit, 12,5% dintre profesori având normă parţială, procent de trei ori mai mare decât cel înregistrat în Bulgaria. Normă întreagă au mai ales profesorii din învăţământul primar (93%), în timp ce la gimnaziu doar 71% sunt în respectiva situaţie.

Nivelul scăzut al şcolarizării se reflectă şi în rezultatele de pe piaţa muncii. Doar 23% dintre tineri îşi găsesc loc de muncă, cel mai bine descurcându-se absolvenţii de studii superioare (58%) şi cei care au urmat şcoli profesionale (57%), la polul opus aflându-se cei care au făcut doar liceul (21%) şi cei care au doar 8 clase (14%). La fel stau lucrurile şi în cazul şomerilor, unul din patru tineri care a terminat facultatea primind ajutor din partea statului. Comparând însă cu media europeană, (18%), România nu stă chiar foarte prost la acest capitol, cea mai dramatică situaţie înregistrându-se în Spania, unde o treime dintre tineri sunt şomeri.”

Notă:  sublinierile îmi aparțin

Etichete Technorati: starea invatamantului,ziarul Gandul,elevi,scoala,Romania,sistemul de invatamant,scolarizare,gimnaziu,liceu.

Ca de obicei…

…sindicatele din învățământ au hotărât să facă doar unii…grevă. Așa am aflat că, în Ploiești, FEN s-a „ținut” tare de ore la unele școli în timp ce la altele, unde sunt în minoritate (ca membri), au ales să facă ce face și majoritatea. Adică dacă-i grevă să stăm frumos acasă. Bine că se bat cu pumnii în piept (că mișcarea sindicală este puternică) și, în realitate, unele sindicate se dovedesc mai  „catolice decât Papa”. Ce versatili!

Greva s-a sfârșit nu există nici un câștig. Și mă îndoiesc că va fi vreunul atâta vreme cât avem „aripi” și „aripioare” de sindicate.

Ce-or fi vrând să demonstreze (în afara faptului că doresc unii să fie șefi și nu reușesc altfel) nu se vede nici  dacă soarele ar străluci o lună continuu pe cer. De ce ar avea nevoie unii profesori, învățători sau cadre diactice auxiliare de un alt sindicat? Au ei alte interese, aparte? Sunt ei în alt sistem de învățământ și nu în cel românesc? Câștigă ei ceva în plus? Oricum întrebările sunt retorice.

Deci lucrurile stau cam așa:

• unii au făcut grevă fiindcă au sindicat „bătăios”;
• alții n-au făcut grevă fiindcă sindicatul lor a ales „să respecte elevii și părinții”;
• unii vor avea o zi tăiată din salariu ceilalți, nu;
• unii vor face miting alții vor fi doar…solidari;
• unii au demonstrat că se poate să stai acasă în grevă generală ceilalți au demonstrat contrariul;
• aici …fiecare să adauge ce a pierdut. Dacă cineva a și câștigat ceva să treacă tot aici…………………………………………………………………………

Te cuprinde o lehamite amară văzând cât de bătăioase se dovedesc vreo 3-4 sindicate care clamează sus și tare că „mergem înainte”. Poate ar fi cazul să coboare de acolo din înălțimi și să vadă dacă au cu cine. De ce ar merge doar unii înainte? Vine vreun lider să întrebe cam câte zile de grevă e dispus un cadru didactic să suporte fără nici un fel de salariu?

Când învățământul a stat 5 săptămâni în grevă în urmă cu câțiva ani a câștigat salariul al 13-lea și a pierdut salariul din luna respectivă (adică merele compensate cu perele). Cum s-ar face acum? Cadrele didactice să stea în grevă (destul de mult să sperie(!) guvernul dar suficient de puțin ca să nu ajungă profesorii la limita răbdării) iar liderii să ajungă la înțelegeri cu guvernul? Sau  există alte soluții care nu se întrevăd fiindcă sunt ascunse?

N-aș vrea să se înțeleagă de aici că am o mulțumire fantastică referitoare la legea unică dar convingerea mea rămâne: n-am câștigat când trebuia acum e târziu. Guvernul și parlamentarii nu vor face greșeala să revină asupra legii unice atâta vreme cât i-au mulțumit în secret pe magistrați și acum au de lucru mult mai mult la celebrele deja „pensii nesimțite”.

