„Varza” de la MECI devine „nesimțită” și ”„haotică”

Site-ul ziarului Cotidianul .Click pe imagine pentru a citi articolul complet. La nici o săptămână după ce a anunțat că „se revizuiește…”  și noi am constatat că nu s-a schimbat aproape nimic în categoria „programe școlare”,  d-na ministru Ecaterina Andronescu sau poate ar fi bine să zicem Abramburescu, povestește cu calm și  încredere (!), fără urmă de jenă că: „Pe mine nici nu m-au anunţat că il vor pune în dezbatere publică. Am fost surprinsă pentru că de reviziurea programelor se va ocupa Institutul de Şiinţe ale Educaţiei, care va prelua tot ce ţine de curriculum, politici de evaluare şi manuale de la CNCEIP”.

Era vorba de…marele proiect de revizuire a programelor scolare. Informația a apărut într-un articol din ziarul Cotidianul. Așa că nu mai accesați link-ul de la MECI. E nul. Asta ne poate da, încă o dată, dacă mai era nevoie, o idee depsre modul cum se realizează programele, proiectele, subiectele la ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Nimeni nu știe ce fac ceilalți, nimeni nu controlează nimic, nimeni nu face cu adevărat ceva. Totul se copiază. Până și dezbaterile.

Oare cine a pus în dezbatere programele pe care am reușit să le văd vreo 5 minute într-o zi și care erau aproape identice cu cele vechi cu mici excepții ? A funcționat perfect principiul „copy/paste”. CNCEÎP are un site din care nimeni nu înțelege nimic și de unde nu poți afla o informație corectă, utilă și sigură. Scriam asta într-un post din luna mai.

Concluzia e una singură: D-na ministru habar nu avea că CNCEÎP „face” și „desface” programe școlare. Probabil că le vom primi prin luna decembrie cu aplicabilitate din septembrie următor dacă…nu cumva cineva se răzgândește.

Site MECI pentru proiectul de programeSite-ul MECI arată clar că „nu ai dreptul de a vizualiza acest articol. Status: refuzat”în 30 iunie 2009, dimineața.

Varza de la Ministerul Educatiei, Cercetării și Inovării

 j0282989

De când s-a anunțat, cu surle și trâmbițe, marea dezbatere asupra programelor școlare revizuite mă chinui să găsesc proiectul propus pe site-ul ministerului. Acesta (ministerul sau administratorul site-ului) nu s-a obosit să dea o adresă corectă la care poate fi găsit dar, mai ales, l-a încărcat aiurea: la o pagină care nu are de-a face cu proiecte de programe.

În mod normal un astfel de proiect ar trebui să aibă o pagină aparte la capitolul „Curriculum” sau cel puțin să aiba un link de pe prima pagină a site-ului MECI.

Urmarea a fost, cred, că foarte puțini au găsit acest proiect și dezbaterea s-a făcut….praf. Cum se dorea de fapt. Nimeni din minister nu are interesul să existe o dezbatere adevărată în legatură cu programele școalare pentru că s-ar vedea că nimeni n-a lucrat cu adevărat la ele.

Dar să nu mai lungesc vorba. Proiectul poate fi găsit pe site-ul MECI (nu la http://www.curriculum.edu.ro/) și anume:

Prima pagină/ Invățământ liceal/programe școlare, cu titlul:

PROIECT – Programele şcolare modificate pentru clasele I-VIII, precum şi cele privind programele şcolare revizuite pentru unele discipline de liceu, pentru anul şcolar 2009-2010. Proiect supus dezbaterii publice în perioada 16.06.2009-16.07.2009

Adresa corectă este: http://www.edu.ro/index.php/articles/12186

Ce legătură poate avea un proiect de programe școlare cu pagina: „programe școlare pentru liceu”? Poate aflăm de la MECI după ce programele vor fi aprobate în unanimitate și cei din minister vor fi felicitați pentru cât de bine au lucrat.

Să tăiem dar...să nu se schimbe nimic. Lansez cu această ocazie o adevărată dezbatere. Fiecare cadru didactic este invitat să-și spună părerea (la comentarii) asupra programei disciplinei pe care o predă: Este ea revizuită și modificată sau programa „nouă” a fost realizată pe binecunoscutul de acum „principiu” copy/paste?

Telefonul verde al BAC – ului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a deschis pentru prima sesiune a bacalaureatului o linie verde destinată sesizărilor şi problemelor legate de desfăşurarea acestui examen.

  • Numărul de telefon la care toţi cei interesaţi pot apela este :
  • 0800.80.11.00. 
  • Apelurile sunt gratuite în reţeaua de telefonie fixă.

Linia verde este disponibilă zilnic, între orele 9.00 – 20.00, pe toată durata
examenului naţional de bacalaureat  (22 iunie – 9 iulie).

Etichete Technorati: ,,

C.N.C.E.Î.P. sau greșeala pleacă de la …Centru

fragment din prefața la „Evaluarea curentă și examenele - ghid de evaluare pentru profesori”

De unde credeți că provine fragmentul de mai sus? Nu, nu e vreo literatură de ficțiune și nici amintiri din vremurile comuniste. Este doar Prefața la „Evaluarea curentă și examenele – ghid de evaluare pentru profesori” publicat în 2001 sub coordonarea d-nului Adrian Stoica. Parcă ne amintește de recentele gafe și greșeli ale comitetelor și comițiilor sau …filtrelor de la CNCEÎP. Ghidul de mai sus se află pe site-ul C.N.C.E.I.P adică Centrul Național  pentru Curriculum  și Evaluare în Învățământul Preuniversitar.

