Pro cultură

În spiritul promovării oricărui act de cultură, în spiritul dragostei de…Eminescu, și dintr-o sinceră prietenie față de d-na Carmen Mușat Coman, fac cunoscut tuturor celor care doresc să participe că joi, 19 ianuarie 2012 ora 16.00, va avea loc la Muzeul Național al Culturii Române o  „întâlnire” cu „AMITA BHOSE, sora mai mare a lui Eminescu”. Așa se intitulează invitația editurii „Cununi de stele”. Vezi afișul de mai  jos și comunicatul de presă.

 

 

MUZEUL NAȚIONAL AL

LITERATURII ROMÂNE

Comunicat de presă

București, 16 ianuarie 2012

Joi, 19 ianuarie 2012, ora 16:00, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bdul Dacia nr. 12 va găzdui evenimentul intitulat „Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu”, organizat de editura Cununi de stele.

Prilejuit de împlinirea a 162 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, evenimentul dorește să creioneze portretul Amitei Bhose, prima traducătoare a poetului în spațiul asiatic, totodată exeget și critic al textelor eminesciene.

Vor evoca opera și personalitatea Amitei Bhose:

• Maria Grapini, consul onorific al Republicii India, invitat special al editurii Cununi de stele.
• Elena Andronache, fostă studentă şi colaboratoare a Amitei Bhose.
• Carmen Muşat-Coman, fostă studentă, colaboratoare a Amitei Bhose, director editorial Cununi de stele.
• Lucian Chișu, director al Muzeului Național al Literaturii Române.

Spre întregirea portretului Amitei Bhose mărturiile celor ce au cunoscut acest mesager unic al Indiei în România vor fi completate de o miniexpoziție conținând fotografii, copii ale manuscriselor.

Iar întrebarea firească – oare cum sună Eminescu în bengali – își va găsi răspunsul în lectura unui vorbitor nativ al limbii bengali (înregistrare).

Detalii despre Amita Bhose – www.amitabhose.net

Informațiile de pe site pot fi reproduse de presă cu specificarea sursei.

Detalii și confirmări:

Carmen Mușat-Coman director editorial Cununi de stele

Tel: 0722 455 806

e-mail: office@edituracununidestele.ro

edituracununidestele@yahoo.com

Amita Bhose (Calcutta,1933-Bucureşti, 1992)

Îndrăgostită de opera eminesciană după ce a descoperit-o în Manualul de limba română de la Universitatea București în 1959, Amita Bhose a renunţat la tot în India – avere, soț – pentru a trăi în România, ţara unde s-a simţit acasă, ţara pe care, aşa cum afirma Zoe Dumitrescu-Buşulenga „a iubit-o mai mult decât mulţi români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei”. Teza sa de doctorat, cu tema Influența indiană asupra gândirii eminesciene, susţinută sub îndrumarea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, a fost publicată cu titlul Eminescu şi India și i-a adus renumele de „a fi unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai istoriei pătrunderii culturii indiene în spaţiul cultural european.” (George Munteanu). A făcut parte din colectivul însărcinat cu editarea operei eminesciene – ediția Perpessicius – „ceea ce i-a dat prilejul cunoașterii adâncite a poetului, a gândirii sale. Și a început să publice pagini de analiză a textelor lui antume și postume, a însemnărilor de pe manuscrise, a variantelor, cum numai puțini eminescologi au izbutit. Cu o acirbie de om de știință și cu o intuiție ascuțită a contextului, Amita Bhose a deschis un unghi de perspectivă comparatistă între spiritualitatea indiană și română, cum nu se mai întâlnise până atunci.” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Cercetările sale au demonstrat și că Eminescu a fost primul traducător român din limba sanscrită, Amita Bhose fiind prima persoană care, după aproape 100 de ani, a analizat, transcris și însoțit de aparatul critic cele trei caiete manuscrise ale poetului care conțineau traducerea Gramaticii sanscrite mici a lui Franz Bopp, aflate la Biblioteca Centrală Universitară din Iași.

Cu o modestie pe care doar spiritele mari o au, a considerat ca fiind o cinste faptul de a fi prima traducătoare a lui Eminescu în limba lui Tagore, bengali, cartea Eminescu: Kavita (Poezii) apărând la Calcutta în 1969. Cu aceeaşi modestie a primit, în 1972, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali.