Cine să se ocupe de vreo 350.000-400.000 de cadre didactice care au de ales între asta acasă, în grevă, fără bani ca să câștige…(ce?) și a merge la școală cu salariile de mizerie dar care înseamnă…BANI?

 

Technorati Tags: sindicate,grevă generală,învățământ,FEN,lideri,bani,salarii,guvernul Boc.

…să facem grevă

Technorati Tags: grevă generală,5 octombrie 2009,profesori,educație

Ca să pricepem odată….

Ceea ce se observă în imaginea de mai sus este doar site-ul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării. Probabil că scrisul cu litere de o șchioapă este pentru că nimeni din învățământul românesc nu mai pricepe nimic și este o …inovație.

Nu cumva să credeți că se referă la învățământ. Nu. Se referă la….sporuri. Suntem asigurați ferm, cu litere mari care se pot citi fără ochelari că vom primi toate sporurile între septembrie și decembrie 2009. Nu ni se spune nimic referitor la reducerea de 15,5% în aceste luni și nici ce se va întâmpla cu sporurile de la 1 ianuarie 2010.

  Cu alte cuvinte ministerul „strigă” (urlă mai degrabă)  la noi, dascălii. Ce mai vreți? V-am dat destui bani!  Adică: nu vi  i-am luat. Încă.

Technorati Tags: MECI,educatie,sporuri invatamant,drepturi,profesori,acte normative

Cartea noastră cea de toate zilele

Să mergem la Gaudeamus!  Acolo ne așteaptă cărțile!

În perioada 20  – 26 septembrie 2009 în Bucureşti se desfășoară Târgul Gaudeamus Carte Şcolară, în Herăstrău. Târgul este special  amenajat într-un cort instalat la intrarea  dinspre Piața Charles de Gaulle.

La această ediție a  târgului se vor găsi materiale didactice pentru toate nivelurile de studiu, titluri din bibliografia şcolară (literatură română şi universală), lecţii interactive pe suport multimedia, soft educaţional, materiale didactice, ghiduri şi îndrumare pentru cadrele didactice, toate la preţuri promoţionale.  50 de edituri și-au anunțat participarea.

Târgul va fi deschis zilnic, în intervalul orar 11.00 – 19.00, intrarea publicului fiind liberă.

Tot acolo  ne așteaptă și  Editura „Cununi de stele”   (http://edituracununidestele.ro/ ) cu oferte foarte interesante, reduceri de preț, mici surprize și dedicații. Editura se află la Standul 21.

 

 

Technorati Tags: gaudeamus,carte,targ,standuri,edituri,cununi de stele

În căutarea…vinovaților din tabere

Oricând se poate întâmpla o tragedie. Poți să fii un om  foarte responsabil și, în același timp, să constați că o clipă de absență (uneori necesară) sau de neatenție (uneori inevitabilă) fiindcă oameni suntem, nu?, se termină prost.

Urmăresc tragedia petrecută  la malul mării. 2 copii morți, două profesoare   cărora li se reproșează neglijența (excluse acum din învățământ și cercetate penal)  niște autorități total absente și care au luat măsuri abia după tragedie, salvamarii care declară sec că ei au anunțat, un ministru care aruncă toată vina pe cei din sistem. Oare așa să fie?

În urmă cu vreo 10 -11 ani am plecat într-o tabără în nordul țării. Cu 20 de elevi de toate vârstele: de la primar la liceal. Tabăra aceea a fost groaznică. Era imensă. 1000 de locuri din care erau ocupate vreo 8-900. Condițiile erau pe 3/4 inacceptabile dar nu ne întreba  sau asculta nimeni: la bucătărie se gătea cu „spor”, multă apă, ceapă și sos și mâncau toți cei care doreau; salamul era omniprezent; camerele aveau toalete și băi dar starea acestora era jalnică; tabăra nu avea garduri și chiar prin spatele ei trecea un râu și nu mic; paznicii habar nu aveau de ce stăteau acolo; administratorul și directorul împreună cu alți cunoscuți trăgeau niște chefuri (citește beții) monstruoase. (De curând am aflat, dintr-un reportaj, că tabăra a fost închisă de câțiva ani din cauza unei toxiinfecții alimentare).