Numai înșirarea numelui ne duce cu gândul la cât ar trebui să muncească acest Centru. În fapt, după lecturarea  site-ului care ar trebui să ne clarifice orice problemă apărută  în direcția curriculumului, evaluării sau examenelor ne alegem cu dureri de cap și cu o confuzie totală. Citez:

Click pe imagine pentru a ajunge pe site-ul CNCEÎP „Scopul CNCEIP este îndeplinirea următoarelor activităţi:

a. proiectarea, dezvoltarea, aplicarea şi revizuirea curriculumului naţional;

b. coordonarea şi organizarea sistemului de examene şi evaluări naţionale;

c. coordonarea evaluării manualelor şcolare;

d. selectarea, pregătirea, stimularea şi valorificarea potenţialului tinerilor capabili de performanţă;”

Înțelege fiecare ce vrea din „scopul este îndeplinirea următoarelor activități”.

Eu, de exemplu, nu doar îmi imaginam ci chiar aveam convingerea că scopul unui astfel de centru ar fi, de exemplu, atingerea unor standarde de performanță prin activitățile propuse. Sigur că pentru asta ar trebui să existe un document foarte bine elaborat (anterior) referitor la cei ce intră și ies din sistem – elevi – și analize pertinente (cel puțin anuale) pentru a observa progresul, stagnarea sau regresul în urma „activităților” pe care le desfășoară ….Centrul.

Un exemplu:  la ce ne folosește proiectarea, dezvoltarea, aplicarea și revizuirea curriculumului național dacă nu avem niște standarde de atins? Răspunsul ar fi : la experimente pe elevi, învățători sau profesori. La orice disciplină ai căuta nu găsești informații cu adevărat actuale sau relevante. Găsești în schimb o mulțime de ordine și anexe la ordine cu titluri de jumătate de pagină care mai de care mai hilare pentru că nu există o clasificare pe care să o poți descifra cu ușurință.

...după ce ai parcurs vreo câteva pagini ale site-ului CNCEÎP. Dacă ne adâncim în lectura site-ului descoperim o adevărată carte de literatură științifico – fantastică: ni se povestesc principiile după care se conduce CNCEIP-ul, ni se afișează ce face fiecare direcție (din cele 3) și serviciu sau ni se comunică, în fond, că nimeni nu stă degeaba ci: asigură, elaborează, coordonează, proiectează, etc. sau bla, bla  e la fel de bine. Organigrama nu e disponibilă, din păcate, probabil pentru că: ori nu e actualizată, ori se lucrează momentan la ea, ori nu sunt informații. Tot așa se întâmplă și pe alte, multe, pagini ale CNCEIP.

Dar ajungem la capitolul: „Activități” unde găsim în primul rând  vreo 3 apeluri pentru „exprimarea interesului de includere în grupurile….”și nu e cazul să mai citez fiindcă e un fel de apă de ploaie. Apoi fiecare direcție publică câte ceva ( nu mult  și nu tot) ca să arate că nu stă degeaba: metodologii, liste, nomenclatoare (multe depășite deja). Foarte interesant că la Direcția Evaluare și Examinare lista este …vidă, ca să zic așa. Pagina albă este în curs de actualizare. Adică tocmai acolo unde te-ai fi așteptat să găsești informații consistente. Nici la olimpiade și concursuri nu am avut mai mult noroc: pagina stă  orbitor de albă singura informație fiind: „Informații în curs de actualizare”. Nu se știe de când până când se actualizează.

La capitolul „Curriculum” am găsit, din nou, acte normative emise de…MECT pentru 2009 iar la cursuri de formare le găsim pe cele realizate de SNEE în 2006.

Capitolul „Publicații”. Prima pagină nu se poate lăuda decât cu cele apărute din 1998 până în 2001 și cuprinde tot felul de ghiduri de testare, bacalaureat diverse evaluări  din care foarte multe (toate?), evident,  nu mai sunt de actualitate.

La ghiduri de evaluare pe discipline ar trebui să existe ghiduri publicate pentru orice disciplină pentru ca orice profesor, învățător sau vreun alt cadru didactic să poată accede ușor la ele în orice moment. Ce găsim în schimb?  Vreo 3 capitole la logică și … si un ghid la religie.

Nici nu are rost să mai continui întrucât oricine poate accesa site-ul CNCEIP pentru a se convinge singur.

Prezentarea bombastică a CNCEÎP

Dacă ești tânăr absolvent de facultate, profesor, și vrei să te documentezi în legătură cu disciplina pe care o predai plecând de la curriculum, la evaluare, la examenele naționale, la manuale  sau orice altceva, nu aici vei găsi ceea ce cauți. Paginile albe, incomplete, cu materiale depășite sau cu acte emise de MECT (?) nu au darul să te încurajeze în vreun fel și …renunți.