De-a lungul anilor a predat – numai în limba română – cursuri practice de bengali, sanscrită şi cursuri teoretice de civilizaţie și estetică indiană la Universitatea Bucureşti (1972-1991) și a conceput, în premieră, instrumente de lucru pentru studenți: Manual de limba bengali, Dicționar bengali-român, Manual de limba sanscrită, Dicționar de verbe sanscrit-român. A tradus în bengali literatură română – poezie contemporană, Sadoveanu, Zaharia Stancu, Ion Agârbiceanu, Marin Sorescu, piesele lui Caragiale, Mihail Sebastian au fost jucate la Calcutta în traducerea sa. A publicat în presa culturală din India ecouri ale receptării literaturii indiene în România, în special a lui Tagore. Amita Bhose a fost, de altfel, prima și singura traducătoare din bengali în română (limba maternă a lui Tagore și a Amitei Bhose) a laureatului Premiului Nobel pentru Literatură în 1913.

În presa culturală română și indiană a publicat peste 56 de traduceri din bengali în română și din română în bengali, peste 90 de articole, studii. A susţinut peste 100 de conferinţe și emisiuni radiofonice și a acordat peste 20 de interviuri despre Eminescu, literatura română şi indiană.

Operă:

Eminescu și India.

Proza literară a lui Eminescu și gândirea indiană.

Eminescu și limba sanscrită.

Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România.

Maree indiană: Interferențe culturale indo-române.

Sărbători sezoniere din India.

Traduceri din bengali în română:

Proverbe și cugetări bengaleze.

Povestea prințului Sobur (basme bengaleze).

Radha și Krișna, de Chandidas.

Scrisori rupte, de Rabindranath Tagore

Dragostea încurcă, dragostea descurcă, de Rabindranath Tagore.

Soarele din prima zi, de Rabindranath Tagore.

Traduceri din sanscrită în română:

Natyasastra, tratat de artă dramatică.

Căruța de lut, de Șudraka.

Am reprodus în integralitatea lui textul comunicatului de presă și afișul de promovare. Pentru mai multe detalii puteți consulta site-urile dedicate Amitei Bhose și pagina editurii „Cununi de Stele”.

„Somnul n(r)ațiunii naște monștri”

Mă gândesc cu groază că, în fiecare zi din anii ce vor veni, voi fi obligată să aflu prin intermendiul televiziunilor de orice fel (care nu au nici un fel de jenă în a transpune pe ecran cele mai intime gânduri, sentimente, organe sau declarații), noi întâmplări din lumea învățământului românesc. O lume care devine pe zi ce trece mai aberantă și din perspectiva mass-mediei, o lume în care nu se mai regăsește respectul, onoarea, cinstea, demnitatea, umanul.

Se vorbește/dezbate cu o ușurință criminală despre viol, dragoste interzisă, copii născuți de eleve de 11,12,13,14 ani, relații amicale sau sexuale între (teoretic) profesori și elevi, iubiri pătimașe sau chiar expunerea cu mândrie a trupurilor de genul „eleva sexi/porno” după caz, profesoara „porno”, etc. Și în final concluziile sunt că: parcă violul n-a fost viol, parcă victima nici nu era victimă, parcă profesorul violator are și el dreptul să iubească, parcă elevele care nasc la vârste fragede fac un bine națiunii fiindcă populația României crește, parcă totul e ceva mai gri (ba chiar roz acolo unde nici n-ar trebui) și nu atât de negru.

La cealaltă extremă se află știrile despre olimpicii români care mai fac rating în câte un jurnal, dar asta numai pe fondul lipsei știrilor considerate „grele”(vezi mai sus). În goana după atragerea telespectatorilor, televiziunile fac, în fond, o proastă educație acestui popor. Departe de mine gândul că aceste știri nu există sau aceste fapte n-ar trebui sancționate dar, bănuiesc că tot acest spectacol mizerabil se întâmplă fiindcă rațiunea și națiunea s-au pus de acord să dormă liniștitie în timp ce monștrii se tot nasc.

Nu mă număr printre cei care cred că presei ar trebui să i se pună pumnul în gură ci doar constat că învățământul românesc este zi de zi terfelit prin supralicitarea și exacerbarea faptelor unor oameni fără ținută morală.

