Sub titlul de mai sus a apărut în data de 22 octombrie 2009 un articol în ziarul „Gândul” aparținând lui Raul Florea
„Elevii români sunt printre cei mai slabi din întreaga Uniune Europeană, în privinţa performanţelor şcolare şi a numărului de ani dedicaţi pregătirii. Gândul vă prezintă în exclusivitate raportul privind Starea Învăţământului, pe care premierul Emil Boc l-a înaintat Parlamentului”
”Elevii români, rezultatul unui sistem de învăţământ falimentar
O cincime dintre copiii români nu merg la grădiniţă, o treime dintre absolvenţii de liceu nu se mai obosesc să susţină bacalaureatul, iar un sfert dintre şcolari nu sunt capabili să rezolve nici măcar probleme elementare de matematică. Învăţământul românesc îşi menţine rezultatele mediocre, comparativ cu sistemele din state precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria, cei care ar trebui să fie beneficiarii acestuia, preferând în proporţie de 20% să nu îşi ducă studiile la bun sfârşit. Situaţia reiese din raportul privind Starea Învăţământului, elaborat de Ministerul Educaţiei şi prezentat în exclusivitate de Gândul.
Conform documentului, ce a fost înaintat Parlamentului spre dezbatere, România se află pe ultimele locuri în Europa în privinţa raportului dintre numărul de elevi şi studenţi din sistem şi numărul total al tinerilor care au vârsta necesară şcolarizării. Astfel, rata de participare la toate nivelurile de educaţie înregistrată de România este de numai 56%, faţă de media UE de 63%, mai prost decât România stând doar Bulgaria şi Cipru (55%). Culmea, în timp ce ministerul se laudă cu faptul că abandonul şcolar a scăzut, în anul 2007-2008, cu 0,1%, atingând procentul de 1,9%, pe unele paliere, cum ar fi învăţământul profesional, acesta a ajuns la un nivel record pentru ultimele două decenii: 8,5%. Cauzele sunt: starea materială precară a părinţilor, lipsa de atracţie a meseriilor pentru şcolari precum şi nehotărârea elevilor de a urma un anumit drum în viaţă, mulţi schimbându-şi din mers opţiunile şcolare.
Cifrele vorbesc de la sine dacă ţinem cont de faptul că, în România, elevii sunt pregătiţi în medie 14 ani, speranţa de viaţă şcolară în Polonia, Slovenia şi Estonia fiind de 18 ani. Chiar şi cei care ajung să finalizeze liceul nu par motivaţi să obţină diploma de bacalaureat. Dovadă stă faptul că, deşi MECI raportează că 89% dintre cei care s-au înscris la bac au promovat examenul maturităţii, dacă iei în considerare doar elevii care au terminat clasa a XII-a în anul în care au susţinut bacalaureatul, procentul e de doar 63%.
Un sfert dintre elevi sunt submediocri la matematică şi ştiinţe
În timp ce rezultatele obţinute de către elevi la tezele cu subiect unic creează o imagine idilică asupra performanţelor acestora, evaluarea naţională organizată de minister în anul 2007 scoate în evidenţă decalajul dintre notarea la clasă şi competenţele şcolarilor. Dacă, la tezele unice, peste 90% dintre elevii de clasa a VIII-a au obţinut notă de trecere la matematică, la istorie şi la geografie, iar 72% au avut medii mai mari de cinci la limba română, evaluarea MECI arată că un sfert dintre elevi nu sunt în stare să rezolve corect nici măcar o pătrime dintre sarcinile primite, aceeaşi proporţie obţinând calificativul nesatisfăcător în privinţa ştiinţelor naturii. Dacă mai amintim şi faptul că scorurile elevilor la citire situează România pe locul 47 din 57 în cadrul testărilor internaţionale, tabloul este complet.
Practic, şcolarii români îi întrec la citire pe cei din Muntenegru şi Azerbaidjan, dar sunt în urma celor sârbi şi bulgari. În privinţa evaluărilor OECD- PISA (ce monitorizează rezultatele educaţionale la lectură, matematică şi ştiinţe), România se situează pe locul 34 din 43, la toate domeniile testate. Îngrijorător este şi faptul că pentru prima dată în ultimii 20 de ani s-a înregistrat o reducere a ratei brute de cuprindere a absolvenţilor de liceu în facultăţi. Cu alte cuvinte, dacă în anul 2006, 68% dintre tinerii care au obţinut diploma de bac se înscriau la facultate, în anul 2007, ponderea a scăzut la 62%. Coincidenţă sau nu, cam acelaşi procentaj se înregistrează şi în cazul studenţilor care reuşesc să termine facultatea. Mai exact, doar 65% dintre cei care încep o facultate reuşesc să obţină şi diploma de licenţă.