La CNCEIP, dacă e să luăm înconsiderare declarațiile de avere și interese pentru că organigrama nu este accesibilă, lucrează vreo 58 de persoane din totalul de 100, adică posturi disponibile. Cum lucrează ? Puțin și prost dacă e să ne luăm după recentele gafe de la TSU dar și după site-ul instituției care ar trebui să fie un model de organizare, eficiență și disponibilitate.  (Dacă citim cu atenție există: 1 director general, 3 directori de direcții și 8 șefi de servicii cel puțin. Deci vreo 12 oameni sunt șefi de/la ceva. La toți acești șefi se adaugă consiliul de conducere și comisiile de experți. Întrucât organigrama nu este la vedere îmi imaginez că mai sunt încă vreo 10 – 12 șefi mai mici. Deci, în total, vreo 24 din 58.)

Orice cadru didactic, elev, părinte  sau chiar o simplă persoană  interesată de învățământul românesc ar trebui, în teorie, să acceseze site-ul,  să găsească cu ușurință ceea ce caută, să citescă informația sau documentul de care are nevoie, eventual să-l și printeze sau să-l copieze în cât mai scurt timp. Că nu este așa am constatat eu, personal, accesând pe rând toate paginile site-ului și nedescoperind nimic relevant, nimic cu adevărat interesant, nimic care să mă…lumineze în vreo direcție.

De exemplu: aș fi dorit să aflu cum se elaborează subiectele la TSU. Cine le propune, cine le alege, cine le redactează, cum le redactează, de ce se ține cont în realizarea lor. etc? Sau aș mai fi dorit să găsesc o analiză, la concret, a rezultatelor de anul trecut la TSU. Au fost acele teze cu adevărat niște testări naționale, au dat ele măsura reală a potențialului elevilor? Sunt de viitor?

Tot așa după cum m-aș fi așteptat să găsesc și modalitățile de selecție a tinerilor capabili, după cum își propune CNCEIP. Și să aflu cum „pregătește, stimulează şi valorifică potenţialul acestor tineri capabili de performanţă”,  CNCEIP? Și multe altele care sunt de …negăsit.

Deși ar fi trebuit să încep cu Regulamentul de funcționare al CNCEÎP l-am lăsat special la sfârșit. Regulamentul are, la cuprins, tot ceea ce vedeți mai jos. Adică: atribuții,  structură și conducere după care aflăm ce fac directorii direcțiilor și șefii serviciilor, de ce răspunde fiecare direcție în parte și că există comisii de experți etc.

Nici un capitol al acestui Regulament nu este dedicat modului în care ar trebui să răspundă vreun  director, șef, serviciu sau direcție  dacă se fac greșeli. Cum spuneam mai sus: experimentăm, mai ales pe elevi.

Dacă lucrurile se întâmplă să meargă bine direcțiile, serviciile și șefii ies în față asumându-și succesul; dacă lucrurile ies prost și gafele se țin lanț nimeni (mai mereu) nu e vinovat și nimeni nu poate fi tras la răspundere. Răspunderea  este o noțiune care lipsește total din vederile CNCEÎP.

Cuprinsul Regulamentului CNCEÎP

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oricine dorește să se convingă de ineficiența CNCEIP  poate să acceseze site-ul și să înceapă lectura. Dacă vreți un experiment adevărat ( un fel de reality show) încercați să vă imaginați că ați terminat facultatea de…(orice disciplină e bună la acest experiment) și căutați ceva pe site. Un ghid de evaluare, vreun ordin de ministru, vreo anexă kilometrică în formulare, etc. Veți pierde timp dar nu veți găsi (câștiga) nimic. 

Parlament și (de) flori de cuc

Băsescu și studentii Să mă scuze d-nul Președinte Traian Băsescu, dar eu am înțeles (și cred că mult mai bine decât Domnia – sa) că într-o democrație ideea este următoarea: fiindcă nu putem să guvernăm toți, guvernăm prin reprezentanți. De aceea mergem la vot la un anumit număr de ani, stabilit prin constituție și legi și alegem pe cei care-și fac propagandă pe toate …(gardurile)  panourile.

Rezultatul votului nu este neapărat unul bun, real  și  corect atâta vreme cât cetățenii țării (noastre) au fost și sunt manipulați cu nerușinare, cum s-a demonstrat de foarte multe ori. Sau că, cetățenilor, total neinformați, nu li s-a explicat mai deloc ce pot face ei cu „forța” votului personal. Oricum n-au avut când și unde să încerce acestă forță.

În urma votului așa de prost organizat, de vreo 20 de ani încoace, din urnele adânci și întunecoase au ieșit cam aceeași oameni (citește parlamentari și guvernanți). Care, culmea!, în loc să demonstreze responsabilitate maximă în funcțiile pentru care au candidat și  pe care le-au obținut au demonstrat exact contrariul. Adică o perversă iresponsabilitate.  Așa se face că nu s-a reformat  mai nimic sau mai deloc pe domeniul bugetar: adică justiția, învățământul și sănătatea. Nu s-au reformat decât salariile și conturile celor care au stat/dormit prin parlament, guvern și agenții. „Reforma” acolo  a mers, bineînțeles, doar în sus și …solid. Și să fim înțeleși: aceia nu erau nici profesori, nici medici, nici magistrați, nici judecători. Erau orice altceva. Eu i-aș încadra în categoriiile: „timpul trece, leafa merge”, „fără ocupație”, „ajutori de băgători în seamă” sau, cum spunea cineva zilele trecute, „cei care pun virgule”.