Cum poți să-l scuzi pe profesorul de la „Jean Monnet” care declară nevinovat că nu a știut ce vârstă are eleva (minoră) când putea foarte bine să se uite în catalog? Câtă minte îți trebuie pentru asta? Pe de altă parte ar trebui să ne gândim cum a ajuns un profesor să îndrăznească a face sex cu o elevă? Ce relații mai puteau exista după asta în cadrul orelor? Urmau să-și facă „ochi dulci” unul altuia în timp ce făceau gimnastică sau alergări? Cum urmau să se comporte față de ceilalți elevi având o astfel de relație? Sau, la fel de bine, am putea să ne întrebăm cum de eleva a consimțit la relații care în alte circumstanțe (și timpuri) ar fi fost nu numai interzise ci chiar blamate?

Și mai grav mi se pare să dai publicității declarațiile despre viol și cum anume s-a petrecut el.  Bine că împachetăm revistele cu conținut sexual explicit în plastic dar nu ne gândim să „împachetăm” și televizoarele sau internetul, unde orice elev care a învățat să citească poate face lecturi mult mai deocheate decât în Playboy.

Toate astea se întâmplă fiindcă nimeni nu-și asumă în Parlamentul României (de 23 de ani) asanarea țării. Partidul aflat la putere e foarte preocupat să-și asume legi doar din dorința de a păstra puterea și nu pentru că națiunea are nevoie de ele.

Ce-i drept puterea poate face asta fiindcă națiunea a căzut într-o letargie vecină cu moartea. N-am văzut-o de curând pe fantastica d-nă Gună (parcă pe la asociația părinților) să iasă în față și să-și dea o părere pertinentă în problemele ce vizează și părinții. N-am văzut nici vreo altă asociație care pretinde că apără drepturile omului/copilului (în general) să se sesizeze că nu astfel trebuie pusă problema. Nici profesorii nu  au îndrăznit să-și spună cuvântul  măcar prin intermediul sindicatelor de paie  sau al vreunor asociații obscure. Și probabil nici nu vom/voi vedea/auzi prea curând fiindcă de asta a avut grijă guvernul în 2010 când a tăiat atât de drastic salariile profesorilor tocmai pentru ca puținii bani pe care-i iau în mână să le accentueze teama de ziua de mâine și de pierderea serviciului. O manipulare grotescă  care a dat nesperat de bune roade.

Ana Blandiana scria cu (mulți ) ani în urmă într-o carte de eseuri intitulată „Calitatea de martor”:  Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd. Ochii noştri pot privi la dreapta, la stânga, în sus, în jos. Primesc lentile de telescop şi pot vedea în depărtare; primesc lentile de microscop şi pot privi în adânc; numai pe ei înşişi ochii noştri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui şi nu vedem bârna din ochiul nostru, dar e firesc să fie aşa. Nu-i ipocrizie, ci malformaţie. Am văzut oameni uimiţi şi revoltaţi aflând ceea ce se spunea despre ei, deşi faptele relatate erau perfect reale. Pur şi simplu nu luaseră act de ele pentru că nu erau în concordanţă cu imaginea pe care şi-o făcuseră despre ei înşişi. Unul se consideră nonconformist, altul generos, altul martir – frumoase haine ale atâtor împăraţi goi pe o plajă de nudişti unde fiecare e mândru de croiala imaginarelor sale veşminte, revoltându-se, pudic, de goliciunea celorlalţi. Nu există prejudecată mai mare decât părerea pe care o avem despre noi. ” – „Marea prejudecată”

Probabil că națiunea română are o părere fantastică despre ea dacă nici un reprezentant al ei nu reacționează atunci când CNA-ul doarme în front lăsând televiziunile să câștige bani cu sacul din expunerea indecentă și depravată a oricui se nimerește să fie prin preajmă. Și învățământul a devenit o sursă „suculentă” de astfel de știri.

Se deschide o nouă școală: Discovery.ro

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a anunțat în cadrul unei conferințe de presă că, începând cu data de 16 ianuarie 2012 canalul de televiziune Discovery va lansa programe speciale pentru elevii români. Emisiunile sunt dedicate elevilor din clasele V – XII dar și profesorilor și sunt destinate a facilita înțelegerea fenomenelor științifice. Deși utilizarea materialelor în cadrul orelor de matematică, fizică, chimie, biologie, etc, nu este obligatorie, acestea au fost realizate respectând programele școlare din România. De asemenea, materialele vor putea fi utilizate prin descărcarea lor de pe portalul special dedicat: http://scoala.discovery.ro.