În condițiile în care multor copii (din cei care veniseră cu mine) nu le plăcea mâncarea, într-o seară am hotărât să mâncăm (cu toții) la restaurant. Zis și făcut. Ne-am dus la singurul restaurant din comună și fiecare a comandat ce a vrut. Am fost serviți de câteva fete care, am dedus,  erau angajate acolo. Cei câțiva elevi de liceu, băieți și fete (15 -16 ani )  au glumit cu fetele de la restaurant și totul părea să fie în regulă. Cum aveam să mă înșel.

La vreo două zile după asta, într-o seară (pe la 21.30), stăteam în curtea taberei unde era un fel de scenă și bănci pentru public. Se difuza muzică și noi, eu și copiii, stăteam și ascultam. La un moment dat a trebuit să urc în camera de la etajul II unde eram cazată pentru a merge la toaletă. Am plecat spunând copiilor că voi reveni imediat. Am urcat în cameră (probabil totul a durat 2 minute) și n-am apucat să intru în baie fiindcă am auzit pe hol niște urlete groaznice și vociferări. Am ieșit imediat și nici nu știam unde să mă îndrept. În cele din urmă găsesc ușa deschisă a unei camere, intru, și-l văd pe unul dintre elevii mei (clasa a X – a) cu mâinile pe față și cu sângele care-i șiroia printre degete. Șocul a fost atât de mare încât, preț de câteva secunde, am împietrit. M-am dezmeticit însă imediat și am încercat să văd unde și cât de gravă era rana. Avea buza de sus spartă dar alte răni, aparent, nu avea. Un altul care încercase să-l apere primise un pumn zdravăn în coaste.

După ce ne-am revenit am aflat, cu stupoare, ce se întâmplase. Câțiva tineri (băieții ) din sat asistaseră, la restaurantul unde luasem masa, la schimbul de replici între „fetele lor” și elevii veniți cu mine. „Li s-a pus pata” am aflat ulterior și ne-au urmărit. Au intrat aproape în fiecare zi în tabără, fără să-i întrebe nimeni nimic și, în seara în care stăteam și ascultam muzică, s-au ascuns în public. Au pândit momentul și l-au bătut pe elevul meu deși, culmea!, era cel care aproape nu vorbise cu chelnerițele. Venise pentru prima dată într-o tabără iar mama lui mi-l dăduse în grijă special. Era, de altfel, și o situație specială care nu e foarte important să fie descrisă. Bătăușii au plecat apoi în satul de unde veniseră la fel de liniștiți și nimeni nu i-a întrebat nimic.  Probabil niciodată.

Eu am plecat în căutarea asistentelor sau a unui medic care să trateze elevul. Mi-a fost greu să-l găsesc și pe director care era…serios amețit. Nici cu administratorul n-am avut mai mult succes. Replica directorului taberei nu o voi uita niciodată. După ce i-am dat explicațiile de rigoare, deși nu sunt convinsă că le-a înțeles, directorul a concluzionat cam împleticit: „Dacă e așa, poate că și-a meritat bătaia. Ce atâta vorbă!” Era cât pe aici ca directorul să iasă, la rândul lui, bătut fiindcă ceilalți băieți de liceu, când au auzit asta, s-au înfuriiat și au încercat să-l ia la bătaie. Cred că doar din respect pentru mine n-au    făcut – o.

În cele din urmă am aflat că asistentele (2) lipseau (oricum erau inutile cum aveam să constat mai târziu) și că cea mai apropiată secție medicală deschisă ar fi într-un orășel apropiat. La cererea mea de a  merge cu elevul acolo nimeni nu s-a sinchisit. Doar când am început să-i ameninț că a doua zi mă voi duce direct la primărie și inspectorat, a catadicsit cineva să spună că are mașină și că ne duce la spital. La 22.00 ne-am îmbarcat și am plecat la spital. Acolo elevul a fost  consultat, tratat și ne-am întors în tabără noaptea pe la ora 24. Medicul de serviciu l-a consultat și pe cel care primise un pumn în coaste fiindcă acuza încă dureri. Din fericire nu avea nimic grav.  Nimeni nu a luat nici o măsură împotriva celor care au intrat în tabără și i-au bătut pe elevi. A doua zi, tot eu, m-am dus cu elevul rănit la medicul legist și s-a întocmit un certificat medico-legal pentru eventualitatea că mai târziu ar fi avut mai mult de suferit, că părinții ar fi dorit să depună plângere sau că poliția ar fi luat vreo măsură. 