Să punem virgula acesta. Ea poate fi foarte importantă. Ce aflăm azi de la congresul studenților? Președintele își dă cu presupusul și  acuză (cam voalat ca să nu-și piardă voturile)  nici mai mult nici mai puțin, pe toți cetățenii (din învățământ, sănătate și justiție), că nu s-au înfăptuit (asemeni cincinalelor) reformele de mai sus. De ce ? Simplu. Fiind în Parlament foarte mulți profesori, medici și juriști, avocați, magistrați, (aceștia ) s-au opus din răsputeri reformelor.

Uite-așa învățământul și sănătatea și-au tăiat singure craca de sub picioare acceptând bucuroase  să meargă înainte cu salarii de mizerie, instituții anacronice și o bază materială atât de proastă că ne-a întrecut până și Albania, în timp ce justiția și-a tras doar salarii grase abordând peste tot stindardul viciilor de procedură pentru infractori și mafioți și condamnând cu ușurință legală orice hoț mărunt pentru a deveni cu adevărat pilduitoare.

Concluzia ar fi una singură. Să nu mai votăm deloc și să mergem pe rând ( fie și câte o zi) la Parlament și la guvern fiindcă doar așa vom pune pe roate România și sistemele ei. Altfel, gândesc că și în următorii 4 ani, deși avem parlament și guvern, ele vor sta degeaba (sau de flori de cuc), iar noi vom fi vinovați de neînfăptuirea reformelor.

Poate ar fi bine ca Traian Băsescu să nu uite că nu toți românii l-au ales. Nici măcar jumătate din toți ci doar 51% din cei ce au mers la votul acela amărât. Adică foarte puțini.

Partida de box la nivel înalt.

S-ar părea că, în viitoarea vară „fierbinte”, vom avea parte și de „lupte” (meci?) între proiectele de legi ale învățământului redactate de Președinție, pe de o parte, și MECI, pe de altă parte. Sau între fostul ministru al învățământului, Mircea Miclea și actualul ministru al învățământului, Ecaterina Andronescu. Exact ce ne lipsea!  O bătălie de orgolii!

semnul_exclamarii_f10735N.B. A nu se înțelege că proiectul de lege a învățământului  aflat pe site-ul Președinției nu este, în mare măsură, unul bun. La ce ne folosește însă dacă stă acolo de ceva luni de zile și acum a declanșat deja ( în loc de dezbateri) orgolii ascunse?

 

ARACIS vrea dar…nu poate

 Site-ul ARACIS

În urmă cu vreo câteva zile ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a aflat că, deși ARACIS ar trebui (în teorie) să verifice tot ce mișcă în învățământul superior din România, în realitate  lucrurile nu stau deloc așa. Pentru că…Universitatea Spiru Haret a refuzat să fie evaluată de ARACIS.  Adică se poate să refuzi. Deci, structura numită ARACIS va trebui să-și pună „pofta-n cui” pentru că Universitatea Spiru Haret e prea mare și prea sus ca să fie evaluată. Pe acest principiu încep să cred că și școlile generale sau liceele din România pot face același lucru cu ARACIP. Sau nu?

Ce măsură s-au luat? S-a luat măsura ….atenționării. „Ministerul Educaţiei va atenţiona candidaţii la examenele de admitere în legătură cu situaţia acestei universităţi şi că ar putea scoate sigla Ministerului de pe toate diplomele eliberate în prezent de instituţiile de învăţământ superior”, a declarat d-na ministru. Cred că cei de la Spiru Haret tremură deja. Așa măsură drastică nici nu s-a mai văzut!

Nici d-nul Mircea Miclea, coordonatorul grupului de lucru pentru legea învăţământului, nu s-a lăsat mai prejos și a anunțat că: „dacă o instituţie de învăţământ superior refuză o evaluare din partea ARACIS sau a unei agenţii delegate de către Ministerul Educaţiei, intră în desfiinţare”. Deci, ne putem aștepta să vedem în toamna anului  universitar 2009 – 2010 cum dispare această universitate? Eu cred că nu, de moment ce se tot pregătește să primească noi studenți. Sunt pline ziarele și revistele cu reclamele acestei universități care afișează la vedere pe site-ul său următoarele informații:

Instituţie de învăţământ superior acreditată, liberă, deschisă, autonomă din punct de vedere academic şi economico-financiar, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.

În condițiile în care Universitatea Spiru Haret și-a tot lungit distanțele dintre profesori și studenți (prin așa-zisul învățământ la distanță care la noi, în România, nu are nici o regulă)  a ajuns și la niște aberații. De exemplu: există studenți care studiază, nici mai mult nici mai puțin, decât…. muzica la distanță. Pentru mulți asta poate părea un fapt normal. Pentru cei care au studiat muzica, pentru profesori, pentru muzicienii adevărați care stiu ce înseamnă  asta, muzica la distanță e chiar  o aberație. Și rezultatele se văd. Studenți care nu știu să solfegieze, nu cunosc noțiuni muzicale elementare sau nu știu să cânte la un instrument. Cândva nu te puteai gândi să studiezi muzica la liceu sau facultate dacă nu făceai asta din clasa I. 