În perioada 16 ianuarie – 30 martie vor fi difuzate peste 55 de episoade, urmând ca acestea să fie reluate până la finalul semestrului al II – lea. Programele vor fi dublate în limba română și nu vor avea pauze publicitare. Episoadele vor fi dedicate câte unei discipline pe zi: Luni – matematică, Marți – chimie, Miercuri – biologie, Joi – fizică, Vineri – alte științe. Ora de difuzare va fi 14.00 cu reluare a doua zi la 8.00, precum și în perioada week-end-ului.

Ministrul Daniel Funeriu a declarat: „Venim în completarea resurselor de învățare asistate de calculator (AEL, un alt proiect major al ministerului) care sunt astăzi disponibile în toate liceele din România. Este prima dată când Ministerul Educaţiei intră în parteneriat cu o reţea globală de televiziune dispusă să îşi ofere resursele pentru atingerea unui obiectiv comun: susţinerea educaţiei ştiinţifice şi utilizarea resurselor de tip nou în şcoli.”

Salutară această inițiativă a parteneriatului al ministerului cu un canal prestigios de televiziune precum „Discovery”. Rămâne de văzut, fără a deveni cârcotași, cât impact vor avea emisiunile special concepute pentru elevi asupra lor. Noua inițiativă MECTS + Discovery ar fi de dorit să aibă o soartă mai bună decât programul AEL – lăudat de d-nul Funeriu – care în multe școli a sucombat din lipsă de administratori, de suport tehnic sau probabil din alte cauze ascunse.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

 

Here’s an excerpt:

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 120,000 times in 2011. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 5 days for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

De Crăciun

Click pe felicitare pentru a asculta întreaga urare.

„Tu faci lista scurtă!”

Pe site-ul MECTS a fost publicat următorul anunț de consultare publică:

„Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului demarează o consultare publică în rândul cadrelor didactice, ce are ca obiectiv eliminarea documentelor a căror elaborare sau completare duc la supraîncărcarea muncii de zi cu zi a dascălilor.
„Tu faci lista scurtă!”, pentru că ne dorim ca fiecare dascăl să spună răspicat ce anume consideră util. Mai mult, ne interesează să ştim ce apreciază ca fiind lipsit de utilitate, din numărul total al documentelor solicitate.
În perioada 18 noiembrie 2011-15 ianuarie 2012, pe site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, www.edu.ro, se va afla un chestionar cu lista documentelor pe care, potrivit legislaţiei în vigoare, MECTS şi ARACIP le solicită cadrelor didactice. Ne dorim de la dascăli să răspundă cu onestitate şi să ne spună cât de util, sau inutil pentru activitatea zilnică, este fiecare document din cele care se regăsesc în listă.
Aşteptăm răspunsurile şi propunerile cadrelor didactice. Rezultatele consultării vor conduce la reducerea timpului consumat de dascăli pentru completarea documentelor necesare. Nu în ultimul rând, acestea vor fi sistematizate şi clasificate, din punct de vedere al gradului de standardizare sau individualizare.
Tot ce este inutil trebuie să dispară! Dar ceea ce convenim, în urma acestei consultări, ca fiind util pentru îmbunătăţirea activităţii de zi cu zi la clasă va trebui să fie interiorizat de fiecare dascăl şi tratat cu responsabilitate.
Pentru a răspunde întrebărilor din chestionar, vă rugăm să accesați următorul link.
Vă mulţumim!”

Este salutară intenția ministerului de a degreva cadrele didactice de corvoada completării unor documente școlare care s-au dovedit inutile de-a lungul multor ani dar, cred că documentele cu adevărat inutile nu figurează în totalitate în listele puse la dispoziție prin link-ul oferit. Cele care ne „mănâncă” o bună parte din timp și nervi sunt acelea care vin aproape în fiecare zi și din partea oricui are nevoie de vreo hârtie și, culmea!, au data de….ieri.

Ce să mai vorbim de reducerea consumului de hârtie pe care o „promovăm” în școli tuturor elevilor? După un an școlar toți cei care promovează cu adevărat reducerea utilizării hârtiei s-ar îngrozi dacă ar intra în școală și ar putea vedea toată cantitatea de hârtie consumată (aprox. 3/4 inutil) acolo.

Și totuși! Ministerul a făcut un pas în această direcție și acest lucru trebuie apreciat. Să participăm la această consultare publică accesând link-ul din anunț sau dând click pe imaginea chestionarului.