A fost ultima „tabără” în care m-am dus. De ce nu m-am mai dus în tabără? 

La noi în țară (în sistemul nostru educațional) toată responsabilitatea în cazuri de acest fel pică în spatele profesorului însoțitor. Fapt care nu mi se pare deloc normal. Toți ceilalți se „spală frumos pe mâini” deși vina este, sau ar trebui să fie, împărțită. În cazul de față sigur că o mare parte a responsabilității revine profesoarei (indiferent ce proces-verbal a semnat) dar….

• În taberele din România nu există programe cu reguli stricte pentru ca elevii și profesorii să facă ceva util, recreativ și antrenant. Mai ales pentru elevi sunt necesare astfel de programe. Dacă îi ducem la mare, elevii ar putea învăța să înoate sub o strictă supraveghere (cu instructor) și să desfășoare o serie de jocuri în aer liber.
• Părinții ar trebui să semneze pentru propriul copil și să se angajeaze că acesta va respecta regulile taberei în care pleacă. Altfel, acesta se simte atât de liber încât face exact ce vrea fără a lua în seamă vreun cadru diactic.
• Autoritățile localităților în care există tabere să  – și asume la rândul lor responsabilități sporite, nu așa că au …vorbit și gata. În acest caz salvamarii nu prea au fost salvamari decât cu numele. Datoria lor era să stea cu ochii pe toți cei care au intrat în apă și să intervină chiar de la început (intervină e cuvântul magic) sau imediat ce ar fi observat un semn cât de mic de pericol. Faptul că „au spus” e un fel de …apă de ploaie.
• Nici cei care conduc taberele pe perioada vacanțelor nu sunt mai puțin vinovați. Aceștia ar trebui să aibă propriile programe specifice unui astfel de loc și reguli (în conformitate cu legile și regulamentele în vigoare)  pe care să le prezinte celor ce sosesc în tabără și să solicite expres respectarea lor. În caz contrar să ia măsuri drastice. Mare parte din taberele noastre nu sunt tabere, ele sunt un fel de locuri de joacă (aproape nesupravegheate) aflate la depărtare de casă.
• Orice tabără ar trebui să aibă o tematică și instructori, în afara cadrelor didactice care însoțesc copiii. Mai – marii taberelor din România ar trebui să ia în considerare că o tabără nu doar primește, hrănește și cazează elevii. Elevii și  părinții, profesorii sau învățătorii însoțitori, ar trebui să știe că merg în tabăra „cutare” fiindcă acolo învață (de exemplu) o serie de comportamente specifice…muntelui, mării. Într-o altă tabără se merge fiindcă acolo se face…ecologism, ciclism, se joacă șah. Altă tabără este organizată pentru elevii care vor să…citească. Și așa mai departe. Sau: din toate câte ceva pe principiul unui club cu activități diverse. Unele tabere chiar declară  că au tematică dar realitatea este cu totul alta.
• Asta ca să nu mai vorbim de faptul că tabăra, indiferent unde este ea organizată, trebuie să ofere elevilor modele de comportament civic, de spirit de echipă, de organizare. În tabără nu ar trebui să se meargă pentru ca unii profesori să se plimbe sau se odihnească total; unii elevi să facă ce vor sfidând regulile învățate acasă sau la școală; unii șefi sau directori să aibă activitate pe perioada verii și să fie și plătiți.

Și cu asta nu am spus tot dar las pe mulți (probabil)  cei care au fost vreodată în tabără în România (nu vorbim aici de cele organizate în sistem privat) să – și amintească cum a fost sau cum este încă. Eu știu doar atât: când plecam în tabără (și am fost în vreo 10) aveam o mare grijă și responsabilitate, care, în 90% din cazuri, nu le regăseam și la cei care ar fi trebuit să se ocupe de organizarea și bunul mers al taberei. De la alimentația copiilor până la cazare și transport.

Aflu de la colegii care au mai au curajul să facă asta că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În afara numărului de elevi care a scăzut de la 20 la 10 toate celelalte probleme ale unei tabere (din România) sunt la fel, incluzând toxiinfecțiile alimentare despre care azi aflăm din reportajele televiziunilor.