Și, de fapt, nici una din formele de învățământ la distanță de la Spiru Haret (ce credeți?) nu e acreditată.  Ați citit bine: NU E.  …iar universitatea…„s-a dus către învăţământul la distanţă sau cu frecvenţă redusă nelimitat” ne spunea D-na ministru. „Frecvența redusă nelimitat” să însemne, probabil, că poți să-ți iei o diplomă fără să vezi facultatea sau profesorii? Plătești o taxă iei diploma și…gata!

Deci, se poate. Așa că am ajuns la o singură concluzie: ARACIS și ARACIP există. Și ce dacă? Ele pot să evalueze instituțiile de învățământ dacă li se permite. Oricum evaluările se fac prin …hârtii. Simplu și eficient. Primești hârtiile le completezi cu datele cerute și le expediezi la ARACIP/S. Sau faci un dosar gros din care ARACIP/S extrage ce are nevoie. Și, probabil, dacă sunt greșeli, omisiuni, falsuri sau mai știu eu ce nimeni nu observă fiindcă nu are termen de comparație și, de multe  ori, nici nu știe unde se află școala, liceul sau Universitatea. Evaluarea la fața locului nu prea se poate …realiza. Pentru asta ar trebui fonduri, adică bani: mulți bani. Și oameni care să circule… pe teren.

Site-ul Universității Spiru Haret. Primele informații: Universitate acreditată și parte a sistemului național de învățământ. Așa ne-am ales cu o …Universitate a cătunelor.  “Cred că a fost o exagerare mare atunci când s-a multiplicat această Universitate în toate cătunele din România, fără să existe în spate asigurarea unor cadre didactice formate pentru învăţământul superior şi a unei infrastructuri care să fie dedicată învăţământului superior”, a mai declarat d-na ministru, Ecaterina Andronescu.

Ce mai face președintele din când în când?

Răspuns: Președintele (Traian Băsescu) a criticat nivelul slab de pregătire al multor profesori la un post de radio.

Ce mai face Președintele? Răspuns la răspuns sau la criticile președintelui:

Aveți mare dreptate, Domnule Presedinte! Dar… să începem cu criticile de la vârf. 75% dintre politicienii români  nu au ce căuta pe scena politică și, cu toate acestea, conduc o țară! (cu indulgență 75%) Avem și un partid (care este) condus, în realitate, de un analfabet și, cu toate acestea (repet), n-am văzut pe cineva să se plângă. Ba mai mult, îl ascultă toată lumea (pe „care este”).

Și ca totul să fie bine ( „și tot românul să prospere”), anul acesta, toți elevii absolvenți a opt clase, indiferent de medie, sau de notele luate în teză (1,2,3,4) vor intra la liceu. Dumneavoastră cum comentati asta? Și nu prea înțeleg: cu ce sunt de vină profesorii dacă nici un guvern nu a vrut să ia deciziile care se impuneau în învățământ? Adică o REFORMA. Orice partid, de orice culoare și din orice guvernare și-a zis: Las’că merge și așa! Și a mers. Acum de ce va plângeti? Mai bine zis: de ce criticați?

Primii incompetenți se află în înaltele scaune din aproape toate ministerele. Ei sunt cei mai bine plătiți incompetenți (probabil din fostul bloc comunist). Apropo de nivel slab de pregătire.

La lefurile pe care guvernările trecute și prezente (probabil și viitoare) au hotărât să le plătească profesorilor (ca să supraviețuiască) ar trebui ca țara (cu președintele ei) să fie mulțumită că încă se mai face (mai există) învațământ. Fiindcă, în timp ce salariații agențiilor de …orice erau plătiți cu sute de milioane de la buget (săracii!), profesorii făceau… muncă patriotică (la școală) îmbrăcându-se de la second hand. Dădeau tării olimpici (cei cu care s-au lăudat toți) si n-aveau timp si bani sa-și ridice vile cu "n" etaje. Făceau naveta și nu primeau nici măcar salariu fiindcă primăria din …Cucuieti nu avea bani. Când își cereau drepturile li se spunea că: „economia sare în aer”, ”nu sunt bani”, ”efortul bugetar ar fi prea mare”, sau o multime de alte tâmpenii. Toți știam că nu e adevărat. In timp ce pentru unii se aplicau legi abrogate (pentru bani, bineînțeles)pentru profesori nu se aplicau legile votate. E valabil și azi. Tichetele de masă sau cadou ajungeau numai la cei care le …"meritau": parlamentari, bugetari de lux, oameni cu salarii de zeci de milioane, și din când în când și pe la muncitori, etc. La cele câteva milioane pe care le aveau profesorii salariu nici măcar tichetele de masă nu se …potriveau. Poate că, dacă ar fi avut bani, și-ar fi „ridicat” nivelul de pregătire și n-ar mai fi folosit banii de salariu de mizerie ca să mănânce, să se îmbrace, să-și crească copiii, să-și ajute părinții pensionari – muritori de foame – să plătească la timp taxele (acelea care intrau în buzunarele agențiilor), și aș putea continua mult.