Idiotizarea

Una din revelațiile apărute brusc la MECTS după bacalaureatul de dezastru a fost legată problema absenteismului. Mai precis: o „pleiadă” de funcționari în frunte cu secretarii de stat și ministrul învățământului s-au luminat brusc realizând că elevii picați la Bac puteau trece dar…n-au prea văzut școala pe dinăuntru și, mai mult ca sigur, nici pe dinafară.

„Trebuie luate măsuri!” și-au zis atunci înalții funcționari. Măsuri fulger fiindcă altele nu mai aveau timp să ia. Și le-au luat. Începând cu luna septembrie inspectoratele școlare s-au pus pe numărat și monitorizat absențe: pe categorii sau la grămadă. Nu contează fiindcă important e să faci ceva nu să stai cu mâinile în sân.

După primul val de numărare de absențe, absenteismul nu dădea semne de scădere așa că inspectoratele s-au gândit că „măsurile ” n-au fost aplicate cu fermitate. De aceea, de la 1 noiembrie numărarea absențelor se face zilnic și raportarea trebuie să ajungă la inspectoratele județene până la ora 14.30. Mă gândesc că învățătorilor și diriginților li s-ar putea cere (în curând) nici să nu se mai culce ca să poată număra în timp util orice absență nou ivită. Să fie vigilenți, nimic să nu le scape!

Nicidecum nu reușesc să aflu care este logica numărării, raportării și monitorizării absențelor la nivel de țară? De când monitorizarea consecințelor înseamnă reducerea absenteismului?  Oare numărarea cu fervoare, cu ardoare, cu simț de răspundere a absențelor va reduce fenomenul ? Elevii vor lipsi mai puțin știind că se raportează orice absență? Nu se vor mai îmbolnăvii cu sutele, cum s-a întâmplat în această toamnă? Nu le vor mai da medicii scutiri? Nu-i vor mai reține părinții acasă? Nu vom mai vedea liceeni prin baruri? Nu vor mai chiuli? Aș! cum ar zice Nenea Iancu.

Am început să mă tem că „mâine” când voi ajunge la școală cineva îmi va cere să număr scaunele din clase, bucățile de cretă și chiar elevii (în fiecare zi, oră) ca să mă conving și să-i conving și pe alții că nu se vor fura, evapora, distruge, dispărea.

Îmi aduc aminte că așa a început și comunismul. În acele vremuri asta se numea idiotizare. Nu cred că acum  și-a schimbat numele.

Aglomerarea de lucruri inutile în existența noastră, lucruri pe care trebuie să le rezolvăm cu caracter de urgență, fiindcă niște șefi consideră că ele sunt indispensabile bunului mers al treburilor din învățământ, nu va duce decât la prăbușirea totală a sistemului. De ce m-ar mai preocupa pe mine să predau utilizând metode interactive, mijloace moderne sau mai știu eu tehnici practic – aplicative când urgențele mele ca profesor încep să se concretizeze în numărarea absențelor până la ultima și chiar amenințarea voalată că „dacă nu corespund…”. Nici n-am terminat cu absențele că la orizont se profilează niște inspecții din minister.

Și ce dacă?

Anul de grație 2016 pentru „Paștele cailor”

Tot străduind-se să demonstreze că nu există bani guvernul Boc (fără număr) a reinventat „Paștele cailor” și l-a introdus în calendarul guvernării. De data asta pe bune.  În acest fel  și Justiția din România (care e un fel de putere supermoartă în păpușoi) devine fără obiect și subiect în indiferent ce situație.

Subfinanțat de când se știe și după revoluție mai rău decât în comunism, învățământul a devenit, ca să rămânem în terminologie, calul de bătaie în campanii electorale și  capra râioasă după ce partidele și-au văzut sacii în car, mai mult ca sigur, condus de „doi boi frumoși”.

Imagini apocaliptice despre cum ar putea sări economia în aer dacă primesc bugetarii din învățământ și chiar din sănătate, salarii mai mari, ființează din vremea lui Năstase. În timpurile bocciene s-a ajuns doar la un șir de minciuni constituite înlănțuit. De la „din a doua zi de mandat vom da salarii, vom mări, vom aplica legea, vom face și vom drege” s-a ajuns la „e criză, bugetarii trebuie să înțeleagă, tăierile de 25 % se vor face până la…” și aici intervine tot paștele cailor (pe care nu mai are rost să-l transcriu cu ghilimele).

