Bac de șoc

Așa să fie oare? Răspunsul ar fi da, dar doar pe jumătate. Și asta fiindcă toți cei implicați direct sau indirect în examenul de bacalaureat, știau.

Elevii știau că nu au învățat sau că au învățat foarte puțin (spres deloc), drept pentru care se pregătiseră intens să fraudeze examenul prin cele mai diverse metode deja verificate și cunoscute din generație în generație sau sperau ca profesorii corectori să  le dea…nota de trecere.

Părinții știau, fiindcă mi se pare imposibil să nu știi că fiul/fiica ta de clasa a XII –a nu învață, nu se pregătește, lipsește de la școală, face meditații pe care tu, părinte, le plătești gras fără să verifici ce face, etc.

Profesorii știau că acei elevi pe care i-au avut sub ochi și îndrumare 4 ani de zile la liceu nu vor face față unui astfel de examen. Și directorii de licee știau fiindcă nu ai cum să nu știi (nu ai voie să nu știi) că profesorii lipsesc de la ore sau, dacă vin la școală, nu-și fac orele, elevii chiulesc și notele la purtare rămân 10, elevii nu învață și obțin 5 doar prin mila meditațiilor cu profesorii liceului.

Inspectorii din județe știau fiindcă avuseseră deja experiența anului trecut dar nu au luat nici o măsură. În fond, măsuri care se puteau lua sunt puține și, din păcate, ele au nevoie de aprobări politice.

Și ministrul știa, drept pentru care a luat măsurile excepționale de supraveghere, confirmând astfel și bănuielile unei societăți întregi: peste jumătate dintre bacalaureați (!) sunt analfabeți cu diplomă.  Demisia ministrului Funeriu nu cred că ar rezolva ceva. Legea educației merge înainte prin asumarea deja consfințită iar în locul său, primul ministru sau președintele ar numi alt ministru. Nu avem nici o garanție că cel numit ar fi vreo personalitate și vreo minte excepțională care ar reuși scoaterea învățământului românesc din impas. Deci: la ce ne-ar folosi demisia lui Funeriu?

Ideea generală este că nimeni nu voia să afle că elevii români care au dat testele PISA ne-au spus adevărul despre elevii români care anul acesta (și în anii anteriori) au dat bacalaureatul.

Cu situația din învățământ lucrurile stau mult mai rău. De ani de zile (vreo 15-20) știm cu toții (și vedem zilnic) că nu se acordă atenția cuvenită educării tinerelor generații și ne-am spus (și ei și-au spus fiindcă le convine): „merge și așa”. De ani de zile politicienii reușesc să bulverseze profesorii, părinții și elevii prin fel de fel de legi aiurea pe care le aplică fără discernământ pe generații de tineri. Și asta prin ministerul educației condus de fel și fel de persoane care-și arogă prin decret prezidențial calitatea de ministru fără a avea și calitățile necesare exercitării ei.

Așa a ajuns România să fie plină de absolvenți de liceu care au o diplomă dar, în realitate, n-au nici măcar o competență. De câțiva ani, miniștri educației au desființat școlile de arte și meserii în loc să le modernizeze și să le eficientizeze. Așa ne-am ales cu sute de mii de liceeni care nu fac față programei de liceu dar pe ale căror diplome, ar scrie, dacă ar lua bacalaureatul: tehnician mecatronist, tehnician în activități economice, tehnician ecolog, tehnician în turism, etc. adăugând probabil experimentat, avansat, etc.

Șocul nu este, în fond, legat de slabele rezultate obținute la bacalaureat ci de ceea ce sperau părinții și elevii să li se întâmple la Bac. Adică să li se „întâmple” acea indulgență care îi propulsa mai departe la facultatea pe care urmau să frecventeze pe același principiu: am bani, am diploma.

Ceea ce ar trebui să șocheze, și n-am prea văzut ca multă lume să fie șocată de asta, este părerea, qvasigeneralizată, că elevii au ratat examenul fiindcă: au fost stresați de camerele de supraveghere, nu au putut să se miște, au învățat doar vreo 3 săptămâni și n-au examenul, au luat 3,50 și ei meritau 5, etc. Ca să nu mai amintesc de părerile celor mai mulți părinți care erau de acord cu ideea că elevii ar fi putut copia și asta era bine pentru ei. Deci, cred ei, vinovați sunt doar profesorii și guvernanții care le-au stricat viitorul. Nimeni nu se plângea de faptul că o jumătate de generație de elevi de 18-19 ani nu știe ceea ce ar trebui să știe după 4 ani de frecventare a cursurilor liceale.

Cred că și mai șocant în Bacalaureatul de anul acesta este procentul celor care au luat examenul, nu procentul celor care au picat.  Fiindcă ei (cei 44%) au dovedit că EDUCAȚIA contează (și nu banii, hainele de firmă sau mașinile scumpe), că îndrumarea și preocuparea familiei contează, că atunci când ai un set de valori și principii și cei 7 ani de acasă, contează.

Ei, cei 44% reușiți și ei, cei 56% respinși, sunt oglinda societății românești de astăzi. Și este un real motiv de îngrijorare.