Doar faptul ca v-ati asumat greșeala de a fi votat o lege (aproape reparatorie) nu înseamnă nimic. Nu a tresărit nimeni la această asumare. Nu a încălzit pe nimeni. Din contra: pentru profesori a fost o palmă în plus. Așa că nu înțeleg criticile dumneavoastră și cred că nimeni din țara asta nu le mai înțelege. Poate că ar fi timpul să deveniți președintele de care are nevoie țara și să lasati deoparte personajul "președinte jucator". Aș vrea să pot încheia „cu stimă”. Din pacate nu pot.

PS. Și a mai trecut un an în care profesorii au fost umiliți, batjocoriți, li s-a spus că trebuie să trăiască tot cu acele salarii de mizerie (fiindcă țara nu are bani), li s-a pus pe masă CRIZA, li s-a cerut să facă în continuare sacrificii promițându-li-se „raiul” când și-o reveni țara. Probabil în ultimul an de guvernare (pesedisto-pedelistă) ca să nu se piardă voturile acestei categorii sociale (prioritate națională). Cum spuneam într-un alt post: vina e a noastră, puterea e a lor!

Cine e Monica Tatoiu?

Cine e Monica Tatoiu? Răspuns posibil: aproape nimeni sau doar o femeie de afaceri care a ajuns să creadă că, dacă știe să facă bani, știe să facă de toate. Meteahnă veche bazată pe: banul poate orice! Poate ar fi bine ca, înainte de a vorbi pe la toate (diverse) televiziunile, să ne facă un CV complet care să includă educația fiului și relatiile pe care le are în mariaj, relațiile de serviciu și premiile pe care le-a primit, cum arată casa în care locuiește, dacă o plac colegii și dacă are multi prieteni profesori, etc. Ca să știm pe cine ascultăm.

Deși ne spune permanent că a plecat din învățământ de mult (probabil din cauza faptului că nu-i ajungeau banii, sau nu – i  plăceau elevii, sau catedra sau… mai știu eu ce! ) continuă să-și dea cu părerea despre un domeniu în care, probabil, nu mai are (sau nici nu a avut) competențe.  Faptul că a fost profesor de matematică nu certifică și aptitudinile pedagogice. Eu aș înțelege să dea cineva sfaturi în acest domeniu, fără să bălăcărească corpul profesoral și să-l facă mai pe față mai „pe dos” cam idiot că nu înțelege că nu sunt bani, cu condiția să fie el exemplu, sau model, sau ceva. Eu nu văd …decât o femeie care face bani și pentru noi, profesorii, D-na Tatoiu  e … mai NIMIC.

De ce nu sunt bani? Asta e altceva dar, tot dumneaei, ne spunea (doct) că avem o clasă politică (vădit iresponsabilă) care a vândut tot (adică țara) iar noi, intelectualii, trebuie să înțelegem că nu sunt bani. Dar, dacă nu sunt bani, de ce  nu ne spune Domnia – sa cum să depășim criza atunci când devenim șomeri sau când încasăm salarii diminuate, „luptându-ne” cu părinții, cu MECI, cu prim – ministrul, cu …d-na Tatoiu? În acest moment Monica Tatoiu îmi apare ca  un fel de bomboană pe colivă sau cireașă pe tort și retragerea dumneaei în domeniile în care are cu adevărat competențe ar fi foarte apreciată. Probabil nu numai de profesori. Altfel și eu  aș putea s-o consider „teroristă” fiindcă vorbește cam iresponsabil.

Acest post a fost scris după ce Monica Tatoiu a „vizitat” în fel și fel de …ceva ( în nici un caz calități) studiourile unor televiziuni, dându-și cu părerea (prost) despre învățământ, educație, profesori, clasa politică, adică orice i-a venit la gură. Fără jenă și fără să – și amintească de ce nu mai e profesor. Sau poate și-a amintit cum era să fii profesor și a început prin a da lecții de la…înălțimile amețitoare (?) la care a ajuns. Dacă așa profesor a fost D-na Tatoiu nu mă mir că învățământul a avut de suferit. Mult.

Vina e a noastră, puterea e a lor

Boc-ul cel de toate zilele de...criză. Ce zice, cu un fel de indignare mascată sub masca bunăvoinței de a nu opune (vezi Doamne!) părinții revoltați împotriva profesorilor greviști, D-nul Prim – ministru Boc.

Păi să vedem! Zice că guvernul se păstrează pe poziții adică nu are de unde să dea fonduri la învățământ fiindcă e …criză. Mai zice că nu trebuie să punem copiii într-o astfel situație fiindcă ei nu au nici o vină și e…criză. Câtă grijă duce acest prim – ministru în spate!

Nici d-na ministru (Ambrambureasca – cred că a ajuns la acest stadiu.) nu se lasăEcaterina Andronescu - un ministru depășit. mai prejos si dă asigurări că se vor plăti salariile și nimeni nu va rămâne fără bani chiar dacă e…criză. Aici s-ar putea să avem o problemă. Cine, în țara asta, mai crede vreun moment ceva ce zice vreun ministru sau însuși D-nul Boc. Eu cred că…NIMENI.