Mă gândesc să merg la CEDO. Și mă gândesc la această sesizare către CEDO fiindcă doar așa statul român (cine-o mai fi și ăsta?) va fi obligat să-mi dea banii pe care i-am câștigat în instanță sau ar fi trebuit să-i primesc în urma aplicării unei LEGI.

Ar mai fi o variantă: să muncim începând cu 2016. Predăm, corectăm, testăm, dăm examene, ascultăm elevii, începând cu 2016. Propun chiar ca tot învățământul să adopte o ordonanță de urgență semnată de sutele de mii de profesori prin care să se stipuleze clar: vom începe munca din 2016.

Noi am dat un mandat actualului guvern dar, în condițiile în care guvernul se dovedește parșiv, putem să îi retragem mandatul. Așa că dacă ordonanțele emise de guvern bat o lege înseamnă că și simplii cetățeni pot emite ordonanțe care bat ordonanțele guvernului. Unde-i problema?

MECTS: să fim stufoși!

 

METODOLOGIE DE EVALUARE PENTRU CLASIFICAREA UNIVERSITĂŢILOR ŞI IERARHIZAREA PROGRAMELOR DE STUDII

Ierarhizarea programelor de studii

”În aplicarea art. 193 din Legea educației naționale nr. 1/2011 și ale prevederilor hotărârii Guvernului nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clasificării universităților și ierarhizării programelor de studii, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului publică rezultatele ierarhizării programelor de studii ale universităților acreditate din sistemul național de învățământ din România. Aceste rezultate sunt valabile pentru anul universitar 2011-2012 şi sunt disponibile la adresa http://chestionar.uefiscdi.ro/docs/programe_de_studii.pdf.  Potrivit HG nr. 789/2011, ierarhizarea programelor de studii se realizează anual.”

Paragraful de mai sus a fost extras de pe site-ul care se ocupă cu…chestionare deși ar trebui să se ocupe cu alte povești și, printre ele, cu Ierarhizarea programelor de studii. La linkul din text se regăsește ierarhizarea univeristăților românești pentru anul universitar 2011 –2012.

Slalomul acesta printre link-uri și pagini, site-uri și trimiteri aparține MECTS care are o practică bună în domeniul stufoșeniei: nici pe site-ul instituției nu găsești nimic decât dacă ai nervi de oțel și, când găsești, este ori neactualizat, ori pagina e în construcție, ori constați că nu e ceea ce căutai.

Site-ul  „uefiscadi” există la adresa http://uefiscdi.gov.ro/  unde „Clasificarea universităților” are o pagină pe care există un link de unde ești dirijat către prima pagină de sus și abia apoi poți accesa, tot printr-un link, ierarhizarea.

Cum spuneam: Să fim stufoși! așa ne asigurăm că, deși suntem pe internet, nimeni nu ne găsește.

Școlile vor organiza concurs pentru ocuparea posturilor vacante

De curând MECTS a emis  o instrucțiune privind ocuparea posturilor care se vacantează în acest an școlar. Prin această instrucțiune se dă dreptul școlilor să-și organizeze concurs pentru aceste catedre vacante. Oare s-a mai întâmplat vreodată asta?

Situația  devine extrem de dificilă în condițiile în care tot mai mulți profesori renunță la post după începutul anului școlar. Se pare că statisticile sunt nu doar albastre ci de-a dreptul negre și nu seamănă deloc cu prezentările în roz ale d-nei Oana Badea care dădea asigurări peste asigurări (mai ales părinților) că toți elevii vor avea profesori bine pregătiți la clasă.

Nici înainte de aceste vacantări nu stăteam prea bine fiindcă în școli au ajuns, ce-i drept, profesori cu note mari la examenele date cu camere video dar fără experiență pedagogică. Și nu sunt puțini.

Salariile foarte mici, naveta extrem de costisitoare, stresul indus prin orice nouă măsură așa-zis reformistă, legi peste legi care se adaugă unei legi a educației asumată și nu dezbătută, cred că sunt doar vreo câteva motive dintr-o lungă listă de supermotive (cum ar zice liceeni noștri) de demisie pur și simplu.

Aștept cu nerăbdare să văd cine se va prezenta la vreun concurs organizat de vreo școală din România dacă deja se hotărâse să plece din învățământ.

• INSTRUCŢIUNE privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor care se vacantează pe parcursul anului şcolar 2011-2012 (pdf.)