Unu din patru absolvenţi de facultate e şomer
Mai rămâne să ne întrebăm cine sunt dascălii care îi pregătesc pe elevii români. Raportul face lumină şi în acest sens. În condiţiile în care populaţia şcolară este în scădere, reducându-se, în ultimii opt ani, cu 216000 de persoane, raportul elev pe cadru didactic din şcolile româneşti continuă să fie unul dintre cele mai ridicate, la nivel european. În timp ce în România, un dascăl pregăteşte în medie 15,7 elevi, în Bulgaria raportul este de 11,7, în Ungaria de 12,3, iar în Cehia de 11,9. Pe lângă criza de cadre didactice, problema este şi pregătirea acestora. Căci, în învăţământul profesional şi în cel preşcolar din mediul rural, ponderea personalului didactic necalificat atinge 10%. Organizarea claselor lasă de asemenea de dorit, 12,5% dintre profesori având normă parţială, procent de trei ori mai mare decât cel înregistrat în Bulgaria. Normă întreagă au mai ales profesorii din învăţământul primar (93%), în timp ce la gimnaziu doar 71% sunt în respectiva situaţie.
Nivelul scăzut al şcolarizării se reflectă şi în rezultatele de pe piaţa muncii. Doar 23% dintre tineri îşi găsesc loc de muncă, cel mai bine descurcându-se absolvenţii de studii superioare (58%) şi cei care au urmat şcoli profesionale (57%), la polul opus aflându-se cei care au făcut doar liceul (21%) şi cei care au doar 8 clase (14%). La fel stau lucrurile şi în cazul şomerilor, unul din patru tineri care a terminat facultatea primind ajutor din partea statului. Comparând însă cu media europeană, (18%), România nu stă chiar foarte prost la acest capitol, cea mai dramatică situaţie înregistrându-se în Spania, unde o treime dintre tineri sunt şomeri.”
Notă: sublinierile îmi aparțin
Completat sub: Educatia, Invatamant, criza, elevi, politica, profesori, părinți, Școala | Lasă un comentariu »
Oricând se poate întâmpla o tragedie. Poți să fii un om foarte responsabil și, în același timp, să constați că o clipă de absență (uneori necesară) sau de neatenție (uneori inevitabilă) fiindcă oameni suntem, nu?, se termină prost. 
În urmă cu vreo 10 -11 ani am plecat într-o tabără în nordul țării. Cu 20 de elevi de toate vârstele: de la primar la liceal. Tabăra aceea a fost groaznică. Era imensă. 1000 de locuri din care erau ocupate vreo 8-900. Condițiile erau pe 3/4 inacceptabile dar nu ne întreba sau asculta nimeni: la bucătărie se gătea cu „spor”, multă apă, ceapă și sos și mâncau toți cei care doreau; salamul era omniprezent; camerele aveau toalete și băi dar starea acestora era jalnică; tabăra nu avea garduri și chiar prin spatele ei trecea un râu și nu mic; paznicii habar nu aveau de ce stăteau acolo; administratorul și directorul împreună cu alți cunoscuți trăgeau niște chefuri (citește beții) monstruoase. (De curând am aflat, dintr-un reportaj, că tabăra a fost închisă de câțiva ani din cauza unei toxiinfecții alimentare).
La vreo două zile după asta, într-o seară (pe la 21.30), stăteam în curtea taberei unde era un fel de scenă și bănci pentru public. Se difuza muzică și noi, eu și copiii, stăteam și ascultam. La un moment dat a trebuit să urc în camera de la etajul II unde eram cazată pentru a merge la toaletă. Am plecat spunând copiilor că voi reveni imediat. Am urcat în cameră (probabil totul a durat 2 minute) și n-am apucat să intru în baie fiindcă am auzit pe hol niște urlete groaznice și vociferări. Am ieșit imediat și nici nu știam unde să mă îndrept. În cele din urmă găsesc ușa deschisă a unei camere, intru, și-l văd pe unul dintre elevii mei (clasa a X – a) cu mâinile pe față și cu sângele care-i șiroia printre degete. Șocul a fost atât de mare încât, preț de câteva secunde, am împietrit. M-am dezmeticit însă imediat și am încercat să văd unde și cât de gravă era rana. Avea buza de sus spartă dar alte răni, aparent, nu avea. Un altul care încercase să-l apere primise un pumn zdravăn în coaste. 
de liceu, când au auzit asta, s-au înfuriiat și au încercat să-l ia la bătaie. Cred că doar din respect pentru mine n-au făcut – o.
Interviul de azi, 20 august 2009, din „Jurnalul Național”, cu fostul ministru al învățământului, Andrei Marga, aduce în atenție câteva puncte de vedere intersante referitoare la …nesfârșita reformă a învățământului românesc.
"Toate programele în vigoare conţin seturile de competenţe generale şi specifice care urmează să fie dezvoltate pe parcursul ciclului respectiv sau al anului şcolar, după caz. 
"Pentru că oamenii aşteaptă ca Poliţia să se upgradeze, ca poliţia să vină în întâmpinarea nevoilor lor. Practic, eliminăm barierele în comunicare". Aşa a explicat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Cristian Ciocan, crearea canalului pe Youtube. 