Din toate astea rezultă  că singurii vinovați de situația creată  ar fi …bineînțeles …profesorii. De ce? Simplu. Guvernul aflat la …guvernare nu poate să-și asume vreo vină fiindcă se apropie europarlamentarele și alegerile prezidențiale. El își asumă doar ce e mai (?) bine pentru România în perioada de…criză. Nu contează că în România trăiesc oameni care trebuie să …mănânce în perioada de criză, să se îmbrace, să-i învețe pe alții, să …etc.

În fiecare zi auzim până la saturare că populația nu va fi obligată să suporte consecințele crizei. Și atunci cine?  Și atunci de ce se reduc fonduri de salarii și nu se reduc, de exemplu, ….micii+berea+apa și concertele de 1 Mai? Cele vanghelizate, geoanizate, crinizate, etc. De ce pentru a astea sunt bani și pentru tichetele de vacanță ale profesorilor nu sunt? De ce pentru astea sunt bani și pentru bursele elevilor nu sunt?

Guvernul si ministrii își aduc aminte că există părinți și elevi doar atunci când profesorii anunță greve. Altfel, aceste categorii nu există. În aceste timpuri de grevă ele sunt însă binevenite. Copiii nevinovați nu pot da tezele iar părinții disperați fac apel la spiritul civic al profesorilor. Asmutirea categoriilor sociale una împotriva alteia se dovedește încă o dată o armă …mortală. A funcționat în timpul comunismului și funcționează la fel de bine și astăzi.

Părinții și profesorii nu sunt pe baricade diferite. Mă întreb de ce categoria părinților indignați de astăzi nu se revoltă în masă când copiii nu fac ore(fiindcă nu au profesori)  sau fac ore cu profesori necalificați? De ce nu se revoltă când în clase e frig sau copiii nu primesc manuale gratuit? De ce nu amenință cu darea în judecată a guvernanților care fac legi pe care nu le aplică?  De ce nu se manifestă la fel de prompt atunci când în clasa I sunt 34-36 de elevi în loc de 25? etc.  Mai bine zis: de ce acceptă? Oare de ce?

Răspunsul e la fel de simplu. Cu guvernanții nu te lupți fiindcă pierzi ( cel puțin istoria post decembristă n-a consemnat vreo victorie semnificativă). Cu profesorii e cu totul altceva. Poți să-i ameninți, poți să-i agresezi verbal, poți să faci tot ce dorești. Ei nu au puterea. Ei trebuie să suporte doar …vinovăția.

A mai rămas să auzim, din nou, celebra frază: „să ziceți mersi dacă vă primiți salariile!”

Prăbușirea în gol

Cam asa vor juca politicienii romani cand vor reusi sa dea  toate ordonantele care se refera la invatamânt. În acest moment doar educația primită de la părinți și de la dascălii mei, în cei 12 ani de  școală de muzică pe care i-am urmat, mă îndeamnă să nu dau drumul unor invective sau unor vorbe grele care-mi stau pe limbă de vreo câțiva ani de zile.

Și toate astea le-aș adresa în egală măsură oricărui ministru care s-a așezat pe scaunul de la Ministerul Învățământului (și nu-mi pasă ce denumire a vrut să-i dea fiindcă a arătat la fel de prăfuit, învechit, ponosit și sărăcit de idei cum arată și în acest moment) sau oricărui mărunt (poate nu chiar atât de mărunt)  funcționar în acest minister. Nu a fost între ei nici o diferență. Nici unul nu a făcut nimic pentru a mișca ceva (în afară probabil de lefurile domniilor lor în sus).

Astăzi, în 2009, mă încearcă același sentiment care ne cam încerca pe toți (cetățeni ai României nu numai dascăli) înainte de revoluția din 1989: sentimentul, aproape demn de Don Qijote, că ne luptăm cu morile de vânt și că știm că nu există șanse să câștigăm, indiferent cât de mult ne-am dori asta.

Sa demolam ce-a mai ramas din invatamantul romanesc! După ce am urmărit vreo șase luni de zile impertinențele (și le numesc cu blândețe) guvernului Boc la adresa oricărui bugetar, dar mai ales la adresa dascălilor, mă întreb dacă șeful, d-nul Boc, a făcut vreo școală și, dacă a făcut-o, făcea parte dintre elevii impertinenți care își băteau joc de profesori (fie și fără ca aceștia să știe)?

Sau poate ar fi mai bine să mă întreb ce fel de profesor îmi cere d-na Ministru să fiu eu ? Urmărind aberațiile debitate, uneori aproape zilnic, de domnia sa încep să cred că la fel ar trebui să mă comport și eu cu elevii mei. Dacă trebuie să iau exemplu de la cel mai înalt  for care (teoretic) conduce învățământul românesc eu ar trebui să devin un profesor cel putin …debusolat, necontrolat, neinspirat, ne…orice.

În fiecare zi să predau ceva și a doua zi să le spun elevilor că nu e bine și că am greșit. A treia zi aș putea să le spun că, în fond, nu e mare deosebire și voi preda în continuare după o programă mai veche. Dacă elevii (sau părinții) se declară nemulțumiți aș putea să-i chem la școală sâmbăta ca să le explic cu mai multe amănunte. După care nu s-ar termina totul fiindcă aș apela la director, la inspector și chiar la primar să-mi spună ce să fac. Sau, urmând cu atenție sporită modelul oferit de parlamentari, să dorm, să mă cert, să fac declarații inflamante, să mă duc la vreo câteva posturi de televiziune și să mă arăt indignată, etc. Și ei fac toate astea pe vreo câteva zeci de milioane nu pe câteva milioane pe care le am eu.