Technorati Tags: tabara,mare,munte,copii,elevi,reguli,profesori,salvamari,vara.

Lege nouă cu aplicabilitate imediată: “Paștele cailor”

Ziarul România Liberă publică azi un interviu cu Laura Codruța Kovesi care „povestește” într-o manieră destul de liniștitoare (printre altele) cum anume se face că magistrații și-au câștigat în instanță sporurile care totalizează vreo 140 de milioane de euro și că, nu-i așa?, vor fi plătite. chiar dacă asta înseamnă 90% din totalul bugetului ministerului public. Și ce dacă? Legea e lege. ( Ce-i drept unii magistrați vor rămâne pentru „Paștele cailor”). Ce mai spune d-na Kovesi? „Dar legea unica trebuie să pastreze drepturile magistratilor, iar statutul lor trebuie sa fie similar cu cel al colegilor europeni”; sau „Constant, am arătat ca peste 80% din bugetul Ministerului Public este grevat de drepturi salariale”. Nu vă lăsați înșelați de titlu!

Toate „arătările” astea din interviul dat acestui ziar duc către o singură concluzie: „Vrem egalitate dar nu pentru…căței”. De aceea în învățământ nu se va aplica legea care prevedea (cu mult tam-tam electoral) majorări salariale cu 50 %. Nici legea care prevede prime de vacanță și pe care d-nul Pogea le-a propus în rate pe vreo 3 ani (profesorii urmând să plece în vacanță după ce vor fi strâns toate primele restante: adică tot la…..Paștele cailor).

Deși prima lege a fost declarată constituțională și pentru cea de-a doua profesorii și-au câștigat în instanță acele drepturi (cu hotărâri definitive), D-na Kovesi nu se pronunță.  Adică pentru învățământ există o singură lege și ea se aplică: „Paștele cailor”. Este singura lege care se aplică cu atâta promptitudine. Trăiască Justiția română!

Oricum, magistrații au amenințat că dacă nu le vor fi plătite cele 140 de milioane de euro vor….bloca alegerile prezidențiale. Bineînțeles că pe nimeni nu supără asta. Alegerile nu sunt …copii care trebuie să vină la școală. Părinții pot sta liniștiți. Vă reamintesc că profesorii nu au acest drept: să amenințe că intră în grevă deoarece …elevii suferă. Cu magistrații lucrurile nu stau la fel.

Interviul d-nei Kovesi este unul cât se poate de …alunecos fiindcă la întrebările reporterului,  procurorul general dă doar răspunsuri în doi peri.

Iată o mostră:

R: „In plus, lumea se intreaba de ce ar fi mai important un judecator decat un chirurg sau un profesor. Nu se autoexclud magistratii din corpul social ignorand situatia celorlalti?
Kovesi – Am spus ca nu comentez pentru ca nu stiu care sunt salariile altora, altfel decat din mass-media. Dar de ce sa nu ridicam salariile celorlalti bugetari daca exista un astfel de dezechilibru?”

Technorati Tags: Kovesi,România liberă,magistrați,sporuri,Pastele cailor,alegeri,elevi

Consfătuirile la nivel național vor fi plătite de…participanți.

Am primit pe mail „rugămintea” unei colege de breaslă de a înțelege situația bugetară în care se află țara și a pleca la consfăturile la nivel național cu… „bani de buzunar”. Pe scurt cadrelor didactice participante la consfătuiri nu li se asigură decât cazarea. Dacă. Restul se plătește.  Fiecare plătește. Probabil că asta nu se întâmplă la toate disciplinele. Sau se întâmplă?

În acestă vară am participat în comisiile de testări naționale și de titularizare. Rezultat: muncă patriotică. Nici o plată. Probabil că la fel se va întâmpla și de aici înainte. Pentru învățământ nimic nu se plătește: ore suplimentare, participare în comisii, consfătuiri, etc.

Criza financiară a ieșit din buzunarele guvernului (diurne, prime, salarii, concedii în insule exotice) și a intrat în buzunarele celor mulți. Fiindcă la nivel microeconomic se fac economiile suntem rugați să strângem … nu pușca, ci cureaua lată. Muuult.

Technorati Tags: criza,plata,consfătuiri,comisii