În acest moment și după toate simptomele, învățământul românesc se prăbușeșete în gol. Nimic nu merge. Totul stagnează într-o atmosferă apăsătoare. Și să nu ne imaginăm că în anii anteriori mergea! Nu. Ordonanța deconcentratelor a mai pus încă o „…-n” coasta inspectoratelor școlare și nu prea are darul să impulsioneze munca.

Dacă dascălii intră la ore, dacă elevii mai vin la școală, dacă secretarele mai fac adeverințe și state de plată, dacă se mai ține câte o ședință și se mai pregătește cineva (indiferent cine) pentru teză, toate astea sunt inerțiale. Cât de curând toate nemulțumirile acumulate în vreo 20 de ani de mereu false promisiuni (și nu mă refer la salarii) vor exploda probabil și, în secunda următoare, vor pune la pământ un sistem educațional care s-a sprijinit pe picioare de lut sau a rămas ( în secolul XXI !) doar la stadiul de laude: avem olimpici, avem un învățământ performant, avem profesori de excepție,bla,bla, bla…Ce-i drept afirmațiile de mai înainte sunt perfect adevărate. Din păcate procentul în care ele pot fi susținute este atât de mic că devin total irelevante.

Întrebarea esențială pe care mi-o pun eu, profesor cu vreo 30 de ani vechime în învățământ:

De ce aș dori să mai fiu eu profesor într-un sistem care nu vrea să schimbe nimic? (ba chiar într-o țară care mi-a demonstrat că pe primul plan sunt mafioții, infractorii, milionarii de carton, analfabeții și nicidecum eu, cetățeanul și dascălul care muncește) Care se încăpățânează să desconsidere dascălii și implicit elevii? Care nu oferă  nici o șansă unui tânăr venit de pe băncile facultății? Care vrea doar ca dascălul să muncească iar când vine vorba de salariu i se spune că…se mai gândește?  Care (sistem) face tot ce-i stă în putință să se păstreze  într-un anacronism feroce?

Ce poate să facă dascălul care, atenție, nu are nici experiența, nici îndrăzneala, nici conștiința a ceea ce i se cuvine, a drepturilor la care are…dreptul? (spre deosebire de unul american sau european care are o experiență de cel puțin 50 de ani ca să facă asta) De multe ori nici nu știe că ar avea dreptul la ceva.

De exemplu: d-na ministru Udrea a anunțat nonșalant că oamenii nu știu (oare de o mai plătim?) dar legea tichetelor de vacanță este în vigoare dinainte de Paști. Și ce dacă? Eu astăzi am aflat, brutal, de la liderul de sindicat: „să nu așteptați tichete de vacanță fiindcă nu se dau!” Mă întreb: Unde se dau? Care parte a sistemului bugetar beneficiază totuși de tichete de vacanță?

În învățământul românesc un dascăl trăiește într-o lume paralelă. El  nu știe niciodată ce îi aduce ziua de mâine. El află de la televizor că i se vor tăia procente din salariu. Nu știe nici ce salariu are dacă, cumva, (Domnia – Sa)  Secretara se întâmplă să aibă cel puțin …„rang de secretar de stat” și nu poate vorbi de la înălțimea acestei funcții.  Află de concursuri sau de alte activități după ce acestea au trecut. Vede cum elevii săi sunt nedreptățiți la olimpiade sau întreceri și trebuie să-i explice copilului de ce nu a luat premiul pe care-l merita. Primește faxuri care stabilesc diverse termene și cel mai adesea termenele sunt: ieri. Și aș putea continua sau puteți continua singuri.

Dar să revin la ceea ce spuneam la început.  Totul este revoltător și în același timp fatidic (dacă pot spune așa) pentru noi, cei aflați în sistemul de învățământ sau educațional sau cum vreți să-i spuneți. Și este revoltător fiindcă, în timp ce ni se spune că suntem prioritate națională de mulți ani  și, mai nou, că această criză nu va fi suportată de noi cetățenii ( înțeleg că se numărau și profesorii printre ei) în fapt, măsurile draconice luate în primul rând prin tăieri din bugetul învățământului demonstrează contrariul. Pentru că: pe cine poți obliga să muncească fără bani? În nici un caz pe cei aflați în sistemul privat ci pe cei aflați în sistemul bugetar.

Și   mai revoltător este faptul  că noi suntem primii judecați de toată lumea: de politicieni că nu merge bine sistemul (deci profesorii sunt vinovați); de ministru că probabil de-asta nu luptă pentru ca legile să fie respectate; de părinți care consideră că nu facem destul pentru copiii lor; de elevi care consideră că nu suntem …cool; de colegi de cancelarie care devin invidioși pe ce avem sau n-avem unii sau alții; până și de pensionara revoltată, plecată la piață, care nu întreabă niciodată un copil „așa te învață părinții? ”ci „așa te învață la școală?”